China cu bune şi rele 6

Acum ceva timp am scris un „manifest” pe Facebook referitor la metehnele de comunicare ale românilor cu străinii. Mă plângeam că odată ajuns în străinătate fiecare român se simte ambasador şi ţine să explice ce se întâmplă în România oricui se află pe lângă el. Articolul a fost preluat de CivitasPolitics.org care m-a invitat să scriu şi despre China, unde lucrez de aproape doi ani.

Adevărul este că sunt o groază de mituri şi legende urbane despre China. Problema este că foarte puţini au fost acolo şi şi mai puţini au stat pe acolo să vadă ce se întâmplă de fapt. Iar lumea tinde să privească China ori prin prisma comunismului ori prin prisma PR-ului “miracolului economic chinez”.

Aşadar să începem cu cea mai arzătoare problemă a românului: comunismul. More…

Potpourri de trădători: Carol al II-lea, Ion Antonescu și Mihai I 4

Trădarea este probabil cea mai detestată acțiune umană în orice context. Dante rezervă ultimul cerc al Infernului său trădătorilor, un loc înghețat unde Diavolul îi devora pe Iuda, Brutus și Cassius. În spațiul public românesc situația nu este foarte diferită. Trădarea este aspru sancționată la nivel discursiv, mai ales dacă e vorba de „trădare de neam și de țară”. Și nu mă refer aici doar la discursul protocronist, comunist și naționalist promovat de cvasi-defuncta România Mare.

Obsesia trădării naționale denotă o viziune primitivă asupra istoriei naționale. Istoria românească este percepută la nivel public maniheistic, atunci când românii nu au fost de „de partea istoriei” au fost victimele predilecte ale istoriei – fie că aceasta s-a manifestat sub forma invaziilor barbare, ale Imperiului Otoman sau ale Marilor Puteri. Trădătorul sau „coada de topor”este în această viziune facilitatorul interesat al „consecințelor nemiloase ale istoriei”și colaboratorul celor care au dorit „răul românilor”. Maniheismul acestei percepții asupra istoriei facilitează nașterea unor mituri privind trecutul istoric al românilor. More…

5 lucruri pe care trebuie să le ştiţi ca să înţelegeţi USL 17

Conducerea Uniunii are bune competenţe strategice şi proaste competenţe tactice. Prin comparaţie echipa Băsescu pare să aibă capabilităţi tactice mai degrabă decât strategice. Pentru a argumenta această afirmaţie este suficient să ne uităm la parcursul lor. USL însuşi este o construcţie strategică pe când diversele alianţe în jurul PDL nu au fost până astăzi decât interfeţe ale organizaţiei de partid. În campaniile electorale în schimb, în confruntările directe sau numărătorile paralele supremaţia PDL/Traian Băsescu este evidentă.

La fel, boicotul USL a fost strategic, cel al preşedintelui tactic. Totuşi, există o excepţie de la această regulă şi anume politica de cadre, care ţine de strategie şi este stăpânită ceva mai bine de echipa lui Traian Băsescu. More…

Prioritate de dreapta: Evoluția Partidului Republican și efectele asupra politicii americane 2

Săptămâna aceasta are loc Convenția Națională Republicană, în Tampa, Florida – un stat disputat între republicani și democrați în alegerile prezidențiale, și de altfel statul care a hotărât deznodământul scrutinului din 2000. În cadrul convențiilor se confirmă candidatul fiecărui partid, dar de obicei se știe deja cine va fi ales. Astfel, ele sunt un fel de paradă: o ocazie pentru (re-)enunțarea scopurilor în caz de victorie electorală și trâmbițarea succesului sigur al candidatului – „the next president of the United States”, cum sunt prezentați aceștia înaintea tuturor aparițiilor de campanie. Ca bonus, sunt o oportunitate pentru staruri politice în ascensiune să se afirme printr-un discurs strălucit (așa cum a făcut-o Obama la convenția democrată din 2004).

Pentru republicani, însă, cerul este înnorat zilele astea – și nu numai din cauza uraganului așteptat în Tampa. Săptămâna trecută, site-ul popular Gawker a publicat aproape o mie de pagini originale, cu informații confidențiale despre tranzacțiile fondului Bain Capital (al cărui șef a fost Mitt Romney cel puțin până în 1999[i]) și despre alte investiții ale candidatului republican. Deși deocamdată nu par să ofere nicio informație explozivă, acestea atrag încă o dată atenția asupra milioanelor de dolari obținuți de Mitt Romney din investiții și salvați de taxe ridicate prin diverse acrobații financiare, inclusiv o companie-paravan (shell company) în insulele Cayman.[ii] Nimic ilegal, dar publicitate proastă pentru un om care are dificultăți în a convinge alegătorul de rând că este unul de-al lor. More…

Cum să salvezi un copy/paste pentru eternitate. Astăzi: Iulia Motoc 10

Am intrat în disputa dintre Florin Iaru şi Iulia Motoc printr-o serie de coincidenţe. Domnul Iaru a publicat în Caţavencii un articol în care documenta faptul că Iulia Motoc a copiat articole întregi pe blogul său, fără să atribuie sursa.

Paranteză: aspectul de „escrocherie” este mai slab decât la dl. Ponta (salariul şi reputaţia dnei Motoc nu se bazează pe blog); dar aspectul de furt intelectual este mai puternic, deoarece dna judecător nu pare să fi discutat cu „victimele”.

Văzând articolul am făcut o verificare rapidă, cupă care am decis să postez pe Facebook, în scopul declarat de a îmi chinui prietenii din proiectul Băsescu. Vedeţi, ei zic toţi că sunt realişti şi blazaţi, dar eu îi bănuiesc că în sufletul lor mai cred în poveşti cu cavaleri şi domniţe. Sau, vorba cuiva, în Tolkien. Printr-o coincidenţă îi am drept contacte atât pe dna. Motoc cât şi pe dl. Iaru, asă că am putut să urmăresc polemica indirectă. Printr-o altă coincidenţă îmi plac poveştile cu detectivi şi ştiu ce se poate face cu un calculator. More…

100 de canale prin care legitimitatea devine putere 1

Pe un platou sunt două lacuri. Primul este numit Legitimitate iar cel de al doilea Putere. Altitudinea celor două lacuri este comparabilă, dar, pe când lacul Putere se usucă ușor în timp, lacul Legitimitate este alimentat de un izvor subteran rece și proaspăt. Între cele două lacuri este o ecluză, care se deschide regulat cam la 4-5 ani. Ecluza este gândită cu cap, pentru că s-a văzut că dacă nu este deschisă la timp apar tot felul probleme.

Zona este semi-sălbatică, eforturile de raționalizare și îndiguire au fost șovăielnice, limitate și schimbătoare. De aceea între cele două lacuri nu există doar această unică ecluză ci încă 99 de canale și țevi.

Unele sunt blocate cu baraje și valve, altele sunt libere. Unele sunt mai jos, și se umplu imediat ce apa se umflă, altele sunt mai sus. Spre exemplu canalul Demisie este foarte jos, este presat repede, dar stă destul de bine închis și nu poate fi deschis decât la comandă. More…

Mituri ale politicii externe românești: România și-a trădat aliații 8

Acest articol inaugurează o serie de postări care vor analiza miturile și prejudecățile pe care românii le au față de politica externă a propriului stat. „Răsfoind” agenda publică românească și din dialogurile purtate cu diferite persoane pe tema politicii externe a României am constatat că la nivelul publicului, dar și în rândul intelectualilor există o serie întreagă de mituri, idei preconcepute și mistificări legate de acest subiect. Situația este agravată de comentatorii politici care se plimbă de la o televiziune de știri la altă și opinează asupra politicii externe românești, pozând în experți deși nici studiile sau experiența profesională nu-i recomandă.

Unul din cele mai des întâlnite și populare mituri despre politica externă românească este că statul român și-a trădat aliații. A fost un mit destul de popular care a a circulat mai ales în timpul campaniei de aderare la NATO și a fost folosit ca justificare (parțială) pentru ratarea primului val de integrare nord-atlantica a fostelor state membre ale Pactului de la Varșovia sau ca temere nejustificată pentru a nu fi primiți în Alianță.

Mitul trădării aliaților relevă o serie de informații importante despre modul în care politica externă este percepută și înțeleasă în România. În primul rând personalizarea – trădare este o faptă care afectează o persoană sau un grup de persoane. Chiar dacă există tendința de a personaliza statele discursul despre politica externă, atât la nivel practic ( a se vedea cât de des e uzitată sintagma „prieteni și aliați” în discursul diplomatic) cât și la nivel academic – statele nu sunt persoane. More…

Brâncoveanu și mitul administratorului (despre circulația elitelor) 4

Emil Constantinescu a venit de la catedră, Mugur Isărescu și Lucian Croitoru au venit de la bancă. Mihai Răzvan Ungureanu a venit de la Externe/SIE iar Mircea Geoană (oarecum) din diplomație. Victor Ciorbea, Traian Băsescu, Emil Boc, Klaus Iohannis au venit de la primării.

Prin contrast Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Radu Vasile, Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Victor Ponta și Crin Antonescu au urcat la putere pe linie de partid (sau revoluționară).

Rotunjind, din 4 politicieni de maxim nivel, 4 nu se impun ca politicieni în aparatul reprezentativ central (Guvern, Parlament, Partide) ci vin cu o anume aură tehnocratică dată de experiența administrativă. Cazul Ministerului de Externe este atipic, dar cunoscut – nu insist aici. Dintre aceștia doi, 1 vine din lumea academică/ diplomație/ sistemul bancar în timp ce 1 vine din administrația locală. Zero procente vin din „economia reală” – domnul Tăriceanu are experiență relevantă, dar nu trecutul său de antreprenor l-a propulsat în poziția de prim ministru. More…

De weekend: Revoluţia industrială ce va veni în construcţii 2

În unele poveşti româneşti feciorul se tocmeşte ca argat contra „casă, masă şi două cămăşi pe an”. Acestea par a fi printre necesităţile de bază ale omului, aşa cum sugerează şi piramida lui Maslow.

Iar omenirea a parcurs un drum lung şi fructuos în îndeplinirea acestor nevoi. Indiferent de regimul politic, starea economică şi chiar umanitară, oamenii au cu ce se îmbrăca, potrivit cu nevoile climatului. Încălţările ar fi poate o problemă dar, chiar şi aşa, nu am auzit de o urgenţă umanitară în acest sens. Mâncarea este mai greu accesibilă, doar ţările „în curs de dezvoltare” par să fi depăşit spaima foametei. Dar chiar şi aşa, un regim politic stabil combinat cu deschidere spre piaţa globală par a fi eficiente în rezolvarea problemei.

Mai rău stăm la partea de „casă”. Lipsa locuinţei (vagabondajul) este o problemă chiar şi în societăţile dezvoltate, iar numărul de oameni per cameră poate să fie adesea ne-satisfăcător. More…

Judecătorul Cristi Danileţ şi fantasmele Justiţiei 8

CSM a dat un comunicat în care se arată îngrijoraţi de declaraţiile politicienilor români (în special Crin Antonescu) şi în acelaşi timp arată acestuia că nu are dreptul să convoace Consiliul. Dreptatea se află, cred, în afara acestei discuţii. Nici politicienii nu procedează foarte corect, nici CSM nu are de ce să confunde o cerere de convocare (potenţial legitimă, dat fiind contextul) cu un ordin. Dar pe mine m-a fascinat justificarea adusă de judecătorul Cristi Danileţ la televiziune.

În esenţă domnul judecător a argumentat că declaraţiile politicienilor aduc atingere imaginii Justiţiei, susţinând partizanatul politic al procurorilor. Dacă populaţia crede în acest partizanat, atunci ar putea scădea încrederea în actul de justiţie. Asta ar fi un lucru rău, ergo, trebuie ca declaraţiile să înceteze. Astfel o politică de silenzio stampa le este cerută politicienilor pentru a apăra actul de justiţie (pe care nu ei îl făptuiesc) în timp ce CSM însuşi are libertatea de a sta în vacanţă, fără să iasă activ în apărarea membrilor puterii judecătoreşti. Este un tip de argumentare pe care ţin minte că l-am mai auzit şi cu alte ocazii.

Această opinie este, cred, profund perversă. Credibilitatea Justiţiei nu poate veni în lipsa dezbaterii publice ci tocmai din dezbaterea publică. More…

Tăcerea atomică 3

Imediat ce a fost citit comunicatul CCR pe televiziuni m-am întors liniştit la filmul la care mă uitam înainte. Nu doream să ştiu mai mult, nu doream explicaţii, nu doream să mai raţionalizez nimic.

După încheierea filmului am decis totuşi să mă uit pe Facebook şi pe mail ca să văd comentarii. Era linişte; cum e şi la ora la care scriu acest text. Băsişti feroce şi USL-işti fără inhibiţii, toţi se pare că au hotărât să se uite la filmele şi să îşi vadă de vieţile proprii. Poate e lehamite, poate e incertitudine, nu ştiu.

În definitiv nimeni nu poate spune că a învins. Cu toţii ne-am imaginat soldaţi într-o bătălie a luminii şi astăzi unii (mulţi?) vedem cum la sfârşit lumina a fost sacrificată de mult în favoarea victoriei. A întunericului cel mai mic. More…

Rușii nu vor veni… 19

Nu sunt un suporter al USL – de fapt am și protestat împotriva actualei puteri în Piața Victoriei. S-ar putea deci să dezamăgesc sau să enervez pe mulți care își vor vedea convingerile personale zdruncinate sau doar contrazise de cele ce urmează. E un risc asumat dat fiind polarizarea politică a societății românești din această perioadă. Dar e bine de știut că eu nu scriu ca să-mi confirm prejudecățile. Pe scurt teza acestui articol, în termeni vulgari, e următoare: Victor Ponta și Crin Antonescu nu vor ramâne la putere sprijiniți de regimente de tancuri rusești, iar în apărarea lui Traian Băsescu nu va intra în Marea Neagră un Carrier Strike Group american. Mi-e teamă că lucrurile sunt un pic mai complicate decât par la prima vedere. More…