Echilibristica lui Sikorski Răspunde

1393327283653.jpg-620x349

Deal-ul negociat de reprezentanţii UE, încheiat la 21 februarie, prevedea ca în termen de 48 de ore să fie adoptată o lege specială care să reinstituie Constituţia din 2004, precum şi formarea unui guvern de unitate naţională în următoarele 10 zile. Celelalte coordonate fundamentale vizau necesitatea unor ample reforme constituţionale care să echilibreze puterile preşedintelui, guvernului şi parlamentului, precum şi organizarea de alegeri prezidenţiale nu mai târziu de luna decembrie. Între timp, ambele părţi îşi luau angajamentul de a evita recursul la violenţă şi de a lua o serie de măsuri pentru normalizarea vieţii publice prin retragerea „forţelor“. Sigur, vorbim în cele din urmă de un compromis. Iar „compromis înseamnă că nimeni nu a primit sută la sută din ce îşi dorea“, după cum a punctat Sikorski.

În următoarele luni, Ucraina intră într-o etapă extrem de sensibilă. Aşteptările populaţiei sunt imen­se, în contextul unei maşinării birocratice măcinate de corupţie, al unui stat aflat în slujba unor interese oligarhice, pe fondul unor elite decredibilizate, cărora li se cer rezultate rapide. Mai mult de atât, nevoia de cash, într-un moment în care Ucraina traversează valea plângerii economice, este urgentă. Carl Bildt avertiza pe Twitter că „lecţia revoluţiilor sugerează nevoia de a te concentra imediat pe prima zi de după. Şi pe ziua imediat următoare. Altfel riscăm ca totul să meargă în direcţia greşită“. Tocmai această conştiinţă i-a împins pe miniştrii de externe din Marea Britanie, Polonia şi Suedia să pledeze la unison pentru „un sprijin internaţional radical“ care să garanteze accesul Ucrainei la surse de finanţare esenţiale „pentru viitoarea sa sta­bilitate“. Deja se vorbeşte de un veritabil precedent Marshall care ar putea să reunească Statele Unite, UE şi FMI în acordarea unui bailout economic noului guvern ucrainean. More…

Ucraina – pariul lui Putin 7

140228-putin-0453_3f836c6eea7cd157959100b83f27d3a1

Acțiunile Federației Ruse din Ucraina par să pornească de la premisa că Occidentul – Statele Unite și Europa – fie nu va reacționa și va accepta realitățile din teren impuse de Rusia din dorința de a avea relații bune în continuare cu Moscova, fie va reacționa ineficient la utilizarea forței de către Kremlin pentru a-și proteja interesele. Lipsa de reacție sau reacția ineficientă față de utilizare forței de către Rusia în spațiul fost sovietic au reprezentant un pariu consntant al lui Vladimir Putin în raport cu Occidentul, încă de când a ajuns prim-ministru.

Acest pariu a fost verificat prima dată în Cecenia, unde a doua intervenție armată a Rusiei a fost explicată prin nevoia de a combate extremismul islamic și de a asigura integritatea teritorială a Federației Ruse, în ciuda atrocităților care au însoțit-o. Occidentul a considerat al doilea război cecen ca pe o afacere internă rusească, iar după 11 septembrie 2001 a acceptat justificările Ruse că acțiunile militare din Caucazul de Nord reprezentau un nou front în războiul contra terorismului.

Întrebarea care se pune acum atât din punct de vedere politic, cât și strategic, este ce răspuns trebuie formulat de SUA și de aliații săi pentru a descuraja acțiunile agresive ale Rusiei în Ucraina. Sau în termenii folosiți de administrația Obama ce costuri trebuie impuse Rusiei pentru ca aceasta să-și reconsidere poziția. More…

Criza din Ucraina – escaladare fără precedent 2

unidentified-armed-men

Din informațiile disponibile în momentul de față se poate trage concluzia că, în ciuda hotărârii parlamentului rus de a desfășura trupe în Ucraina, Federația Rusă nu pare să fie pregătită să folosească forța pe scară largă împotriva Kievului. Acest lucru s-ar putea schimba însă, situația fiind fluidă și tensionată.

Este probabil ca acțiunile rusești să vizeze în momentul de față atingerea unor obiective limitate – detașarea Crimeei de restul Ucrainei pentru menținerea bazei militare de la Sevastopol – însă hotărârea camerei superioare a parlamentului rus se referă la Ucraina, nu doar la Crimeea. În cazul escaladării tensiunilor și utilizării forței de către Federația Rusă, costurile politice și diplomatice pentru Kremlin vor fi destul de ridicate.

Reacția Kremlinului la evenimentele din Ucraina din ultimele luni nu reprezintă un act al unui stat încrezător în statutul său de mare putere în cadrul sistemului internațional. Mai curând pare a fi o reacție nervoasă bazată frica de a pierde accesul la un punct strategic cheie pentru forța sa militară – baza de la Sevastopol, frica că mișcările de stradă din Ucraina să nu alimenteze fenomene similare în Rusia și să ducă la răsturnarea regimului Putin și frica de a pierde controlul asupra Ucrainei prin alinierea acesteia la Occident, și pe cale de consecință slăbirea hegemoniei rusești în spațiul fost sovietic. More…

Stimate abonat, participi la un protest neautorizat 2

kliciko

Acesta este mesajul SMS pe care susțin că l-ar fi primit marți, 21 ianuarie, imediat după miezul nopții, persoane aflate în apropierea locului unde, cu doar o zi înainte, noi ciocniri se produseseră între protestatari radicali și autoritățile din Kiev.

Pe 19 ianuarie 2014, Kievul a devenit scena unor conflicte mortale. De o parte a conflictului se află autoritățile, care încearcă să protejeze puterea actualei conduceri, reprezentate de prim-ministrul Nikolai Azarov și de președintele Viktor Ianukovici. Pe de cealaltă parte a baricadei se află protestatarii pro-europeani sau nemulțumiți de lipsa reformelor și de sărăcie, care dorește apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană (UE) și condamnă măsurile legislative autoritare și tentativele de reprimare violentă a manifestațiilor pașnice ale regimului Ianukovici. Figurile politice care se remarcă din mulțime sunt cele ale opoziției. Cei mai vizibili lideri ai acesti sunt fostul campion mondial la box, Vitali Kliciko, care intenționează să candideze la alegerile prezidențiale din 2015, și Arseni Iațeniuk, lider al celui de-al doilea mare partid din Ucraina, aliat al fostului premier Iulia Timoșenko, care se află acum în închisoare.

Conflictele din capitala Ucrainei nu sunt noi și au venit pe fondul deciziei președintelui Ianukovici de a refuza semnarea unui Acord de Asociere cu UE, acord ce ar fi liberalizat comerțul dintre cele două state și ar fi creat posibilitatea relaxării sistemului de liberă circulație spre UE. More…

Rachetele Iskander, gambitul lui Putin de sfârșit de an 2

putin_2764294b

Pe 14 decembrie 2013 cotidianul german Bild informa asupra desfășurării de rachete balistice tactice Iskander în enclava rusă Kaliningrad. Bild, citând surse de încredere, a precizat că desfășurarea acestui sistem de arme extrem de sofisticat a fost detectat cu ajutorul unor imagini din spațiu, realizate de sateliți de recunoaștere și că cel puțin 10 sisteme au fost desfășurate în ultimul an în apropierea graniței dintre Rusia și Uniunea Europeană.

Dacă acceptăm faptul că informațiile publicate de Bild sunt corecte atunci desfășurarea rachetelor Iskander în exclava Kaliningrad reprezintă un gest politic și militar imprudent și agresiv, ce periclitează securitatea Europei. Este imprudent din punct de vedere politic și diplomatic deoarece „balansează” o amenințare inexistentă. Este agresiv deoarece desfășurarea acestor arme a fost făcută în secret, fără avertisment și are ca obiectiv șantajul politic și militar asupra unor state care nu au demonstrat intenții agresive în raport cu Federația Rusă. Această acțiune politico-militară demonstrează asertivitatea crescândă a Kremlinului, dar și o viziune anacronică asupra securității europene. Mai mult demonstrează că Rusia nu este un partener de dialog de încredere pe teme de apărare și de securitate europeană, riscând astfel să-și alieneze o bună parte din suporterii săi din occident. More…

Ucraina – Goodbye UE! Răspunde

APTOPIX Ukraine Protest

Decizia Ucrainei de a suspenda negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE nu pare să aibă nicio logică sau sugerează negocieri obscure, în urma cărora au cedat presiunilor rusești.

Un comunicat publicat de Ministerul de Ex­terne de la Varșovia, după anunțul Kievului, men­ționează că „decizia finală cu privire la semnarea AA cu UE va fi luată de Consiliul de Securitate și de președintele Ucrainei“. Documentul polonez direcționează analiza către președintele Viktor Ianukovici, deși acesta nu a avut apariții publice după ce guvernul a anunțat suspendarea negocierilor cu UE. Decizia lui Ianukovici se explică prin modul în care acesta a ajuns și s-a menținut la putere în Ucraina postsovietică. Propulsat în politică de clanuri din estul Ucrainei cu afaceri obscure, Ianukovici are doar experiența unor campanii electorale create și fraudate cu ajutorul tehnologilor politici afiliați Kremlinului și a unor mandate de premier și președinte în regimuri autoritare, susținute de corupția ge­neralizată. De fapt, Ianukovici este aproape lipsit de experiența politică a socializării cu UE, situație care l-a determinat să aleagă, în contextul alegerilor prezidențiale din 2015 și a unor sondaje în care nu apare ca favorit, sprijinul Rusiei, care nu impune normele unui scru­tin corect, solicitate de UE. În plus, Rusia nu a făcut presiuni pentru eliberarea Iuliei Ti­moșenko, care a pierdut la limită ultimele ale­geri prezidențiale și care, cu sprijinul Occidentului, a organizat protestele revoluției portocalii, în urma cărora Ianukovici a fost depo­sedat, în 2004, de un mandat prezidențial ob­ținut prin fraudă. More…

Resetarea relațiilor româno-ruse: temele sensibile 2

Corlatean-Serghei-Lavrov-950

La ceva vreme de la vizita la Moscova a lui Titus Corlățean am aflat de la ministrul de externe mai multe detalii despre discuțiile purtate la Moscova cu omologul său, Serghei Lavrov – un veteran al diplomației sovietice. Efortul de a informa publicul românesc despre discuțiile de la Kremlin merită salutat, deși dacă ar fi să mă iau după declarațiile lui Titus Corlățean mai bine nu s-ar fi obosit.

Relația bilaterală româno-rusă este una plină de capcane istorice și politice. Pasivul acesteia este foarte mare, neîncrederea și suspiciunea față de Rusia, mai ales în rândul românilor obișnuiți fiind destul de ridicate. De asemenea Moscova privește cu suspiciune politica externă românească, pe care o consideră lipsită de consecvență și După prăbușirea comunismului și disoluția sferei de influență sovietice din Centrul și Estul Europei, România își reorientează în mod liber politica externă spre Occident, privind ocazional în urmă la fosta putere hegemonică a regiunii (Tratatul cu URSS din 1991, am fost ultima țară care a părăsit Tratatul de la Varșovia).

More…

Micro-resetarea strategică cu Rusia 2

Basescu-Putin

Vizita generalului Nikolai Patrușev în România a generat o serie întreagă de comentarii și nedumeriri cu privire la scopul acesteia. Lista de teme abordate și acordurile semnate între România și Federația Rusă de asemenea este destul de vagă și nu oferă o imagine destul de clară a discuțiilor avute cu președintele Traian Băsescu. Prezența lui Patrușev la București a ridicat o serie semne de întrebare în spațiul public românesc – fost șef al FSB-ului (urmașul KGB-ului) actualmente consilier pe probleme de securitate națională al lui Vladimir Putin – este un emisar diplomatic neconvențional. Dar având în vedere situația actuală a relațiilor bilaterale româno-ruse prezența unui emisar neconvențional la București pentru a transmite mesajele Moscovei nu ar trebui să surprindă.

Rolul acestei vizite a fost să pregătească reluarea dialogului diplomatic româno-rus, care va avea loc săptămâna viitoare prin vizita ministrului de externe Titus Corlățean. Agenda vizitei generalului Patrușev este interesantă prin ceea ce nu a conținut. Nu a fost discutat se pare niciunul din subiectele delicate de pe agenda bilaterală: soluționarea conflictelor înghețate din spațiul ex-sovietic, parcursul european al Republicii Moldova, politica la Marea Neagră sau securitatea energetică. Aceste teme fie nu au fost discutate, fie discuțiile asupra acestora nu au fost făcute publice. Dacă temele sensibile din relația bilaterală nu au fost discutate acestea probabil au fost lăsate pentru a fi negociate mai târziu în cadrul procesului de relansare a relațiilor bilateral sau nu vor fi cuprinse în resetarea relațiilor bilaterale, urmând a se aștepta rezultatele relansării dialogului diplomatic. De asemenea emisarul rus a transmis probabil și un mesaj personal din partea lui Vladimir Putin către Traian Băsescu.

Toate datele vizitei lui Nikolai Patrușev în România sugerează o tentativă de resetare a relațiilor bilaterale pe modelul celei realizate cu SUA și cu Polonia. Acest lucru înseamnă că problemele majore din relația bilaterală vor fi „puse la rece”, dialogul axându-se pe chestiuni „tactice”, pragmatice și de actualitate. Rezultatele acestor procese de resetare au fost în general discutabile, dar au condus la o relație funcțională cu Federația Rusă și la crearea unui climat propice cooperării. Temele abordate în cadrul întâlnirii dintre Traian Băsescu și Nikolai Patrușev sugerează că vom asista la o resetare în pași mici, necesară în vederea amplasării sistemului anti-rachetă american pe teritoriul României. O relație tensionată româno-rusă în contextul desfășurării acestui sistem de arme ar crea o serie de dificultăți în relațiie dintre România, Rusia și SUA. Moscova va percepe găzduirea scutului anti-rachetă drept un gest agresiv și va crea dificultăți României. More…

Ce va fi în 2013: agenda politică internațională 3

circumnavigation

Andrei a inaugurat pe acest portal ideea de predicții politice fundamentate pe experiența anterioară și bine argumentate. Dacă el s-a axat numai pe politica internă, eu îmi voi încerca abilitățile predictive în cazul politicii internaționale. În raport cu politica internă unde sunt mai puține variabile care pot afecta predicțiile (dar și în acest caz probabilitatea de a estima eronat este destul de mare), în cazul politicii internaționale aceste variabile se multiplică în proporție geometrică, iar acuratețea estimărilor are de suferit.

Cum anul 2012 s-a încheiat de mai bine de două săptămâni și 2013 este de-abia la început este bine să vedem ce ar putea să se întâmple în viitorul apropiat. Nu am inclus în predicțiile mele America Latină și Africa din două motive: nu cunosca foarte bine situația politică și evoluțiile politice din aceste regiuni au un interes secundar pentru mine. More…

Barack Obama și România: un studiu despre alb și negru în comentariul politic 32

599030_10151258859581749_1172534839_n
Unul din motivele pentru care am început să scriu pe acest portal, acum mai bine de cinci ani de zile, a fost că eram nemulțumit de modul în care se scrie, se comentează, analizează și se dezbat politica externă și relațiile internaționale în România. În mod bizar în ciuda atractivității foarte mari a domeniului și a „inflației” de facultăți de științe politice, relații internaționale și studii europene de la Revoluție încoace calitatea dezbaterilor, a comentariilor informate sau a analizelor accesibile publicului este foarte scăzută. Simptomatic pentru acest fenomen este prezența în continuare „pe sticlă” a lui Bogdan Chireac pe post de analist de relații internaționale, deși nimic nu îl recomandă pentru acest rol, iar analizele și opiniile sale pot fi ușor contrazise de un student de științe politice/relații internaționale din anul II sau III de facultate. Dar prezența la tv a „Morsei Competente”, cum mai este cunoscut dl Chireac în branșă, nu este justificată de expertiza sa, ci de alte aspecte. More…

Ce înseamnă victoria lui Barack Obama pentru România Răspunde

Barack Obama a câștigat al doilea mandat de președinte al SUA după una dintre cele mai disputate campanii electorale din istoria Americii. A fost de departe cea mai scumpă din istoria Statelor Unite: Barack Obama a investit 887 de milioane de dolari, iar Mitt Romney a beneficiat de fonduri în valoare de 777 de milioane. Polarizarea din sânul societății a fost intensă după cum au arătat-o clipurile electorale și retorica candidaților.

Surprinzător este că pe 7 noiembrie situația după aflarea rezultatului era din punct de vedere politic la fel ca cea de pe 5 noiembrie: un președinte democrat, o Cameră a Reprezentanților controlată de Partidul Republican și un Senat controlat de Partidul Democrat. Polarizarea nu a dus schimbarea opțiunilor cetățenilor americani – regimul politic rămâne în continuare divizat între Democrați și Republicani. Mesajul alegerilor este însă evident – cetățenii americani însă vor ca politicienii să renunțe la blocaj și să găsească un consens care să facă guvernarea funcțională. E o șansă acordată dialogului și compromisului bipartizan. More…

Criza politică și deriva naționalistă (II) 6

În prima parte am identificat problema – o anumită deriva naționalistă în discursul USL – și am formulat patru întrebări în jurul cărora se va construi analiza. Ca ghid cognitiv voi folosi o teză afirmată de Lucian Boia în monumentalul său volum Istorie și mit în conștiința românească: relația elitelor politice autohtone cu occidentul este una dictată de interese în principal și nu una de valori, ele rămânând structural naționaliste. Aici însă intervine un caveat – contactul cu valorile occidentale, cu practicile democratice occidentale și socializarea elitelor politice românești în cadrul acestora diluează „naționalismul structural” al acestora din urmă. Dar cu cât însă România se integrează mai mult în Occident (proces pe care îl consider ireversibil)[i], mai ales procesul de integrare europeană, elitele locale își pierd din o parte din autonomia politică și libertatea de acțiune în raport cu societatea. Când descoperă, uneori neșteptat, că acțiunile lor interne contravin normelor, valorilor și practicilor democratice occidentale membri elitei politice autohtone recurg, pe plan intern, la un discurs naționalist pentru a-și justifica acțiunile și a se legitima. More…