Realități Euroatlantice…dure (I) Răspunde

Acum 10 ani România a fost invitată să adere la Tratatul de la Washington devenind astfel membru cu drepturi depline al NATO, cea mai puternică și cea mai de succes alianță politico-militară din istoria modernă. În aprilie 2004 drapelul României se înălța în acordurile imnului național la Bruxelles la sediul Alianței Nord-Atlantice. În mai puțin de 15 ani România a reușit să rupă cortina de fier și să se alăture, la alegerea ei, unei alianțe internaționale formate din state democratice. More…

Moştenirea generalului Petraeus Răspunde

Probabil că nimic nu rezumă mai bine atmosfera Washingtonului sau consensul din campanie (o Americă decisă să se concentreze prioritar pe reconstrucţia de acasă) ca retragerea generalului David Petraeus din serviciul public. Indiferent de motive, plecarea lui Petraeus este simbolică. Este ultimul act al unei reorientări strategice pe care Administraţia Obama şi-a propus să o imprime secvenţial încă din prima zi de mandat, departe de elementele gravitaţionale care au definit epoca post 11 septembrie.

Iar „Dave“ devenise, în imaginarul echipei de la Casa Albă, esenţialmente o marcă înregistrată, asociată costisitoarelor campanii de nation-building şi contrainsurgenţă din Irak şi Afganistan. Şi, în mod inevitabil, filozofia generalului Petraeus era legată de acestea. Într-un fel, el nu s-a numărat niciodată printre apropiaţii Comandantului Şef. Şi acest lucru s-a văzut cu ochiul liber chiar săptămâna trecută, când, în prima conferinţă de după alegeri, Obama a ţinut să le atragă atenţia republicanilor că, dacă „au o problemă cu Susan Rice, atunci au o problemă cu mine“. Obama nu a ieşit niciodată să îl apere într-un mod similar pe cel mai de succes general american. Spre deosebire de Petraeus, Rice este „omul preşedintelui“.
More…

Obama câştigă la televizor. Va avea succes şi la alegeri? Răspunde

Săptămâna trecută, Galeria Lombard Freid, aflată în inima artistică a New Yorkului, a găzduit vernisajul unei noi expoziţii marca Dan Perjovschi: Exit Strategy. Inspirat de prima pagină a ziarului New York Times, mozaicul desenelor condensează tuşele esenţiale ale imaginarului electoral american de astăzi: visele clasei de mijloc, criza capitalismului, clivajul dintre majoritatea celor 99% şi minoritatea celor 1%, America supra-îndatorată. Fundalul este dominat de erorile deceniului 9/11, epoca războiului permanent. Este o Americă preocupată mai mult decât oricând de sine, care priveşte spre interior şi caută cu disperare „exitul“ (ieşirea) dintr-o imensă „harababură“. Este exact şi ceea ce s-a văzut pe sticlă, la ultima dezbatere dintre Obama şi Romney. More…

Imaginea NATO în Afganistan e serios zdruncinată Răspunde

Ultimele săptămâni i-au expus pe militarii americani din Afganistan în cele mai groaznice ipostaze: urinând peste corpurile talibanilor ucişi sau incendiind Cartea sfântă a Islamului – Coranul. Însă totul avea să culmineze cu masacrarea civililor dintr-un sat afgan din apropiere de Kandahar. Autorul celei mai grave atrocităţi de la începutul conflictului afgan încoace este sergentul Robert Bales, de 38 de ani. Înrolat imediat după atacurile de la 11 septembrie 2001, a fost de 3 ori în Irak şi se afla de tot atâtea luni în Afganistan. Cert este că, în seara celei de a 1.192-a zile petrecute pe fronturile „războiului împotriva terorii“, sergentul Bales şi-a luat arma şi s-a dus într-un sat afgan, aflat în apropierea bazei sale din Kandahar. În mai puţin de o oră, a executat metodic 16 civili, dintre care 4 erau copii. Apoi, a dat foc cadavrelor şi s-a predat. More…

Acrobatul de la Casa Albă: exerciţiu de comunicare cu Teheranul via Tel Aviv 1

„Mi se pare deosebit de important ca politicienii să aibă un elementar simţ dramatic, simţ în legătură cu modul în care diferite acţiuni sau evenimente pot crea o ordine, o succesiune, o gradaţie şi o arhitectură“, obişnuia să spună Václav Havel. Sunt observaţii cheie care ne ajută să descifrăm inegalabila coregrafie diplomatică a preşedintelui Obama, din ultimele zile, pentru a opri la timp ciocnirea a două trenuri civilizaţionale. More…

2001–2011: Deceniul războiului non-stop Răspunde

A devenit aproape un truism să spunem că atacurile de la 11 septembrie 2001 au schimbat lumea. Prăbuşirea gemenilor (emblema prin excelenţă a prosperităţii americane), Pentagonul fumegând – imagini de neînchipuit pentru un Occident îmbătat de mitul propriei invincibilităţi – au generat atunci un tsunami cognitiv. Un lucru este însă cert: 10 ani mai târziu, Occidentul nu mai este acelaşi. Este pur şi simplu de nerecunoscut. Atunci era pe plus. Acum, „împăratul“ este gol şi împotmolit în datorii. Retroactiv, 11 septembrie ar putea rămâne în istorie drept începutul momentului spenglerian al Occidentului: declanşarea declinului. More…

Necunoscutele Libiei post-Gaddafi: sindromul Bagdadului Răspunde

Se spune adesea că istoria, chiar dacă nu se repetă, are uneori tendinţa să rimeze. Este sentimentul pe care îl ai atunci când vrei să înţelegi evenimentele din ultimele 6 luni din Libia. La tot pasul, întâlneşti imagini, altfel, destul de familiare. Este un fel de dejà vu între Balcanii anilor ’90 şi primele momente de după căderea lui Saddam Hussein. Totul a început sub spectrul Srebrenicei, etalonul incapacităţii continentale de a opri cel mai grav masacru din Europa, de după cel de-al doilea război mondial. În urmă cu două luni, preşedintele Sarkozy chiar i-a repezit pe jurnaliştii care îl tot chestionau cu privire la riscurile campaniei NATO: More…

Povestea unui martir american Răspunde

Preluăm cu permisiunea autorului un nou articol al lui Octavian Manea, publicat în Revista 22.

Într-un moment în care în Libia se anunţă zorii triburilor, iar bătrânul continent e cuprins de teama de Eurabia, povestea unui T. E. Lawrence al secolului XXI ar putea să devină pentru noi toţi o sursă de inspiraţie.

În Tameen, un cartier din Ramadi (capitala provinciei Anbar, Irak), se poate vedea o secţie de poliţie ridicată în prima parte a anului 2007. Clădirea este denumită „Martir Hisham Abu Risha“ în memoria unui ofiţer american de 32 de ani, ucis în decembrie 2006. Este singura clădire irakiană care poartă numele unui american. În interiorul sediului, pe unul dintre pereţi, se află portretul său: Căpitanul Travis Patriquin. Aşadar, un ofiţer american considerat martir în vechiul fief al insurgenţei sunite din Anbar? Pare o scenă ireală, de film. „A fost un erou“, spune primarul. „Ne-a redat libertatea.“ În „folclorul local“ se spune că a avut un rol cheie în unificarea triburilor sunite împotriva Al-Qaeda.

More…

Impresii despre cooperarea NATO-Rusia 4

Presedintele Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev si Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, Moscova, 16-17 decembrie. Copyright NATO

Am avut plăcerea să particip la conferinţa NATO Russia Cooperation in the East. Afghanistan as a Premise,  organizată de Foreign Policy România şi NATO la Cercul Militar Naţional, joi 16 septembrie. Conferinţa s-a dovedit extrem de utilă deoarece am asistat la o serie de discuţii şi schimburi de idei extrem de deschise cu privire la cooperarea NATO-Rusia. În cele urmează voi rezuma şi comenta principalele puncte de vedere exprimate în cadrul discursurilor şi a panel-urilor conferinţei.

More…

Planul Petraeus Răspunde

Sgt. William O. Bee din 24 th Marine Expeditionary Unit într-un schimb de focuri cu talibanii, Helmand 18 mai 2008.  Sgt. William O. Bee a supravietuit acestui angajament. (Reuters: Goran Tomasevic)

Preluăm din Revista 22, cu permisiunea autorului, o analiză a lui Octavian  Manea referitoare la obiectivele americane urmărite în războiul din  Afganistan.

Obiectivul generalului Petraeus nu este transformarea Afganistanului într-o democraţie jeffersoniană, ci unul psihologic: de a impune o conjunctură care să îi forţeze pe talibanii reconciliabili să întoarcă armele.

More…

Polonia după Smolensk 1

Înmormântarea preşedintelui polonez Lech Kaczynski. Copyright Novinite.com

Catastrofa aeriană în care au pierut 96 de oficiali polonezi va marca politic şi social Polonia în acest an. Tragedia de la Katyn s-a repetat într-o formă minimal simetrică. Polonia s-a aflat în fața unei nevoi de solidaritate şi de aceasta dată nu datorită unei conjucturi istorice, ci a unei catastrofe ivite independent de factori politici. Încercarea la care a fost supusă națiunea poloneză nu poate fi privită și explicată prin prisma unor teorii conspirative. Tragedia poloneză portretizează greutatea unui destin unic. Dar solidaritatea populației şi a politicenilor în fața acestei tragedii nu este de durată. Media poloneză va trece de la unica știre la convulsiile vieții politice și sociale.

More…

Criza din Iran – între raţiune şi simţire Răspunde

Protestele din Iran izbucnite în urma publicării rezultatelor oficiale ale alegerilor  prezidenţiale atrag atenţia asupra unei dileme de politică externă cât se poate de serioasă: să promovezi o politică externă dominată de propriile valori – adică democraţie şi drepturile omului, sau să fii prudent şi să optezi pentru urmărirea intereselor naţionale. Prima opţiune este tentantă pentru toate statele democratice, care consideră că normele împărtăşite ale statului de drept, ale democraţiei parlamentare şi drepturile omului moderează conflictele internaţionale. Promovarea acestor valori la nivel internaţional are darul de a reduce posibilitatea conflictului internaţional între statele democratice şi de a câştiga în popularitatea la nivel naţional. În practică, această metodă nu dă întotodeauna rezutatele scontate, dând impresia unei politici imperiale şi arogante, şi creşte riscurile de confruntare cu state care nu împărtăşesc valorile democratice.  A doua opţiune este fundamental amorală – presupune negocierea cu oricine se află la putere şi este dispus să stea la masă trativelor. Nu este deloc populară, deoarece ignoră valorile democratice în favoarea eficienţei politice.

More…