Category Archives: Recomandări

Kenneth N. Waltz a încetat din viață Răspunde

by • Comentarii, George Visan, Posts by author, Recomandări, Theoria • Tags: , , , , , ,

waltz

Luni 13 mai, profesorul Kenneth N. Waltz a încetat din viață la vârsta de 88 de ani după o îndelungată suferință. Unul dintre cei mai influenți politologi și specialiști în relații internaționale Kenneth Waltz este cel care a articulat teoria realismului structural, teoria care a influențat cel mai mult disciplina relațiilor internaționale și care fost pentru mult timp paradigma dominantă din domeniul. Studiul TRIP care evaluează situația disciplinei relațiilor internaționale l-a plasat pe Kenneth Waltz pe locul trei la nivel global în privința influenței asupra domeniului în ultimii 20 de ani, după Alexander Wendt și Robert O. Keohane.

Impactul său asupra teoriei relațiilor internaționale a fost și este însă mult mai profund, teoria realismului structural avansată în volumul Theory of International Politics generând cele mai productive și acerbe dezbateri intelectuale din cadrul disciplinei. Instituționalismul liberal (neo-liberalismul) și constructivismul s-au definit ca alternative la teoria lui Waltz, fapt ce face din acesta din urma cel mai influent teoretician al relațiilor internaționale după Hans Morgenthau din secolul al XX-lea. Dispariția sa este o pierdere grea pentru relațiile internaționale și pentru știința politică.

Cele mai cunoscute și importante opere ale sale sunt Man, State and War(1959) care inventariază și evaluează nivelurile de analiză care explică apariția conflictelor în cadrul relațiilor internaționale și Theory of International Politics(1979), care articulează o teorie sistemică a politicii internaționale. Kenneth Waltz și-a construit teoria pornind de la ideea că mediul (sistemul internațional) determină comportamentul unităților care fac parte din el (statele). Astfel statele sunt principalii actori ai sistemului internațional, mediul internațional este caracterizat de anarhie (absența unui autorități centrale peste state), iar principalul interes al acestora este să supraviețuiască într-un mediu competitiv. Pornind de la aceste ipoteze, Waltz deduce că statele vor fi interesate să-și maximizeze cantitate de putere disponibilă și vor fi atente la evoluțiile balanței de putere. More…

Rinocerizarea fraţilor Tsarnaev Răspunde

by • Analysis, International Affairs, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , ,

boston-bombing-brothers-own.si

Deşi există încă multe semne de întrebare, totuşi, una dintre cele mai probabile explicaţii-ipoteză pentru recentele atentate de la Boston este mai degrabă perspectiva unui lup singuratic decât cea a unei reţele teroriste extinse.

Profilul atentatorilor de la Boston şi etapele devenirii lor se potrivesc tiparului pe care îl conturează literatura de specialitate (despre leaderless jihad şi self-radicalization). La bază este un cocktail de ingrediente explozive (criză existenţială, dezamăgire socială, furie, alienare economică sau identitară) care îl predispun pe individ să caute în radicalism un refugiu, un adăpost. În cele din urmă, „fie că ne place sau nu, poziţiile extremiste sunt reconfortante, pentru că viziunea lor asupra viitorului este clar articulată. Ele descriu lumea ideală şi oferă un plan de ajuns acolo“, spune Fareena Alam. Problemele economice nu au ocolit familia Tsarnaev. Mai întâi părinţii, apoi Tamerlan şi soţia sa au primit asistenţă de la stat pentru a putea să supravieţuiască. Divorţul părinţilor, întoarcerea tatălui în Daghestan se prea poate să fi accentuat drama socială a celor doi fraţi. Mai mult, mama lor a fost arestată pentru că a încercat să fure nişte haine dintr-un magazin. More…

Ce tip de lider este Kim Jong-Un? Răspunde

by • Analysis, International Affairs, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , , , , ,

Kim_Jong-un__C__lo_1698138a1

În filmul 13 zile este o scenă memorabilă între Robert McNamara şi amiralul care coordonează tactic blocada navală impusă Cubei. Iritat de agresivitatea amiralului, McNamara explodează: „Nu înţelegi nimic. Asta nu este o blocadă. Este un nou limbaj, un nou vocabular. Este preşedintele Kennedy comunicând cu secretarul Hruşciov“. Cam la fel s-ar rezuma astăzi evenimentele din peninsula coreeană: un exerciţiu de comunicare între Kim Jong-Un şi comunitatea internaţională.

S-au spus multe, în timp, despre Kim Jong Il, tatăl actualului lider de la Phenian. Însă un studiu detaliat al perioadei în care s-a aflat la putere conturează profilul unui lider flexibil, care a oscilat între a plusa oportunist, forţând limitele statu-quo-ului, sau, dimpotrivă, unul care s-a adaptat cameleonic constrângerilor momentului. Ca regulă, comportamentul şi obiectivele sale au variat în funcţie de contextul politic în care Kim Jong Il operează. Însă ca filosofie operaţională de cursă lungă, acesta a încercat de fiecare dată maximizarea preferinţelor, conştientizând limitele contextului, dar oprindu-se întotdeauna înainte de a pune în pericol supravieţuirea regimului. More…

600 de sondaje şi ceva mărunţiş (OSINT 8) 2

by • Andrei Tiut, Posts by author, Recomandări, Romanian Politics, Serii • Tags: , , , , , , , , , , , , ,

image

De curând am scris pe Context Politic un articol despre încrederea de care se bucură SRI. Articolul a ajuns pe Facebook şi Mirel Palada, sociolog, a contestat superior concluziile mele. Datele sale, a spus, ziceau altceva. Eu nu sunt de fire un om prea încrezător, aşa că am zis, ca întotdeauna, că nu cred până nu văd. Dl. Palada avea, evident, şi alte lucruri de făcut, aşa că a declinat oferta. O vreme. Căci, într-un târziu a a căutat prin calculator şi a găsit graficele în discuţie. Ce conţineau acele grafice nu o să va spun. Pentru că, vai, el avea dreptate şi eu nu.

Ceea ce ridică o problemă. De ce alţii să aibă dreptate, grafice, sondaje şi alte asemenea, iar eu nu? În cazul d-lui Palada răspunsul este evident: deoarece are o firmă specializată în aşa ceva şi, deci, minioni care pot fi trimişi să scurme în măruntaiele opiniei publice căutând răspunsuri. Eu nu am asemenea minioni. Şi nici colegii de la Context Politic – a căror onoare fusese pusă în discuţie – nu au. Aşa că am decis, ca să nu rămânem cu onoarea nereperată, să apelez la Google. More…

Dragonii Mării Chinei de Est Răspunde

by • Analysis, George Visan, International Political Economy, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,

china_japan_islands_dispute_unlikely_2012-10-29

Disputa teritorială dintre China și Japonia este cel mai urmărit conflict diplomatic din acest moment. Dacă această dispută ar escalada într-o confruntare militară, conflictul ar avea consecințe grave și nebănuite asupra comunității internaționale.

Disputa teritorială dintre China și Japonia nu reprezintă ecoul unui conflict istoric mai vechi, cum am fi tentați să credem la prima vedere. Într-adevăr, de-a lungul istoriei, relația sino-japoneză nu s-a numărat printre cele mai pașnice, apogeul conflictelor bilaterale fiind atins în perioada 1931-1945, când Japonia a ocupat o parte a teritoriului chinez. Însă conflictul asupra insulelor Senkaku / Diaoyu reprezintă un simptom al ascensiunii politice și economice contemporane a Chinei. Beijingul a renunțat la dictonul reformatorului Deng Xiaoping „nu face valuri, ci realizează ceva“, care, tradus în practică, înseamnă o prezență relativ scăzută pe scena politică internațională, concomitent cu dezvoltarea sa economică. Jiang Zemin a amendat oficial acest principiu în 2009, transformându-l în „fii discret, dar realizeză ceva cât mai activ“.

Situația rămâne tensionată, iar în viitorul apropiat nu se întrevede o soluționare diplomatică a crizei, deși negocieri bilaterale sunt purtate pe această temă. Este foarte puțin probabil ca disputa să fie soluționată printr-un proces la Curtea Internațională de Justiției de la Haga – arbitrajul internațional fiind privit de ambele părți ca o soluție ce ar leza prestigiul național. Potențialul de conflict în regiune a crescut semnificativ, dar niciuna dintre părți nu este dispusă să recurgă la forță – în afara provocărilor și violenței simbolice. More…

Dezbateri privind Pactul pentru Energie și strategia energetică 1

by • George Visan, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , ,

pactul pentru energie

În spațiul public românesc strategiile și politicile publice sunt puțin discutate. Există însă și excepții, una dintre acestea fiind inițiativa Pactului pentru Energie ce reunește mediul academic, mediul privat și societatea civilă. Pactul pentru Energie este o inițiativă ce reunește Romanian Energy Center, Expert Forum, Gea Strategy & Consulting și Academia Română. Având în vedere importanța energiei pentru dezvoltarea societății românești asemenea inițiative sunt utile și binevenite. Pe lângă dezbaterile ce se desfășoară în cadrul proiectului, există și un sondaj de opinie online ce are ca scop aflarea modului în care publicul românesc se raportează la evoluțiile din domeniul energetic. Cunoscând o parte din actorii implicați în proiect, recomand cu plăcere participarea atât la sondajul de opinie, care e deschis până la 1 martie, cât și la dezbateri. More…

Hillary Clinton şi arta diplomaţiei neconvenţionale Răspunde

by • Comentarii, International Affairs, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , , , , ,

hillary_clinton_154672082_620x350

Există un apetit extraordinar de a găsi paradigma definitorie a relaţiilor internaţionale contemporane. Am trecut de la Concertul Europei la Pax Britannica, la Liga Naţiunilor, de la competiţia bipolară la lumea unipolară. Există cumva această aşteptare că putem să găsim următoarea versiune a unei ordini internaţionale stabile. Dimpotrivă, cred că trebuie să gândim ca cei din Sillicon Valley, în structuri mereu flexibile şi dinamice. Nimeni nu gândeşte acolo că 2.0 rămâne 2.0 pentru totdeauna. Mereu există un 3.0 şi un 4.0 şi un 5.0.(James Steinberg, fost adjunct al lui Hillary Clinton).

Criticii preferă să spună că lista succeselor diplomatice ale Administraţiei Obama este subţire. Sau cel puţin una care nu impresionează. Retroactiv, chiar ai senzaţia că politica externă este ezitantă, nesigură,preocupată mai degrabă de externalizarea către aliaţi, că preferă eşalonul doi şi că nu are legătură cu incisivitatea doctrinei de containment sau grandoarea hegemonică a neoconservatorilor.

Dar oare criteriile de evaluare nu trebuie să fie altele? În definitiv, nu mai putem aplica aceeaşi grilă cu care ne-am obişnuit să analizăm lumea bipolară sau cea unipolară. Aşteptările nu pot fi aceleaşi. Funcţionăm într-o piaţă geopolitică fundamental diferită, multipolară şi care forţează identificarea unor tipare noi de răspuns. Acest sentiment al transformării vechilor paradigme a fost rezumat la finalul anului trecut de către Brent Scowcroft (legendarul consilier al primului preşedinte Bush), el însuşi creator de istorie într-un momet esenţial: More…

Securitatea națională la debutul lui 2013: între Algeria și Red October 1

by • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

lb__in_amenas__253884c

Pe 16 ianuarie 2013 un grup de teroriști fideli Al Qaeda au atacat și ocupat complexul gazifer de la Tigantourine în apropierea orașului In Aménas luând aproximativ 800 de ostatici, în cea mai mare parte cetățeni algerieni, dar și străini. Asaltul a fost extrem de violent, teroriștii „vânând” practic cetățeni străini pentru a-i folosi drept monedă de schimb. Revendicarea principală a teroriștilor a fost încetarea operațiunilor militare din Mali – o revendicare imposibil de îndeplinit. Intervenția forțelor speciale algeriene a pus capăt crizei, dar mai mulți ostatici au fost uciși sau răniți în schimbul de focuri dintre trupele guvernamentale și teroriști. Forțele algeriene au intervenit brutal, dar justificat în momentul în care teroriștii se pregăteau să părăsească complexul și să ducă ostaticii spre o altă destinație (autoritățile algeriene susțin că teroriștii ar fi intenționat să ducă ostaticii într-un alt stat). Printre cetățenii străini care munceau la complexul gazifer se numărău și români care au fost prinși la rândul lor în vâltoarea evenimentelor. Doi cetățeni români și-au pierdut viața, iar alți trei s-au salvat.

La mijlocul lunii ianuarie compania Kaspersky Lab care produce programe antivirus a anunțat descoperirea unui sofisticat program de spionaj cibernetic denumit Red October (Rocra) care a infiltrat din 2007 încoace sistemele informatice din spațiul ex-sovietic, Europa Centrală și de Est, Europa Occidentală, SUA, Brazilia, state din Africa și Australia. În sine această evoluție nu reprezintă o noutate – până la Rocra au fost atacurile cibernetice cu Stuxnet, Duqu și Flame. Statele Unite au acuzat de mai multe ori China și Rusia de atacuri asupra rețelelor sale informatice, țările baltice s-au plâns că atacatori ruși ar fi le-ar fi atacat sau accesat sisteme informatice, iar în timpul războiului ruso-georgian siteurile oficiale georgiene au trebuit să fie găzduite de serverele altor state după atacuri repetate rusești. Atacul cibernetic a devenit practic o componentă a realității strategice contemporane și este în curs de rutinizare. More…

Chuck Hagel: un Eisenhower la Pentagon Răspunde

by • Comentarii, International Affairs, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , ,

0203-chuck-hagel-backers.jpg_full_600

Există, în general, o cerere masivă pentru implicarea Washingtonului, mai exact spus pentru leadership-ul său, în cele mai sensibile dosare contemporane: baia de sânge siriană, ambiţiile nucleare iraniene, ascensiunea Chinei, procesul de pace din Orientul Mijlociu, instabilitatea care se răspândeşte în Africa. Ce există mai puţin, însă, este disponibilitatea Washingtonului de a se afla mereu în prim-plan, de a răspunde cererii cu o ofertă echivalentă şi de a achita singur factura acestor responsabilităţi globale. Recalibrarea (chiar externalizarea) ambiţiilor globale a devenit o marcă înregistrată a doctrinei Obama. Într-un fel, ne aflăm mai puţin în faţa „naţiunii indispensabile“ a anilor ’90 şi mai mult în faţa unei „naţiuni epuizate“. Aşa rezuma Der Spiegel (sub titlul simbolic Global leadership vacuum: Europe incapable, America unwilling) atmosfera de neputinţă care pare să fi cuprins ambele maluri ale Atlanticului, cu o zi înaintea prestigiosului forum de securitate de la München.

Dar poate ceva mult mai profund explică această atitudine: o conştiinţă a propriilor limite. Şi poate nimic nu vorbeşte mai mult despre aceasta ca fascinaţia Administraţiei Obama pentru Eisenhower. În trecut, umbra lui Ike a dominat discursul preşedintelui Obama în momente cheie: atunci când anunţa suplimentarea afgană, în decembrie 2009, la West Point, dar şi miezul unor documente programatice, precum Strategia Naţională de Securitate. Desigur, pentru critici această nuanţă nu este decât o altă strategie de marketing pentru consum intern. Însă nominalizările recente pentru CIA şi Departamentul de Stat, dar mai ales cea de la Pentagon se înscriu într-o logică similară. More…

Paradoxurile unui parteneriat strategic Răspunde

by • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , , , ,

lima2
În cadrul vizitei președintelui Traian Băsescu în Peru acesta a anunțat posibilitatea încheierii unui parteneriat strategic cu această țară latino-americană în perioada 2013-2014. Acest parteneriat ar urma să fie încheiat cu ocazia vizitei în România a președintelui peruan Ollanta Humala.

Sunt câteva aspecte ale întregului demers care sunt relativ paradoxale. În primul rând de ce a fost aleasă Peru pentru încheierea primului parteneriat cu o țară din America Latină? Argumentele oferite de președintele României sunt mai mult de natură economică pentru justificarea intensificării relațiilor diplomatice. Dar având în vedere situația economică și necesitate găsirii unor resurse de creștere pentru economice, un parteneriat strategic axat pe dimensiunea economică este un demers perfect legitim. More…

Metamorfozele Al Qaeda şi răspunsul Occidentului Răspunde

by • Analysis, International Affairs, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

893c943f6355e203270f6a70670033bb

Scrisorile recuperate în urma raidului de la Abbottabad din mai 2011 au expus un Bin Laden profund preocupat de moştenirea sa, în special de cum să creeze o fundaţie solidă de mici insule „Al Qaeda“ răspândite în lumea musulmană care să asigure supravieţuirea mişcării şi totodată care să pregătească terenul pentru un nou val de jihadişti. Bin Laden viza o nouă generaţie mai degrabă concentrată pe o agendă locală, la firul ierbii, dar energizată de conştiinţa unei lupte comune: „În esenţă, Bin Laden se întoarce la teoria lui Abdullah Azzam, care vorbeşte de necesitatea stabilirii unor capete de pod, a unor baze extinse peste tot în lumea musulmană. Bin Laden încearcă să încurajeze mişcările afiliate Al Qaeda să dezvolte legături ombilicale cu regiunile în care operează, pentru ca, în cele din urmă, acestea să se maturizeze în puncte gravitaţionale de rezistenţă”, ne-a declarat Isaac Kfir (expert al Institutului pentru Securitate Naţională şi Contraterorism al Universităţii Syracuse).

Nici mai mult, nici mai puţin decât o reţetă de reinventare sub forma francizelor locale. Practic, „în locul unei entităţi unice, monolitice, ca în urmă cu un deceniu, astăzi există mai multe Al Qaeda“, observa recent şi profesorul Bruce Hoffman, de la Universitatea Georgetown. Simptomele acestei tendinţe le vedem în Nordul Africii, în Yemen, în Somalia, în Nigeria şi mai nou în Mali. „Mă îngrijorează tendinţa de coordonare şi sincronizare a acestor organizaţii. Vedem o tot mai pronunţată colaborare şi punere la comun a eforturilor de recrutare, a armelor, a ideologiei“, anunţa săptămâna trecută generalul Carter Ham, şeful US Africa Command. More…

Oamenii preşedintelui sau umbra lui Brent Scowcroft la Casa Albă Răspunde

by • Analysis, International Affairs, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

A4195-19

De mult nu s-a mai scris în presa americană atât de intens despre moştenirea Vietnamului ca în aceste zile. „Politica implică întotdeauna şi puţin teatru. Iar politicienii trebuie să aibă un elementar simţ dramatic, adică simţ în legătură cu modul cum diferite acţiuni sau evenimente pot crea o ordine, o succesiune, o gradaţie şi o arhitectură“ (Vacłav Havel).

Obama nu face excepţie. Este predispus lăuntric spre utilizarea metaforelor publice pentru a maximiza impactul unui joc de scenă. Percepute în această cheie, gesturile sale de săptămâna trecută capătă o semnificaţie aparte. Mesajul-umbrelă cu bătaie lungă este bine cunoscut: „după mai bine de un deceniu de război, naţiunea pe care trebuie să o reconstruim este a noastră“. Nu Afganistanul. Este concluzia rece a întâlnirii cu preşedintele Karzai. Cu câteva zile înainte, nominalizarea lui Chuck Hagel la Pentagon, un veteran al Vietnamului renumit pentru aversiunea sa faţă de aventuri de nation-building, avea doar să pregătească terenul. Şi nominalizarea pentru CIA se înscrie în aceeaşi coregrafie. John Brennan (arhitectul programului de drone) este întruchiparea reţetei Obama-Biden de a apăra America în lumea de astăzi. Acţionând nonstop, departe de televiziuni şi de atenţia opiniei publice, cu o precizie aproape chirurgicală, dronele au devenit „glonţul magic“ preferat pentru a răspunde ameninţărilor marca Al-Qaeda. Şi toate acestea, fără a ne­cesita desfăşurarea a zeci de mii de militari americani la capătul lumii sau de a implica America în campanii masive de nation-building. More…