O măsurare a părtinirii fotografice a agenției Mediafax Răspunde

883165_10150351045939999_613949882_o

Ați observat vreodată cât de bine arată Emil Boc în fotografiile Mediafax? Dar că Victor Ponta are mereu buzele întredeschise? Ei bine, eu am văzut. Și, vorba poetului: îi vede azi, îi vede mâini, astfel numărătoarea e gata. Să numărăm, deci:

Eșantion: toate știrile de pe fluxul RSS Mediafax-Politic între 29.11 00:00 și 4.12 17:00. Plus trei mici suplimente pentru Crin Antonescu, Vasile Blaga și Mircea Geoană.

Atribute evaluate (da=1, nu=0):

(1) Atribute personale negative:

Sub. Termenul este împrumutat din limbajul BDSM. În cazul nostru se aplică atunci când un personaj este clar dominat de altul (mână pe umăr), este clar ignorat de altul sau se arată într-o postură ridicolă.

Poziția peștelui. Se aplică unei fotografii făcute unui personaj care vorbește exact în fracțiunea de secundă în care nu vorbește, căutându-și cuvintele sau doar respirând. Se aplică în egală măsură unei fotografii care doar creează această impresie. În mod tipic, personajul va avea buzele întredeschise, de unde și denumirea categoriei. Nu am numărat această categorie din motiv că unele diferențe sunt prea subtile. More…

O dezbatere impromptu despre interesul public 3

tumblr_mkloujjzX51qeegbeo1_500

Dezbaterea de mai jos s-a născut spontan din discuții ce au avut loc pe un grup de Facebook. Structura frazelor este cea inițială – this is how we roll on the Internets. Am pus doar diacritice și majuscule unde a fost nevoie, am mai tăiat textele off-topic. Și atât.

Dacă vă interesează oameni serioși, care încă se mai întrunesc față în față ca să dezbată interesul public, îi găsiți pe România Publică. (AT) More…

Dust on the balls. În contra emoției în noul jurnalism românesc 2

image

Am promis unui amic că în ziua în care vor exista „hard evidence” ale abuzurilor jandarmilor în Pungești voi scrie despre asta. Adică audio, foto și, desigur, video. Problema s-a dovedit mai dificilă decât s-ar părea. În mod sistematic cei de la fața locului nu au găsit potrivit să diferențieze între intimidare în limitele legii (de ex. legitimări repetate), incompetență (de ex. incapacitatea jandarmului de a se legitima pe sine corect) și abuz (de ex. utilizarea excesivă a forței). Toate sunt relatate cu aceeași indignare virtuoasă care, dacă nu ești deja montat și plin de furie, devine, inevitabil, monotonă. Iar asta (cum vom vedea) are consecințe asupra materialelor trimise. Nu voi reuși să fac o critică cu sens a acțiunilor statului în Pungești pentru că ele rămân învăluite în ceață. Îi felicit, însă, pe toți cei care vor încerca zilele ce urmează să producă un dosar admisibil în instanță – poate așa se mai ridică din abur.

Închipuiți-vă că sunteți într-un joc strategic. Sunteți un ziarist tânăr și entuziast care dorește să documenteze abuzurile jandarmilor din Pungești. Jandarmii, însă, creează un baraj pe drum și vă cer să vă opriți. Aveți două opțiuni. Pe de o parte, puteți să scoateți o cameră video ai să îi obligați pe respectivii jandarmi să vă oprească în fața camerei, producând astfel o dovadă admisibilă în tribunal. Pe de altă parte puteți să nu scoateți camera, să vă prefaceți supuși și să vă strecurați prin câmp și pădure până în Tabăra de rezistență, acolo unde se întâmplă acțiunea, adrenalina și emoția. Ce alegeți? Rațiune sau simțire, Mister Spock sau Lt. Deanna Troy? More…

Spații electorale vs. alianțe. Răspuns lui Barbu Mateescu 6

Amicul Barbu Mateescu a început să propună, întâi mai discret apoi mai hotărât ideea că intenția de vot a românilor se împarte înspre trei, propunându-ni-se conceptul de spații electorale.

Un spațiu electoral, așa cum e propus de Barbu Mateescu, este egal cu suma nominală a vectorilor-candidați. Eficiența sa, în schimb, trebuie să fie dată cumva de numărul acelora care în turul doi sunt dispuși să voteze un candidat din același spațiu în loc să iasă din spațiul electoral sau să stea acasă. Pentru asta ar trebui date detaliate și, mai important, de la institute variate. În lipsă de așa ceva voi încerca să folosesc scorurile „simple” din turul doi pe post de surogat.

Ar fi nedrept din partea mea să nu menționez un argument care lipsește din articolul citat. Suma candidaților non-PPDD, a spus la un moment dat dl Mateescu, rămâne relativ constantă în timp. Asta ar sugera existenta unui spațiu electoral comun. Dar avem două probleme. Pe de o parte, suma voturilor candidaților USL rămâne și ea constantă – deci nu am avea motive să discriminăm. Pe de altă parte, existența unui spațiu electoral complet se validează în turul doi, când decizia de a trece de la un candidat la altul se ia în zile și nu luni. More…

În contra abuzului de Ingelhart (2). Revolta clasei de mijloc și selecția darwinană 6

În articolul anterior am enumerat câteva perspective mai teoretice asupra manifestațiilor recente. Dacă vă plac abstracțiunile, vă invit să îl citiți. Dacă nu, este suficient deocamdată să rețineți atâta: acele abordări care explică tematica ecologică funcționează doar pentru marile orașe (București, Cluj) – în schimb ce acele abordări care sunt aplicabile unei geografii mai largi par neputincioase în a explica de ce o populație sărăcită se preocupă de ecologie.

În acest articol voi propune ideea că dintre variile nemulțumiri care animă populația au ieșit în față nu cele mai intense ci cele susținute de o organizare mai inteligentă. Altfel spus, militanții au scos în stradă ecologia și nu invers. Voi argumenta această poziție comparând o serie de cazuri reale, îcercând să extrag asemănările dintre mobilizările „de succes” și diferențele acestora față de mobilizările eșuate sau doar mai puțn reușite.

Ceea ce numim în general societate civilă, intelighentsia sau militanți se pot împărți destul de confortabil în două grupuri. Pe de o parte avem reformiștii care promovează progresul în societatea românească nu doar în economie sau tehnologie ci și în moravuri sau cultură civică. Ideile lor sunt de obicei de inspirație occidentală; așadar, și ei sunt, de obicei, pro-occidentali. În unele cazuri mai rare (sau mai puțin vocale) există progresiști care își găsesc modele în guvernări precum Venezuela sau Cuba (nu fabulez). Pe de altă parte, conservatorii vor să păstreze specificitatea românilor și/sau credința acestora adăpostite de acțiunea corozivă a globalizării. Conservatorii din spațiul public nu sunt de regulă ostili Occidentului, mai ales că destul de mulți dintre ei se tem de Rusia. Avem, totuși, o zonă în cadrul conservatorismului ortodox, inspirată de monahi greci și, în general filo-răsăriteană, pentru care Occidentul este prea catolic, protestant sau laic. More…

De ce nu poate salva Traian Băsescu „dreapta” 2

tumblr_m59cdqN3Jf1qaajkao1_500

Excomunicarea lui Traian Băsescu din corpul colectiv al națiunii române începe prin treptat: o huiduială pe scena Festivalului Enescu, un grup de muncitori care mănâncă tolăniți în timpul vizitei sale „de lucru”. Semne mici dar care transmit că regulile de conviețuire încep să nu i se mai aplice președintelui, că acesta nu mai este „co-național” sau chiar că nu mai este „om”. Contează aici faptul că sfidările nu sunt individuale, ci colectivități întregi se manifestă mai mult sau mai puțin spontan. Totuși, până în 2011 lucrurile par a fi ținute sub control. Disperarea care culminează în 2010 pare să dea înapoi, guvernarea rezistă, opoziția față de Traian Băsescu este etichetată ca fiind „lipsă de proiect”.

Nu doresc să spun (deocamdată) că destinul politic al președintelui este stabilit, că va aluneca întâi în extremism și apoi în semi-uitare. Dl Băsescu mai are o mică fereastă de timp în care va încerca să manevreze o ieșire. Doar spun atât: președintele nu va salva dreapta pentru că va fi ocupat în lunile care vin să se salveze pe sine însuși. More…

Sunt cetățean european și nu am instituții 10

Europe-1992-2010-compare-subset_H[1]

Inspirat de Lili Crăciun, am zis să scriu și eu pentru concursul Blogger European (regulament aici).

Cetățenia europeană este văzută cel mai adesea ca o colecție de drepturi. Așa sugerează acest concurs: „Datorită cetățeniei UE […] toți resortisanții celor 27 de state membre ale UE beneficiază, în calitate de cetățeni ai UE, de un set de drepturi suplimentare.”

Mult mai rar vedem cetățenia europeană ca un set de instituții la care cetățeanul poate apela direct. Prin ceea ce eu văd ca fiind o aplicare imperfectă a principiului subsidiarității, drepturile cetățeanului european sunt apărate de state naționale. Vedem asta chiar și în comunicarea publică. Termenul „resortisant”, ce care a trebuit să îl caut în dicționar, pare să aibă o conotație diplomatică. Cetățeanul european din reclame, care nu are acces direct la un apărător al drepturilor sale, este nevoit să … meargă la intimidare. More…

Noul electorat al PDL (sau cum PDL este noul PPDD) 9

(1) Noii simpatizanți PDL consacră pentru moment dominația aripii Blaga. Pe de o parte, liderii locali au motive să fie recunoscători pentru un influx de votanți care îi fac să privească rundele următoare de alegeri cu mai puțin pesimism. Pe de altă parte, alegătorii PPDD, atrași de organizația cea mai puternică (vot rațional) nu o vor urma pe Elena Udrea într-o eventuală aventură în afara partidului; astfel potențialul său de șantaj și negociere scade corespunzător. Una peste alta, vedem întărirea aripii Blaga și în alegerile interne care îl favorizează net pe domnul Predoiu.

(2) Apoi, aceiași votanți fac în interesul PDL să evite orice alianță în care nu este partenerul net dominant. În momentul în care PDL ar înceta să fie cel mai puternic brand organizațional al opoziției, acești alegători s-ar putea reorienta către noua stea de pe firmament. More…

Mituri și farse: Stânga, dreapta și Internetul 1

Screenshot_10

Există un mit conform căruia Internetul românesc ar fi dominat de politică și de politicieni de dreapta. („Dreapta” fiind în acest caz oricine dorește să fie, fără discriminări).

Acest mit se bazează pe câteva idei prezente în spațiul public. Pe de o parte electoratul „ideal” al PNL și PDL este celebra clasă de mijloc cu studii superioare, locuind în urban, relativ tineri și relativ prosperi. Desigur, realitatea deviază des de la ideal; dar rămâne percepția că măcar „electoratul dur al dreptei” s-ar afla pe undeva pe aici. Există, apoi, unele reușite recunoscute, mai ales în zona Băsescu-PDL. Dacă pe zona de presă „tradițională” Antena3 și RTV nu au decât o copie palidă în B1 sau Nașul TV… în online-ul „pur” jucătorii proeminenți sunt platforme precum Hotnews-Contributors sau Ziare.com. Nu intru aici în zona de blogeri din A-list, unde discuția e mai complicată și afilierile greu de dovedit.

În acest articol propun însă să ne uităm la alt indicator: ce anume caută lumea pe Internet. More…

În contra abuzului de Inglehart în spațiul public. Trei perspective teoretice despre „toamna românească” 4

DSCF0400

În 2010 se atinge vârful pesimismului, după care acesta scade. Dar scăderea nu antrenează calmarea tensiunilor, după cum vedem în 2012 și 2013, poate și pentru că cetățenii aspiră să își asume noi roluri (soț, părinte) pe care încă nu și le pot permite.

J-curve este implicită atât în argumentația lui Mirel Palada (progresul creează nevoi și aspirații post-materialiste) cât și în cea a lui Ciprian Ciucu (declinul social crează o frustrare între have-nots care încep să aibă nevoir de vocea oferită de clasa de mijloc). Doar că Mirel Palada forțează cumva limitele argumentației sugerând că toate nevoile nesatisfăcute ale celor din stradă sunt de ordin post-material. Asta deși nu există date care să confirme sau să infirme această presupunere.

O explicație bazată pe Tanter și Davies are dificultăți să indice tema protestelor. Dacă am fi știu în 2012 că în 2013 vin proteste, câți dintre noi ar fi indicat cianurarea și gazele de șist ca obiecte ale nemulțumirii populare? More…

Prezidențiabilii. Supliment cu scene din Urzeala Tronurilor 9

După articolul trecut mi s-a reproșat că nu includ și alte nume care au (totuși) încredere și care posedă una sau alta din calitățile prezidențiabile („om de stat”, „om de alianță”). Adevăruol este că am pornit cumva dinspre partide spre oameni și nu invers. Altfel spus, cei ce nu sunt luați în calcul de partide cu pretenții de a trimite candidați au fost ignorați tacit. În acest articol vom lua în considerare „salonul refuzaților”: candidaturile care pot avea sens pe hârtie dar pe care partidele nu le iau în calcul. 

More…

Perspectivele ruperii USL 2

image

S-a ajuns [aici] deoarece USL a încetat să mai acumuleze suficientă putere cât să ajungă la toată lumea. În special PNL a fost lovit. Crin Antonescu a eşuat să utilizeze poziţia în Comisie pentru a poza ca pater patriae. PDL nu a murit, dimpotrivă, a recuperat puţin. DNA s-a dovedit mult mai eficient în a descoperi corupţii liberali decât cei ai PSD. Confruntat cu această situaţie PNL a recurs la una din tacticile tradiţionale ale acestui partid: s-a poziţionat drept copilul rebel al puterii, încercând să exploateze slăbiciunile aliaţilor. Doar că PSD nu este PNŢCD şi nici 2013 nu este 1996+ (atunci PNL avea destul de puţin de pierdut, acuma apără postul de preşedinte al ţării).
More…