Ce face un consilier politic în Norvegia? Lobby. ONG-urile românești evită acest cuvânt, preferând advocacy, aparent mai șters, mai cuminte.
Când fac ONG-urile lobby în Norvegia? Când au ele nevoie, dar mai multe au un soi de moment de maximă intensitate (săptămâna de lobby sau săptămâna politică). More…
![Europe-1992-2010-compare-subset_H[1]](https://civitaspolitics.org/wp-content/uploads/2013/11/europe-1992-2010-compare-subset_h1.gif)
Inspirat de Lili Crăciun, am zis să scriu și eu pentru concursul Blogger European (regulament aici).
Cetățenia europeană este văzută cel mai adesea ca o colecție de drepturi. Așa sugerează acest concurs: „Datorită cetățeniei UE […] toți resortisanții celor 27 de state membre ale UE beneficiază, în calitate de cetățeni ai UE, de un set de drepturi suplimentare.”
Mult mai rar vedem cetățenia europeană ca un set de instituții la care cetățeanul poate apela direct. Prin ceea ce eu văd ca fiind o aplicare imperfectă a principiului subsidiarității, drepturile cetățeanului european sunt apărate de state naționale. Vedem asta chiar și în comunicarea publică. Termenul „resortisant”, ce care a trebuit să îl caut în dicționar, pare să aibă o conotație diplomatică. Cetățeanul european din reclame, care nu are acces direct la un apărător al drepturilor sale, este nevoit să … meargă la intimidare. More…
Mă aștept ca o primă parte a guvernării USL – și este greu de spus cât ar dura această parte – să continue ceea ce partizanii ARD numesc „asalt asupra instituțiilor”. După cum m-am lăudat fără jenă pe acest blog atunci când am putut face o predicție cu săptămâni înainte ca ea să devină evidentă și pentru alții, la fel trebuie să spun acuma că nu sunt deloc printre primii care au ajuns la această concluzie. Felicitări, deci, celor care s-au gândit mai devreme.
Fără să cauționez într-un fel ce va face USL, nu pot să nu remarc că strategia opoziției este deocamdată profund nefericită. Ceea ce speră ARD este o non-tranziție, o „contra-revoluție”; ARD este în esență „reacțiunea” celor ce agreau vechiul regim și care au trecut peste diviziunile interne pentru a opri schimbarea. Și, dacă există ceva mai violent și neplăcut decât „revoluția”, acest ceva este „reacțiunea”. „Revoluția” poate măcar – dacă dorește – să țintească chirurgical în oponenții schimbării. „Reacțiunea” în schimb, conștientă de propria ilegitimitate, este adeseori nevoită să țintească întreaga bază de susținere a „revoluționarilor”. More…
O dată cu aderarea la Uniunea Europeană ziua de 9 mai a mai căpătat o semnificația: Ziua Europei, motiv excelent de socializare în spiritul valorilor europene. Am asistat la dezbaterea „Cât de europeni mai sunt românii?” organizată de Reprezentanța Uniunii Europene în România și Institutul de Studii Europene. More…
Domnul Lucian Croitoru, poate cea mai potrivită persoană pentru a deveni următorul guvernator al Băncii Năţionale a României, publică un studiu pe Hotnews intitulat Zona Euro: Un adevăr care nu convine, în care argumentează că decizia adoptată de Consiliul Uniunii Europene la sfârşitului anului trecut privind limitarea constituţională a deficitului bugetar structural al statelor membre la 0,5% din PIB (practic un Pact de Stabilitate II), deşi necesară, nu este suficientă pentru a consolida stabilitatea macroeconomică din zona euro, deoarece: 1) pe termen scurt, ea poate contribui la inhibarea procesului de reechilibrare a balanţei de plăţi dintre ţările sudice şi cele nordice prin reducerea cererei externe în ţările cu un surplus de cont curent; şi 2) mult mai important, pe termen lung ea nu modifică în mod credibil anticipaţiile generatoare de hazard moral privind salvarea de la faliment de către guverne a entităţilor private too big to fail. More…
Estul continentului reprezintă din punct de vedere istoric zona cea mai instabilă a Europei. Toate evenimentele majore care au zguduit lumea în ultimul secol, de la cele două războaie mondiale şi până la căderea comunismului, îşi au originea în această regiune complicată a Europei. Integrarea principalelor state central-estice în Uniunea Europeană şi alianţa nord-atlantică a repus în dezbatere problemele Europei de est după îngheţul comunist, însă pentru observatorii din vestul continentul şi de peste Atlantic ea rămâne una dintre cele mai ignorate şi mai puţin înţelese regiuni ale lumii.
Summit-ul European de la Bruxelles, ultimul din multele de la declanşarea crizei, s-a încheiat fără a aduce vreo schimbare semnificativă în ceea ce priveşte filozofia care stă la baza măsurilor adoptate până în prezent pentru combaterea crizei datoriei suverane din zona euro, care pune sub semnul întrebării mai mult ca niciodată viabilitatea monedei unice. În schimb, cu această ocazie au fost făcuţi noi paşi în privinţa centralizării politicii economice la Bruxelles. More…
Contextul politic internațional nu este unul favorabil Kievului în prezent. Prinsă între Occident și Rusia, Ucraina trebuie să navigheze prin niște ape politice destul de tulburi, pentru a-și păstra independența. Perspectiva revenirii lui Vladimir Putin la Kremlin în 2012 și inițiativa Uniunii Euroasiatice vor reprezenta provocări politice majore pentru politica externă a Ucrainei. More…
Aşezarea geografică a statelor europene central-estice între două mari centre de putere, cel german la vest şi cel rusesc la est, constituie factorul determinat care a configurat destinul politic tulbure al acestei regiuni în epoca modernă. Compusă din state fragile şi disputante, majoritatea apărute abia după Primul Război Mondial, când a luat sfârşit împărţirea habsburgo-germano-rusă a regiunii, Europa central-estică este zona continentului cu cea mai precară securitate strategică, aşa cum o dovedeşte de altfel şi fluiditatea graniţelor sale politice în cursul ultimului secol. Deşi existenţa Uniunii Europene şi integrarea în aceasta a principalelor state central-estice după prăbuşirea Uniunii Sovietice a însemnat o consolidare netă a securităţii strategice a regiunii, Europa central-estică rămâne chiar şi în acest context vulnerabilă la balanţa de putere dintre Germania şi Rusia şi la evoluţia constrângerilor externe la adresa acesteia.
Traian Băsescu și Jose Manuel Barroso
După eșecul aderării la Spațiul Schengen din primăvara acestui an eforturile României și Bulgariei de integrare europeană au fost din nou năruite în această toamnă. Acest nou refuz s-a produs deși Franța și Germania s-au angajat să negocieze un compromis care să permită Bucureștiului și Sofiei să devină membrii ai Spațiului Schengen în trepte, prin integrare pe rând a aeroporturilor și porturilor, urmate de aderarea deplină. Acest compromis a fost respins însă de Olanda și Finlanda, care au considerat că România și Bulgaria nu prezintă destule garanții politice pentru a se integra în Spațiul Schengen.
Bogdan Enache revine în Revista 22 cu un articol dedicat proiectului Statelor Unite ale Europei.
Apelul la crearea unor State Unite ale Europei, lansat nu de mult de preşedintele României, într-un discurs ţinut la Sulina, ca un ecou la agitaţia declanşată în ţările din miezul Uniunii Europene de înrăutăţirea condiţiei macroeconomice deja precare a zonei euro, a generat o serie de comentarii în presa noastră provincială, unele mai interesante decât altele, însă, care, aproape fără excepţie, ocolesc întrebările fundamentale care privesc viitorul integrării europene: 1) ce fel de Uniune Europeană este de dorit? şi 2) ce Uniune Europeană este în interesul României?
Fără această întorsătură în strategia americană, Hondurasul ar fi constituit un precedent pentru oameni ca Daniel Ortega. În prezent, însă, acest pas înapoi al americanilor ar putea să încurajeze mai multe parlamente şi curţi constituţionale să refuze presiunile dinspre executiv, presiuni care constituie cele mai mari ameninţări la adresa democraţiei în regiune. More…
Civitas Politics 
