Cum să salvezi un copy/paste pentru eternitate. Astăzi: Iulia Motoc 10

Am intrat în disputa dintre Florin Iaru şi Iulia Motoc printr-o serie de coincidenţe. Domnul Iaru a publicat în Caţavencii un articol în care documenta faptul că Iulia Motoc a copiat articole întregi pe blogul său, fără să atribuie sursa.

Paranteză: aspectul de „escrocherie” este mai slab decât la dl. Ponta (salariul şi reputaţia dnei Motoc nu se bazează pe blog); dar aspectul de furt intelectual este mai puternic, deoarece dna judecător nu pare să fi discutat cu „victimele”.

Văzând articolul am făcut o verificare rapidă, cupă care am decis să postez pe Facebook, în scopul declarat de a îmi chinui prietenii din proiectul Băsescu. Vedeţi, ei zic toţi că sunt realişti şi blazaţi, dar eu îi bănuiesc că în sufletul lor mai cred în poveşti cu cavaleri şi domniţe. Sau, vorba cuiva, în Tolkien. Printr-o coincidenţă îi am drept contacte atât pe dna. Motoc cât şi pe dl. Iaru, asă că am putut să urmăresc polemica indirectă. Printr-o altă coincidenţă îmi plac poveştile cu detectivi şi ştiu ce se poate face cu un calculator. More…

100 de canale prin care legitimitatea devine putere 1

Pe un platou sunt două lacuri. Primul este numit Legitimitate iar cel de al doilea Putere. Altitudinea celor două lacuri este comparabilă, dar, pe când lacul Putere se usucă ușor în timp, lacul Legitimitate este alimentat de un izvor subteran rece și proaspăt. Între cele două lacuri este o ecluză, care se deschide regulat cam la 4-5 ani. Ecluza este gândită cu cap, pentru că s-a văzut că dacă nu este deschisă la timp apar tot felul probleme.

Zona este semi-sălbatică, eforturile de raționalizare și îndiguire au fost șovăielnice, limitate și schimbătoare. De aceea între cele două lacuri nu există doar această unică ecluză ci încă 99 de canale și țevi.

Unele sunt blocate cu baraje și valve, altele sunt libere. Unele sunt mai jos, și se umplu imediat ce apa se umflă, altele sunt mai sus. Spre exemplu canalul Demisie este foarte jos, este presat repede, dar stă destul de bine închis și nu poate fi deschis decât la comandă. More…

Brâncoveanu și mitul administratorului (despre circulația elitelor) 4

Emil Constantinescu a venit de la catedră, Mugur Isărescu și Lucian Croitoru au venit de la bancă. Mihai Răzvan Ungureanu a venit de la Externe/SIE iar Mircea Geoană (oarecum) din diplomație. Victor Ciorbea, Traian Băsescu, Emil Boc, Klaus Iohannis au venit de la primării.

Prin contrast Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Radu Vasile, Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Victor Ponta și Crin Antonescu au urcat la putere pe linie de partid (sau revoluționară).

Rotunjind, din 4 politicieni de maxim nivel, 4 nu se impun ca politicieni în aparatul reprezentativ central (Guvern, Parlament, Partide) ci vin cu o anume aură tehnocratică dată de experiența administrativă. Cazul Ministerului de Externe este atipic, dar cunoscut – nu insist aici. Dintre aceștia doi, 1 vine din lumea academică/ diplomație/ sistemul bancar în timp ce 1 vine din administrația locală. Zero procente vin din „economia reală” – domnul Tăriceanu are experiență relevantă, dar nu trecutul său de antreprenor l-a propulsat în poziția de prim ministru. More…

De weekend: Revoluţia industrială ce va veni în construcţii 2

În unele poveşti româneşti feciorul se tocmeşte ca argat contra „casă, masă şi două cămăşi pe an”. Acestea par a fi printre necesităţile de bază ale omului, aşa cum sugerează şi piramida lui Maslow.

Iar omenirea a parcurs un drum lung şi fructuos în îndeplinirea acestor nevoi. Indiferent de regimul politic, starea economică şi chiar umanitară, oamenii au cu ce se îmbrăca, potrivit cu nevoile climatului. Încălţările ar fi poate o problemă dar, chiar şi aşa, nu am auzit de o urgenţă umanitară în acest sens. Mâncarea este mai greu accesibilă, doar ţările „în curs de dezvoltare” par să fi depăşit spaima foametei. Dar chiar şi aşa, un regim politic stabil combinat cu deschidere spre piaţa globală par a fi eficiente în rezolvarea problemei.

Mai rău stăm la partea de „casă”. Lipsa locuinţei (vagabondajul) este o problemă chiar şi în societăţile dezvoltate, iar numărul de oameni per cameră poate să fie adesea ne-satisfăcător. More…

Judecătorul Cristi Danileţ şi fantasmele Justiţiei 8

CSM a dat un comunicat în care se arată îngrijoraţi de declaraţiile politicienilor români (în special Crin Antonescu) şi în acelaşi timp arată acestuia că nu are dreptul să convoace Consiliul. Dreptatea se află, cred, în afara acestei discuţii. Nici politicienii nu procedează foarte corect, nici CSM nu are de ce să confunde o cerere de convocare (potenţial legitimă, dat fiind contextul) cu un ordin. Dar pe mine m-a fascinat justificarea adusă de judecătorul Cristi Danileţ la televiziune.

În esenţă domnul judecător a argumentat că declaraţiile politicienilor aduc atingere imaginii Justiţiei, susţinând partizanatul politic al procurorilor. Dacă populaţia crede în acest partizanat, atunci ar putea scădea încrederea în actul de justiţie. Asta ar fi un lucru rău, ergo, trebuie ca declaraţiile să înceteze. Astfel o politică de silenzio stampa le este cerută politicienilor pentru a apăra actul de justiţie (pe care nu ei îl făptuiesc) în timp ce CSM însuşi are libertatea de a sta în vacanţă, fără să iasă activ în apărarea membrilor puterii judecătoreşti. Este un tip de argumentare pe care ţin minte că l-am mai auzit şi cu alte ocazii.

Această opinie este, cred, profund perversă. Credibilitatea Justiţiei nu poate veni în lipsa dezbaterii publice ci tocmai din dezbaterea publică. More…

Tăcerea atomică 3

Imediat ce a fost citit comunicatul CCR pe televiziuni m-am întors liniştit la filmul la care mă uitam înainte. Nu doream să ştiu mai mult, nu doream explicaţii, nu doream să mai raţionalizez nimic.

După încheierea filmului am decis totuşi să mă uit pe Facebook şi pe mail ca să văd comentarii. Era linişte; cum e şi la ora la care scriu acest text. Băsişti feroce şi USL-işti fără inhibiţii, toţi se pare că au hotărât să se uite la filmele şi să îşi vadă de vieţile proprii. Poate e lehamite, poate e incertitudine, nu ştiu.

În definitiv nimeni nu poate spune că a învins. Cu toţii ne-am imaginat soldaţi într-o bătălie a luminii şi astăzi unii (mulţi?) vedem cum la sfârşit lumina a fost sacrificată de mult în favoarea victoriei. A întunericului cel mai mic. More…

De ce nu pot să cred în Justiţie (4 argumente) 20

Am înţeles, cu mare întârziere, că eficienţa şi integritatea Justiţiei reprezintă punctul sensibil al majorităţii controverselor dintre mine şi simpatizanţii lui Traian Băsescu. Dacă Justiţia este puternică şi independentă atunci doamna Udrea este un ministru onorabil, dl Băsescu un lider onest iar doamna Anastase cel mult un caz exotic în care legea nu a putut fi aplicată. Dacă Justiţia merită acest nume atunci corupţia din vămi este un subiect tabu iar Hidroelectrica a fost corect gestionată (dimpotrivă, USL greşind prin procedura de insolvenţă). Iar apărarea aceste Justiţii independente merită susţinere din partea electoratului. Atunci când mă îndoiesc de aceste afirmaţii partizanii preşedintelui îşi suspendă propriul simţ critic şi îmi cer dovezi. Dovezi înseamnă fie condamnări fie (în logica infamă a dlui Tapalagă) referate ale procurorilor. More…

Care sunt raporturile de încredere în societatea românească? 1

Într-un articol anterior am estimat, chiar dacă grosier, raporturile de forţă între forţele cele mai hotărâte favorabile şi opuse proiectului Băsescu. Am făcut această analiză în ideea că un compromis, oricare ar fie el, va trebui să ţină cont de acest raport. Spre exemplu, demisia condiţionată a lui Traian Băsescu ar fi fost un compromis rezonabil în 2011, dar probabil nu mai este acuma.

La fel de importante în vederea unui compromis sunt şi raporturile de încredere. În cele de mai jos voi vorbi în primul rând de încrederea intre politicieni. Există o opoziţie independentă faţă de Traian Băsescu însă aceasta nu are – deocamdată – o voce distinctă. Există de asemenea susţinători ai preşedintelui suspendat care au o voce distinctă, însă în toate momentele critice aceştia au ales să nu aleagă o cale independentă. More…

Apocalipsa se amână (6): marea renumărare a listelor 6

În loc să se ocupe de votul multiplu şi alte lucruri reale, mai mulţi comentatori pro Traian Băsescu au încercat să ne asigure astăzi că revizuirea listelor electorale este ilegală, nefezabilă şi, în general imposibilă – deci dezastruoasă pentru ţară. Să ne uităm puţin pe aserţiunile lor:
Ştergerea de pe liste a oricărei persoane care nu a fost dovedită moartă este ilegală.

Această frază porneşte implicit de la ipoteza anti-kafkiană că legea poate fi cunoscută cu exactitate dinainte. Fără să intru acum în detalii, sistemul juridic românesc cuprinde mai multe bazine crepusculare (dark pools) unde faptele celor puternici devin retroactiv legale. Motivul pentru care mulţi nu au observat acest fapt e de natură subiectivă. Până de curând cei puternici erau cei susţinuţi (chiar şi cu reţineri) de facţiunea „proiectul Băsescu” iar faptele lor aveau o prezumţie puternică de legalitate. Acolo unde ele erau prea dubioase, membrii facţiunii au fost foarte fericiţi să îşi suspende judecata critică în favoarea instanţelor care au dat certificate de bună purtare. Oricum, dacă nu am timp să dezvolt întregul argument acuma, pot totuşi să vă ofer un citat: More…

Care sunt raporturile de forţă în societatea românească? 8

Colegii mei de blog (George Vişan) şi respectiv blogosferă (Barbu Mateescu) au venit zilele acestea cu propuneri/abordări de compromis care ar putea vindeca falia din societatea românească. Deşi texte rezonabile (scrise de oameni rezonabili), ele au un aer foarte specific şi aparte. Sunt acel gen de abordare pe care îl are o facţiune pe cale să piardă lupta. Trăim, într-adevăr în acel moment în care puterea prezentă proiectată este mai mică decât cea reală, şi – de aceea – este rentabil ca ea să fie transformată într-o putere viitoare mai robustă. Nu este nimic ruşinos în ce am spus; dealtfel George se recunoaşte ca simpatizând cu curentul reformist din PDL iar Barbu şi-a scris textul pentru curentul reformist în general.

Eu însă nu simpatizez cu nici unul din curentele asociate PDL şi, de aceea, am o perspectivă diferită. Acolo unde George şi Barbu gândesc un compromis între (relativ) egali eu nu pot să nu mă întreb care este raportul real de forţe pe baza căreia se poate realiza o negociere. More…

Un articol – lung – despre predicţii 2

Ce înseamnă să ai o abordare ştiinţifică în ştiinţele sociale? Să foloseşti multe cifre şi să negi ceea ce nu poate fi cuantificat? – Nicidecum. O abordare ştiinţifică înseamnă să produci ipoteze testabile adică predicţii. Acest lucru este adevărat, nota bene, chiar în descrierea trecutului. Dacă eu aş spune că lângă Sarmisegetusa există o mare piramidă de aur dumneavoastră aţi putea deduce de aici o predicţie: dacă sapi suficient de mult în Grădiştea Muncelului vei găsi o mare piramidă de aur. La fel când „citeşti” baza de date a unui sondaj: nimeni nu explorează toate corelaţiile matematic posibile, ci construieşte o serie de teorii care îi limitează numărul de corelaţii de analizat – de aceea se întâmplă uneori să nu vedem în date ceea ce nu ştim să căutăm. More…