Strâmtoarea Hormuz: libertatea de navigație și tensiunile regionale 1

Zilele acestea media autohtonă a „informat” publicul despre prezența în apropiearea Iranului a unei concentrări masive de nave militare ale Statelor Unite ale Americii și ale aliaților acestora. Având în vedere recentele tensiuni din Orientul Mijlociu generate de protestele violente din Libia și Egipt, a declarațiilor belicoase ale premierului israelian Beniamin Netanyahu privind impunerea unor red lines Iranului pentru a nu permite dezvoltarea unui arsenal nuclear și mai nou a reacțiilor în aceeași cheie ce vin de la Teheran, această concentrare navală masivă a fost prezentată drept un preludiu la un posibil conflict militar.

De fapt este vorba de un vast exercițiu naval de deminare numit INCMEX 12 organizat de Statele Unite pentru a verifica capabilitățile de detectare și dragare a minelor a propriei marine și a încă 20 de state aliate. Politic acest exercițiu transmite două mesaje importante la nivel regional: că SUA nu își vor abandona aliații regionali în fața presiunii sau agresiunilor iranien și că în cazul vreunei tentative de zădărnicire a navigației în Golful Persic nu va sta cu mâinele în sân. În caz unui conflict posibilitatea minării apelor Golfului Persic este reală, minele navale fiind utilizate pentru a îngreuna navigația atât în timpul războiului dintre Iran și Irak (1980-1988), în primul război din Golf (1991) și pe o scară mai restrânsă în timpul invaziei Irakului. More…

Valsul Schengen IV: Punct și de la capăt… 4

Anularea consiliului JAI de la sfârșitul acestei săptămâni scufundă șansele de a adera pe etape la Spațiul Schengen ale României și Bulgariei începând cu acest an. Se confirmă astfel costurile ridicate pe plan extern ale crizei politice. Instabilitatea instituțională și regimul politic fracturat și polarizat al României a confirmat temerile opozanților extinderii Spațiului Schengen. Calendarul posibilei aderări este mutat în 2013, păstrându-se în linii mari aceeși formulăr de aderare: integrarea într-o primă fază cu spațiul aerian și naval, urmată de aderarea cu granițele terestre. Aderarea rămâne în continuare condiționată de rapoartele MCV, cel din decembrie fiind crucial pentru perspectivele de aderare ale celor două state sud-est europene.

Cât de mare a fost eșecul? Judecat la rece aderarea la Spațiul Schengen nu poate fi considerată un eșec major de politică externă. În primul rând nu este per se un subiect de politică externă – are o serie întreagă de ramificații interne serioase. Este un eșec de politică europeană, dar nu unul extrem de grav. A devenit un subiect major de politică internă pentru că a fost asumat drept obiectiv de guvernare de către PDL și pus pe agenda de politică externă de Traian Băsescu. Tema aderării la Spațiul Schengen a căpătat și conotații electorale deoarece oferă „beneficii palpabile” ale politicii externe publicului. Poate fi considerat un eșec major din punct de vedere al prestigiului statului – au fost investite resurse mari în securizare frontierelor și rezultatul a fost negativ – și al modului în care se percep și sunt percepuți românii în raport cu ceilalți cetățeni europeni. More…

Intervenții și reacții: Actorii internaționali și criza politică din România (I) 5

La debutul crizei politice din România generate de a doua suspendare a președintelui Traian Băsescu colegul Andrei Tiut estima că implicarea actorilor internaționali nu va avea un efect major asupra evoluțiilor politice. Această predicție s-a dovedit a fi eronată. Actorii internaționali, statali și non-statali, s-au implicat în evenimentele politice influențând decisiv modul în care a fost soluționată criza. Intervenția actorilor internaționali a fost cu totul neanticipată de promotorii suspendării și de cea mai mare parte a opiniei publice. Dacă ar fi să analizăm criza politică dintr-o perspectivă de tipul agency (acțiunea actorilor), structure (sistemul în care acționează actorii) și contingency (elementul neprevăzut) – atunci intervenția actorilor internaționali se încadrează la capitolul contingency și a reprezentat un veritabil game-changer pentru desfășurarea evenimentelor.

În cele ce urmează voi evalua rațiunile din spatele intervenției și reacția provocată de această intervenție la nivel politic și la nivelul sferei publice. Ceea ce ne interesează sunt scopurile și motivațiile intervenției, precum și semnificația acesteia. La nivelul sferei publice sunt interesante două fenomene: redescoperirea discursului naționalist și anti-american. Dacă până pe la mijlocul deceniului trecut discursul naționalist și anti-american era doar apanajul PRM, PUNR și al lui Corneliu Vadim Tudor (cu câteva derapaje de la PSD ce este drept), în timpul crizei politice am asistat la revenirea acestuia la nivelul partidelor mainstream și în linii mari pro-occidentale (PNL și PSD).

În plus la nivelul sferei publice a apărut pentru prima dată după căderea comunismului o generație tânără de comentatori care din motive de factură ideologică se îndoiesc de proiectul Occidental (integrarea euro-atlantică, UE) sau sunt anti-americani. Majoritatea acestora sunt educați în occident, au cariere universitare și sunt activi în interiorul societății civile. More…

Costurile externe ale crizei politice 10

Criza politică a trecut. A venit vremea să facem un bilanț al acestor tensionate două luni, dar nu la nivel intern, ci la nivelul relațiilor externe – deoarece criza noastră politică locală a avut și o consistentă componentă externă. Au existat intervenții din partea aliaților noștrii (SUA), critici și intervenții din partea Uniunii Europene, apeluri interne către instituții internaționale (Comisia de la Veneția), apeluri interne către Uniunea Europeană și Comisia Europeană și apeluri în interiorul familiilor politice europene. Ambele tabere politice au instrumentalizat intervențiile și influența actorilor internaționali în interes propriu.

Izolare vs Decredibilizare:

În timpul suspendării și după referendum în spațiul public au apărut acuze vitriolice cu privire la izolarea diplomatică a României. PDL și Traian Băsescu au acuzat USL că „scoate Românie din UE” prin acțiunile lor și că „puciul parlamentar” a dus la izolare diplomatică. Pe de altă parte USL a acuzat PDL și pe Traian Băsescu că a stricat imaginea României în exterior prin prezentarea cu rea intenție a unui „proces democratic normal.”

Ceea ce s-a întâmplat de fapt nu fost o izolare diplomatică ci o decredibilizare majoră a poziției României, mai ales în interiorul Uniunii Europene. Sursele acestei decredibilizări au fost două: pe de o parte rapiditatea procesului de suspendare a președintelui( doar 3 zile față de 60 de zile în 2007) și presiunile asupra CCR și pe de altă parte au fost atacurile și declarațiile cu iz naționalist al USL la adresa UE, Comisiei Europene și a unor lideri europeni (ținta predilectă a fost cancelarul german Angela Merkel). More…

Potpourri de trădători: Carol al II-lea, Ion Antonescu și Mihai I 4

Trădarea este probabil cea mai detestată acțiune umană în orice context. Dante rezervă ultimul cerc al Infernului său trădătorilor, un loc înghețat unde Diavolul îi devora pe Iuda, Brutus și Cassius. În spațiul public românesc situația nu este foarte diferită. Trădarea este aspru sancționată la nivel discursiv, mai ales dacă e vorba de „trădare de neam și de țară”. Și nu mă refer aici doar la discursul protocronist, comunist și naționalist promovat de cvasi-defuncta România Mare.

Obsesia trădării naționale denotă o viziune primitivă asupra istoriei naționale. Istoria românească este percepută la nivel public maniheistic, atunci când românii nu au fost de „de partea istoriei” au fost victimele predilecte ale istoriei – fie că aceasta s-a manifestat sub forma invaziilor barbare, ale Imperiului Otoman sau ale Marilor Puteri. Trădătorul sau „coada de topor”este în această viziune facilitatorul interesat al „consecințelor nemiloase ale istoriei”și colaboratorul celor care au dorit „răul românilor”. Maniheismul acestei percepții asupra istoriei facilitează nașterea unor mituri privind trecutul istoric al românilor. More…

Mituri ale politicii externe românești: România și-a trădat aliații 8

Acest articol inaugurează o serie de postări care vor analiza miturile și prejudecățile pe care românii le au față de politica externă a propriului stat. „Răsfoind” agenda publică românească și din dialogurile purtate cu diferite persoane pe tema politicii externe a României am constatat că la nivelul publicului, dar și în rândul intelectualilor există o serie întreagă de mituri, idei preconcepute și mistificări legate de acest subiect. Situația este agravată de comentatorii politici care se plimbă de la o televiziune de știri la altă și opinează asupra politicii externe românești, pozând în experți deși nici studiile sau experiența profesională nu-i recomandă.

Unul din cele mai des întâlnite și populare mituri despre politica externă românească este că statul român și-a trădat aliații. A fost un mit destul de popular care a a circulat mai ales în timpul campaniei de aderare la NATO și a fost folosit ca justificare (parțială) pentru ratarea primului val de integrare nord-atlantica a fostelor state membre ale Pactului de la Varșovia sau ca temere nejustificată pentru a nu fi primiți în Alianță.

Mitul trădării aliaților relevă o serie de informații importante despre modul în care politica externă este percepută și înțeleasă în România. În primul rând personalizarea – trădare este o faptă care afectează o persoană sau un grup de persoane. Chiar dacă există tendința de a personaliza statele discursul despre politica externă, atât la nivel practic ( a se vedea cât de des e uzitată sintagma „prieteni și aliați” în discursul diplomatic) cât și la nivel academic – statele nu sunt persoane. More…

Rușii nu vor veni… 19

Nu sunt un suporter al USL – de fapt am și protestat împotriva actualei puteri în Piața Victoriei. S-ar putea deci să dezamăgesc sau să enervez pe mulți care își vor vedea convingerile personale zdruncinate sau doar contrazise de cele ce urmează. E un risc asumat dat fiind polarizarea politică a societății românești din această perioadă. Dar e bine de știut că eu nu scriu ca să-mi confirm prejudecățile. Pe scurt teza acestui articol, în termeni vulgari, e următoare: Victor Ponta și Crin Antonescu nu vor ramâne la putere sprijiniți de regimente de tancuri rusești, iar în apărarea lui Traian Băsescu nu va intra în Marea Neagră un Carrier Strike Group american. Mi-e teamă că lucrurile sunt un pic mai complicate decât par la prima vedere. More…

De ce s-a supărat Occidentul pe România? 4

Probabil că această întrebare a trecut de multe ori prin mințile multora dintre politicienii USL. Pentru unii dintre aceștia această întrebare a fost însoțită și de alta, mai mult sau mai puțin firească: Dar de ce se bagă ei în problemele României? Și bineînțeles s-a trecut într-un registru naționalist pentru a explica brusca transformare a României în noua oaie neagră a Europei Unite. În fine președintele interimar Crin Antonescu pare să fi găsit explicația pentru degradarea rapidă a imaginii externe a României: o conspirație internă – și a cerut serviciilor de informații să identifice responsabilii.
Sursele lipsei de credibilitate a USL în plan extern și degradarea imaginii externe a României nu sunt rezultatul vreunei conspirații interne. Da, PDL și Traian Băsescu au recurs la rețeaua lor de contacte externe pentru a transmite propria varianta asupra evoluțiilor din România, dar actorii internaționali nu se bazează numai pe aceste surse partizane în evaluarea situației. Occidentul, adică UE și SUA, consideră acțiunile USL dăunătoare pentru interesele lor din România – reforma justiției, consolidarea instituțiilor democratice și combaterea corupției. O simplă strategie de comunicare externă nu va soluționa deficitul de credibilitate a USL – este nevoie de o schimbare de discurs și de acțiuni care să înlăture suspiciunile privind respectarea valorilor democratice și a statului de drept. More…

Cum reparăm ce am distrus în ultima lună? 11

Ultimele 30 de zile au reprezentat poate cea mai distructivă perioadă pentru regimul democratic românesc din 1999 încoace. Nu au existat acte de violență masă, guvernul nu a impus vreo stare de urgență sau a scos scutierii pe străzi. În schimb instituțiile statului au fost sub asaltul unei majorități parlamentare care nu a mai (re)cunoscut vreo limitare legală a puterii sale politice – în numele suspendării președintelui s-au depășit regulile jocului democratic. Pe lângă acest asalt instituțional politeia românească se confruntă cu o polarizare fără precedent – atent cultivată de toți actorii politici.

În aceste zile am reflectat la câteva măsuri de bun simț care să consolideze democrația românească. Majoritatea acestor măsuri ar trebui discutate la proxima revizuire a Constituției, iar unele nu sunt nici măcar originale. More…

Rămășițele zilei de 29 iulie… 5

Se spune că ambițiosul rege grec Pyrrus din Epir ar fi spus după bătăliile cu romanii de la Heracleia și Ausculum:

Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți

În aceeși situație se găsesc combatanții celei de-a doua suspendări a lui Traian Băsescu. Undeva pe câmpul de bătălie se află, rănită grav, tânăra și imatura noastră democrație. Împrăștiate pe acest câmp al dezonoarei, aflate în diferite stadii de descompunere, se găsesc legile acestei țări, procedurile democratice, statul de drept, balanțele și contraponderile, separația puterilor în stat, spiritul civic și imaginea țării. Este un spectacol grotesc – un corp politic aflat pe muchia prăpastiei. More…

Daniel Hannan: Legea stă deasupra Guvernului 2


În ultima lună o bună parte a discursului politic autohton s-a axat pe ideea că situația politică din România este o problemă pe care doar românii o pot rezolva și că lecțiile și intervențiile din exterior nu sunt binevenite. Da, criza politică la care suntem martori în acest moment o pot rezolva doar românii, însă nu este bine să refuzi sfaturile și să împrumuți din experiența altor, mai ales când acest lucru nu te costă nimic. Pentru cei care însă cred cu tărie în a doua parte a afirmației le-aș reaminti că din fericire nu suntem singuri pe această lume, că nu suntem singura democrație de pe glob, că nu suntem cea mai veche democrație și nici cea mai avansată. Iar aroganța și ignoranța nu sunt fundamente morale și etice pe care să construiești o societate liberă și democratică. Suntem parte, din voia noastră, a comunității politice europene – iar spațiul nostru constituțional este unul al multiplei jurisdicții. More…

Criza politică și deriva naționalistă (II) 6

În prima parte am identificat problema – o anumită deriva naționalistă în discursul USL – și am formulat patru întrebări în jurul cărora se va construi analiza. Ca ghid cognitiv voi folosi o teză afirmată de Lucian Boia în monumentalul său volum Istorie și mit în conștiința românească: relația elitelor politice autohtone cu occidentul este una dictată de interese în principal și nu una de valori, ele rămânând structural naționaliste. Aici însă intervine un caveat – contactul cu valorile occidentale, cu practicile democratice occidentale și socializarea elitelor politice românești în cadrul acestora diluează „naționalismul structural” al acestora din urmă. Dar cu cât însă România se integrează mai mult în Occident (proces pe care îl consider ireversibil)[i], mai ales procesul de integrare europeană, elitele locale își pierd din o parte din autonomia politică și libertatea de acțiune în raport cu societatea. Când descoperă, uneori neșteptat, că acțiunile lor interne contravin normelor, valorilor și practicilor democratice occidentale membri elitei politice autohtone recurg, pe plan intern, la un discurs naționalist pentru a-și justifica acțiunile și a se legitima. More…