Ruleta coreeană 1

206815-north-korean-soldiers-attend-a-military-parade-in-the-kim-il-sung-sqau

Prima impresie pe care o lasă comportamentul Coreei de Nord din ultimele luni este cel al unui adolescent rebel și iresponsabil, care amenință să dea foc la casă, dacă nu îi sunt îndeplinite „poftele”. În cazul de față „casa” e Peninsula Coreea, iar chibriturile sunt arsenalul nuclear și balistic nord-coreean. Dacă studiem atent însă descoperim treptat mizele acestui comportament și raționalitatea din spatele acestuia.

Dacă ar fi să căutăm un comportament similar în istoria relațiilor internaționale cel mai rapid răspuns ar fi cel al lui Adolf Hitler înainte de începerea celui de-Al Doilea Război Mondial. Hitler a amenințat cu războiul în Europa dacă revendicările sale teritoriale din centrul și estul continentului nu sunt îndeplinite. Amenințând cu războiul Hitler a obținut remilitarizarea Renaniei, Anschlussul (alipirea Austriei la Germania) și regiunea Sudetă a Cehoslovaciei după acordul de la Munchen. Toate aceste obiective de politică externă au fost obținute fără niciun fel de vărsare de sânge prin intermediul a ceea ce se cheamă în jargon diplomatic politica la marginea prăpastiei, brinkmanship.

Va face până la urmă Coree de Nord inimaginabilul, va reaprinde conflictul „înghețat” acum 60 de ani? Cel mai probabil nu. În afară de desfășurarea a două rachete balistice, retorica Pyongyang-ului nu a fost însoțită de o mobilizare de război. Mai mult „temuta armată” nord-coreeană se pregătește în prezent pentru lucrările agricole – o misiune importantă având în vedere dificultățile Coreei de Nord în a asigură alimentației cetățenilor săi. Cel mai probabil vom asista la un nou test cu rachete balistice, care să marcheze pe 15 aprilie, 101 de la nașterea „președintelui etern” Kim Il Sung. More…

Traian Băsescu și refuzul modestiei 5

basescu

Influența președintelui asupra susținătorilor se bazează pe reputația că este capabil să facă lucruri extraordinare. Adică pe carismă (în sens sociologic). Barbu Mateescu îmi spunea ieri că trebuie să luăm în considerare și atașamentul bazat pe valori. Ceea ce este corect, dar nu ne scutește de a considera legitimitatea carismatică.

Obiectiv vorbind, dl președinte este misogin („păsărică”), rasist („țigancă împuțită”), profitor (Mihăileanu), nepotist (Elena și Ioana Băsescu), autoritar și uneori mitocan. Confruntați cu această serie de derogări de la morală, câțiva susținători au încercat să susțină că beneficiile aduse de Traian Băsescu depășesc cu mult costul social. Ciprian Ciucu scria undeva că intelectualii s-au folosit de președinte în aceeași măsură în care el s-a folosit de ei.

Este o gândire logică, consistentă cu legitimitatea rațional-legală. Dar nu acesta a fost discursul tipic. Discursul pro-băsescian nu s-a remarcat prin analiza cost-beneficiu ci prin caracterul său moralist. Ca să ne dezbărăm puțin de limbajul religios, vom spune că dl. Băsescu s-a bucurat printre ai săi de „privilegiul geniului”. În cinstea realizărilor sale remarcabile, admiratorii au închis ochii și mintea la micile transgresiuni față de morala comună. More…

Traficul rutier din China: haos total! Răspunde

ring-road-beijing_357_600x450

De data asta am să scriu un articol în care oricât aș încerca nu voi putea fi obiectiv. Traficul rutier în China este haotic. Nu la fel de haotic ca în alte părți ale Asiei însă mult mai rău ca la noi. Majoritatea străinilor sunt fie amuzați fie speriați de ceea ce văd, însă nu se pot obișnui decât după foarte mult timp. Asta e, traficul sfidează dacă nu toate, atunci multe din regulile pe care le considerăm de bun simț.

Chinezii conduc haotic deoarece școala de șoferi în China se face doar în poligon, unde studentul este învățat să opereze un autovehicul. Nu se iese în trafic. Iar examenul pentru carnet implică mai mult învățarea unei cărți foarte stufoase de legislație decât abilitățile reale ale viitorului șofer. De asemenea corupția asigură carnete de șofer multor chinezi cu dare de mână. Astfel la primirea carnetului noul șofer nu are nici un fel de experiență în trafic și știe doar teoretic regulile de circulație.

Să nu uităm că până prin anul 2000 mulți chinezi încă nu își puteau imagina că într-o zi vor putea să aibă o mașină. Până la liberalizarea economiei toate automobilele aparțineau statului iar populația se deplasa exclusiv cu bicicleta. Bicicletele se înregistrau la poliție și primeau plăcuță de înmatriculare, prevedere care există și astăzi dar nu mai este respectată. Cu alte cuvinte cultura automobilului este foarte nouă și restrictivă deoarece prețurile la mașini sunt supuse unui impozit de 100%. Nu există tradiție în șofat iar toți șoferii de astăzi sunt la prima mașină și primii din familie care au condus vreodată. La fel și șoferii profesioniști: de exemplu mulți taximetriști din Hangzhou au fost tractoriști în urmă cu câțiva ani. Este deci de înțeles de ce haosul s-a instalat, însă nu este de înțeles de ce pornind de la tabula rasa guvernul nu a avut grijă să pregătească suficient viitorii șoferi. More…

600 de sondaje şi ceva mărunţiş (OSINT 8) 2

image

De curând am scris pe Context Politic un articol despre încrederea de care se bucură SRI. Articolul a ajuns pe Facebook şi Mirel Palada, sociolog, a contestat superior concluziile mele. Datele sale, a spus, ziceau altceva. Eu nu sunt de fire un om prea încrezător, aşa că am zis, ca întotdeauna, că nu cred până nu văd. Dl. Palada avea, evident, şi alte lucruri de făcut, aşa că a declinat oferta. O vreme. Căci, într-un târziu a a căutat prin calculator şi a găsit graficele în discuţie. Ce conţineau acele grafice nu o să va spun. Pentru că, vai, el avea dreptate şi eu nu.

Ceea ce ridică o problemă. De ce alţii să aibă dreptate, grafice, sondaje şi alte asemenea, iar eu nu? În cazul d-lui Palada răspunsul este evident: deoarece are o firmă specializată în aşa ceva şi, deci, minioni care pot fi trimişi să scurme în măruntaiele opiniei publice căutând răspunsuri. Eu nu am asemenea minioni. Şi nici colegii de la Context Politic – a căror onoare fusese pusă în discuţie – nu au. Aşa că am decis, ca să nu rămânem cu onoarea nereperată, să apelez la Google. More…

Mituri politice: cât au câștigat PSD și PNL din crearea USL 7

image12

Există un argument care apare recurent pe Internet și care spune cam așa: în 2008 PSD+PNL+PC=55%; în 2012, PSD+PNL+PC=60%; deci marele beneficiu al USL, pe fond de austeritate promovată de guvernul Boc, este de 5%. În fapt cifrele sunt mai degrabă 57 și 59%, deci am avea un beneficiu de doar… 2%. Nimic mai greșit, USL aduce trei beneficii majore.

2. USL nu a pierdut procente din cauza incompatibilității electoratelor

Comparând alegerile între 2008 și 2012, comparăm cumva mere cu pere. Raționamentul de mai jos este și mai fragil, pentru că pornește de la alegerile prezidențiale. Între turul unu și turul doi Mircea Geoană a câștigat aproximativ le fel de mult ca și suma voturilor din turul unu primite de el și de Crin Antonescu. Traian Băsescu, însă, a crescut de la ~30% la peste 50%. În mod normal Mircea Geoană ar fi putut să spere, pe lângă cea mai mare parte a voturilor d-lui Antonescu, la o parte consistentă din voturile nehotărâților. Pe care nu a primit-o.

3. USL a beneficiat de o primă electorală de aproximativ 10%.

Aici calculul este simplu: 69.3 – 59.3 = 10% More…

Scena politică românească: dragoste, ură şi apartenenţă 4

Scena politica
Ieri am avut o oră moartă, în care m-am gândit să desenez scena politică din România, aşa cum o văd eu. Sau, mai bine zis, aşa cum o puteam vedea la acea oră; între timp s-a mai mişcat un pic.

Legenda schemei este în linii mari intuitivă. Sus este puterea, jos este opoziţia. Contururile ferme înseamnă instituţionalizare, „norul” înseamnă o grupare ne-instituţionalizată. Săgeata bi-direcţională înseamnă o relaţie funcţională, cea uni-direcţională semnifică de obicei aşteptări ne-împărtăşite. Fulgerul este conflict (nu contează direcţia săgeţii). PPDD şi UDMR lipsesc din motive de spaţiu. UNPR şi PNŢCD lipsesc pentru că, într-un anume sens, nu există. More…

Ultimii carismatici? 1

moby-dick-3

Să incep cu o precizare. Termenul carismatici nu se referă la posesorii de carismă, așa cum ar sugera dicționarele ci la cei care sunt adepții posesorilor de carismă. Anume la aceia care își susțin favoritul politic pe baza abilității percepute a acestuia de a îndeplini sarcini extraordinare. Detalii aici. Ne referim, desigur, la carismaticii care îl susțin pe președintele în funcție. Dan Diaconescu are propria serie de adepți, dar aceștia sunt altă poveste.

O parte din amicii mei băsescieni de pe Facebook (3-6) au jucat întotdeauna rolul peștilor martor. După cum poate știți unii pești sunt deosebit de sensibili la substanțe toxice și mor dacă apa este poluată. Luați deci cuvântul pești ca un „term of endearment”. Peștii mei au supraviețuit multor încercări. Au exista momente când păreau că nu se simt prea bine în pielea lor, dar au continuat mereu să înoate. Ei bine, de câteva zile peștii par bolnavi.

Este posibil ca susținerea Elenei Udrea să fi fost o primă piatră de încercare. Unii au sperat dincolo de speranță că Traian Băsescu va întoarce logica politică cu capul în jos și va convinge mii de delegați să voteze cu Monica Macovei. Dar logica politică a acțiunilor președintelui a fost prea puternică pentru a fi contestată. În plus, momentul „Pa PDL” a insuflat noi speranțe. More…

OSINT 7: Câte voturi poate obține Mișcarea Populară (a lui) Traian Băsescu 1

Într-un articol scris înainte de apariția Mișcării Populare spuneam că alegătorii pe care Traian Băsescu îi mai are sunt de ordinul sutelor de mii. În alt articol, Barbu Mateescu, destul de activ pe această temă, vorbește de un potențial de 1-2 milioane. Și mai interesant, dl Lăzăroiu vorbește într-o postare celebră de 20% din alegători (~1,5 milioane la o prezență sub 8 milioane) care în turul doi al alegerilor prezidențiale vor vota disciplinat cu candidatul indicat de actualul președinte. Voi încerca să arăt că aceste trei estimări se referă (probabil) la același bazin electoral, însă privit din perspective (foarte) diferite.

În articolul meu, pornesc de la experiența alegerilor parlamentare. În acest caz președintele a fost cumva captiv PDL (nu a avut altă alternativă de susținut). Iar PDL a avut – suntem toți de acord – o campanie proastă. Ținând cont că Traian Băsescu nu a avut de atunci vreun come-back vizibil, cel puțin ca imagine, este de presupus că aceste sute de mii sunt capitalul de pornire, punctul zero, al unei construcții inspirate de Traian Băsescu.

Cifrele lui Barbu Mateescu se „întâmplă” în viitor și ele sunt dependente de un set de criterii de performanță indicate în articol. Dacă performează mai bine am putea vedea mai mult, dacă nu, mai puțin. Ca să fiu sincer, nu sunt sigur dacă prin „mai puțin” se înțelege sub pragul de un milion sau la limita acelui prag. More…

Războiul din Irak – după 10 ani Răspunde

tumblr_lkjtb0Sdw31qzpwi0o1_500

Pe 19 martie s-a comemorat trecerea unui deceniu de la invazia americană a Irakului, care a dus la eliminarea regimului lui Saddam Hussein. Scopul războiului a fost înlăturarea de la putere al lui Saddam Hussein și dezarmarea Irakului de arsenalul său de distrugere în masă. În subsidiar războiul a urmărit un scop ideologic pe atât de ambițios, pe cât de bizar: crearea unei democrații în Orientul Mijlociu, evoluție care să antreneze un val de schimbări democratice în regiune.

Singura concluzie care poate fi trasă la 10 ani de la declanșarea Operațiunii Iraqi Freedom este că aceasta nu ar fi trebuit să aibă loc. Saddam Hussein oricât monstruos era, putea fi descurajat și ținut în frâu (kept in a box) fără a fi nevoie de o intervenție militară. La un moment dat regimul său s-ar fi prăbușit, după cum arată evenimentele Primăverii Arabe. În termeni umani, politici și strategici costurile invaziei Irakului au fost prea mari în raport cu beneficiile obținute. Invazia Irakului în 2003 este o lecție depre ce efecte pot avea în politica externă și în marea strategie fixismile ideologice, hybris-ul politic, informațiile neconcludente și proastă planificare. More…

OSINT 6: Semnele timpului sau cum să știm dinainte dacă se rupe USL 21

ponta-si-antonescu-2

Atunci când vorbim de viitorul scenei politice avem de regulă în față două mari ipoteze.

Ipoteza 1. USL este un joc cu sumă nulă/ negativă. Susținători: Blogary, Vocea Rusiei, Barbu Mateescu.

În rezumat ipoteza sună așa: dincolo de aparențe, avem două alianțe pe cale de a se constitui. Victor Ponta + Elena Udrea + Traian Băsescu + PSD vs. Crin Antonescu + PNL + PDL-Blaga. Definițiile taberelor pot varia ușor. Dar, în general, ipoteza susține că USL se va sparge înainte de prezidențiale, că pregătirile pentru separare se fac de acum și că despărțirea va fi violentă (moțiune de cenzură).

În această ipoteză, partidele USL se luptă pentru acapararea puterii (unul de la celălalt). Mai mult, ele își asumă pierderea inevitabilă de voturi care este adusă de o despărțire „urâtă” a USL.

Ipoteza 2. USL este un joc cu sumă pozitivă. Susținători: Subsemnatul, Crin Antonescu, Turnofftheglory, Victor Ponta.

Cealaltă ipoteză spune că scopul partidelor din USL este nu să își pună contre de acuma cât să acapareze putere din afara USL. Adică să minimizeze puterea în stat a lui Traian Băsescu (nu neapărat să îl elimine), să preia resurse ale PDL și să împingă partidul (facțiunile?) sub pragul electoral sau în zona extremistă. Ipoteza nu exclude desigur luptele pe împărțirea prăzii, dar susține că aceste lupte pot fi ținute sub control atâta vreme cât există pradă de împărțit. More…

Amendarea scutului anti-rachetă: explicații și implicații (II) Răspunde

sm3_vl

Introducerea PAA în 2009, prima revizuire a apărării anti-rachetă în Europa, a fost prost primită în Europa Centrală și de Est, mai ales în Polonia. Decizia a fost luată fără consultarea Cehiei și Poloniei, statele care ar fi găzduit scutul și a fost făcută publică pe o dată neinspirată – 17 septembrie când Varșovia comemorează invazia sovietică din 1939. Această decizie a ranforsat percepția în statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est că noua administrație de la Washington nu ține cont de interesele lor. Polonia, după adoptarea PAA de către a SUA, a luat decizia de a construi propriul sistem de apărare anti-rachetă, deși utilitatea acestuia este discutabilă. Varșovia nu se confruntă cu o amenințare reală cu rachete balistice, iar sistemul anti-balistic polonez, dacă va fi operaționalizat cu succes, va dubla practic amplasamentul american din această țară. Decizia de creare a propriului sistem anti-balistic de către Polonia denotă o lipsă de încredere în angajamentul SUA privind apărare anti-rachetă din Europa. Revizuirea PAA din acest an, chiar dacă a fost foarte bine gestionată de Washington din punct de vedere politic, ar putea ranforsa această lipsă de încredere a Poloniei față de intențiile principalului său aliat.

Realitate dură” a Phased Adaptive Approach este abordarea flexibilă și adaptabilă a apărării anti-rachetă. Schimbările și revizuirile, în funcție de evoluția amenințărilor sunt principalul mod de adaptare a acestei strategii la evoluțiile din acest domeniu. Pe parcursul timpului vor mai apărea schimbări și revizuiri, care vor adauga sau elimina capabilități. More…

Amendarea scutului anti-rachetă: explicații și implicații (I) Răspunde

ABM_Aegis_Ashore_Complex_Concept_USMDA_lg

Chuck Hagel, șeful Pentagonului, a anunțat la sfârșitul săptămânii trecute o amendare a scutului anti-rachetă din Europa. Astfel Phased Adpative Approach, strategia americană privind desfășurarea sistemelor anti-balistice din Europa a fost amendată prin eliminarea etapei a IV-a care ar fi însemnat amplasarea de interceptori SM-3 IIB pe bătrânul continent începând cu 2020.

De ce guvenul american a modificat strategia Phased Adaptive Approach? Există trei explicații ale acestei schimbări de viziune.

Schimbarea priorităților în domeniul apărării anti-balistice de către Administrația Obama în 2009 a atras o serie de acuzații privind ignorarea aliaților din Europa Centrală și de Est, că subestimează amenințarea rusească sau că sacrifică interesele aliaților americani de dragul Rusiei. Această ultimă amendare a scutului anti-rachetă a fost gestionată mult mai bine decât introducerea PAA în 2009, atât Polonia cât și România fiind informate în prealabil de schimbare. More…