Ca un zeu printre politicieni Ponta trecea 10

Citind declaraţiile recente ale lui Victor Ponta m-am îngrijorat nu atât de pericolul iminent la adresa Justiţiei, cât de nonşalanţa cu care a vorbit despre acest subiect. Nu cred că are neapărat un plan, nu cred că automat un asemenea plan ar fi nociv (independenţa nu contrazice existenţa controlului). Dar este interesant cum premierul poate spune o frază atât de sibilinică fără să se teamă de consecinţe.

Supun domniilor voastre ideea că centrul de putere al USL (să îi zicem Ponta pentru antropomorfizare) este zeul printre oameni din parabola de mai sus. La alegeri USL a avut aproximativ 50%. Între timp am avut scandalul plagiatului, am avut suspendarea ratată, am avut scandalul Oltchim şi câteva altele. Popularitatea USL este tot cam 50%. Dacă dl. Ponta ar fi fotografiat cu o mână pe fundul gol al unui ţigan, naţiunea rasistă şi homofobă ar putea găsi totuşi puterea să menţină USL la 50%. Altfel spus, nu pare să existe pentru Ponta greşeală ireparabilă. More…

De weekend: Cum Facebook nu va cuceri Universul Răspunde

De curând citeam una dintre corespondenţele din închisoare ale lui Adrian Năstase de pe blogul personal. Într-ul colţ un widget bine plasat m-a anunţat serviabil câte mii de persoane „apreciază Adrian Năstase”. Printre care Ileana. Despre Ileana nu pot sa vă spun prea multe, am mers la aceeaşi facultate în ani diferiţi, dar pot să vă garantez că nu „apreciază Adrian Năstase”. Problema este că în tratamentul aplicat brandurilor şi persoanelor publice FB păstrează un model adecvat doar pentru relaţiile personale.

Ileana nu îl simpatizează pe dl Năstase, doar vrea să fie la curent cu ultimele sale… cugetări. La fel şi colegul de blog George. Dar Facebook nu îi permite să efectueze această distincţie. Facebook este o companie care uniformizează (spre deosebire de Google). La fel este (prin forţa lucrurilor, şi Twitter. Dar acesta din urmă a descoperit şi apoi încurajat beneficiile flexibilităţii de sus în jos – de exemplu ei nu au inventat hashtagul (#). More…

Cum de este posibil ca dl Corlăţean sa o numească pe dna Kovesi… oriunde 5

Ministrul de externe a detaşat-o pe dna Kovesi la MAE, în urma unei cereri a Ministerului Justiţiei. Multora un asemenea gest li s-a părut contra-intuitiv, ba chiar imposibil, asemeni fetei din povestea albaneză care călăreşte alături de fratele ei mort. De unde şi o primă explicaţie: cineva (UE) a forţat pur şi simplu mâna guvernului.

Dar la o privire cât de cât atentă această explicaţie nu ne poate satisface complet. România a dat înapoi de la obligaţii mult mai importante – şi explicite. Ar fi interesant deci să înţelegem cum a putut scăpa cazul doamnei procuror de „furia anti-reformistă a USL”. More…

Miturile victoriei politice Răspunde

Prin 2004, când am participat la monitorizarea alegerilor locale, reprezentantul Alianţei DA, care ieşea victorioasă în Bucureşti a devoalat strategia partidului său după „generale”: o alianţă pe sub mână cu PRM. Desigur această alianţă nu s-a materializat, dar am înţeles atunci câtă nevoie are o organizaţie locală să creadă în câştigarea puterii. Într-un sistem bipolar (nu musai bi-partizan) e simplu. Într-un sistem cu mai mulţi poli de putere poate fi dificil să găseşti speranţă. Nu m-am gândit să văd cum se întâmplă lucrurile în alte ţări, dar în România avem demonizarea reciprocă a alianţelor, avem tăierea accesului primarilor opoziţiei la resurse, concedieri din sectorul de stat şi sporirea probabilităţii celor ce pierd de a îşi vedea sponsorii încarceraţi. Pe scurt, câştigătorul ia aproape tot; nimeni nu se bate pentru locul doi. More…

Scurt îndrumar despre viaţa în Opoziţie Răspunde


Să reducem pentru început confruntările între Putere (USL) şi Opoziţie (oricine critică sistematic USL) la trei situaţii: războiul cultural, lupta pentru Justiţie şi concurenţa economică şi socială.

Războiul cultural se manifestă prin mai multe bătălii, nu întotdeauna purtate de aceiaşi adversari. Avem confruntarea dintre partizanii culturii înalte sponsorizate cât mai generos de stat (ICR dar nu numai) şi cei care nu par să aibă un program cultural (adică USL). Avem bătălia valorică între partizanii şi oponenţii Comisiei Europene, care pune în discuţie tema infailibilităţii Occidentului. Ultimul (dar nu în ultimul rând) războiul mediatic opune Antena 3 celor ce îşi definesc identitatea politică în opoziţie cu Antenele.

Lupta pentru Justiţieare, prin comparaţie, tabere mai bine închegate. În echipament portocaliu stau cei ce cred în independenţa justiţiei actuale, aliaţi cu acei baroni PDL care sunt mulţumiţi de relativa impunitate de care au beneficiat până acum. În echipament roşu cu galben sunt cei ce nu simt că avem o justiţie independentă (adică foarte multă lume, dacă este să ne ghidăm după sondaje). Alături de ei stau cei care simt sau cred că li se apropie laţul de gât şi ar avea de câştigat din schimbarea oamenilor din sistem.

În sfârşit concurenţa economică şi socialăpuneîn balanţă două abordări. Vom returna tot ce se poate – şi promitem că se poate spune Guvernul. Am fi returnat şi noi dacă s-ar fi putut spune Opoziţia dar (1) nu s-a putut decât după ce a venit Victor Ponta la Guvern şi (contradictoriu) (2) concesiile sociale făcute de Guvern ameninţă stabilitatea economică. More…

Finanţele, USL şi cele două paradigme ale corupţiei (early warning) 5

În ultimele zile şi săptămâni s-au acumulat o serie de informaţii despre ce (nu) face guvernul cu banii noştri şi aceste informaţii merită discutate. Astfel, se cheltuie mai puţini bani pe media (TVR) şi diplomaţie culturală (ICR). Vom cheltui (ni se spune) mai puţin cu investiţiile Ministerului Dezvoltării. Cheltuim deja mai puţin cu Hidroelectrica şi vom cheltui (poate) mai puţin cu Oltchim. Chiar şi aşa se pare că nu este de ajuns, aşa că MF a fost trimis să caute sfântul graal al bugetelor: lărgirea bazei de impozitare combinată cu întărirea colectării (1, 2, 3). Cum putem explica deci această serie de evenimente?

Ipoteza 1. Sub masca economiilor USL continuă să urmărească distrugerea instituţională a statului. Din fericire această ipoteză nu pare să se susţină. Insolvenţa Hidroelectrica este deocamdată utilă, TVR nu a devenit (surprinzător!) televiziune de partid şi – la limită – chiar şi ICR are un manager cu un CV potrivit.[i]

Ipoteza 2. Sub masca economiilor USL caută noi oportunităţi de a fura. Această ipoteză cade sub briciul lui Okham. Altfel spus, există căi vechi şi testate de a fura, nu este cazul să inventăm încă una, şi încă sub ochii miraţi ai publicului. More…

De weekend: MRU este o pisică 10

Zilele acestea am scris două articole foarte mişto. Unul vorbeşte despre instrumentalizarea politică a tabu-ului, celălalt examinează impactul carismei în cultura „dreptei” dincolo de Traian Băsescu însuşi. Ambele au avut vizualizări mai degrabă slabe. Articolul lui George despre miturile politicii externe româneşti le-a depăşit în cu uşurinţă. Nu m-am supărat – era un articol bine documentat şi bine scris. Apoi am scris despre opţiunile şi soarta lui MRU. Iar articolul a avut (raportat la prima zi) cam de patru ori mai mulţi cititori.

Şi în acest moment am decis că eu mă oftic. Ce v-a făcut frate MRU de vreţi să şţiţi totul despre el? V-a hrănit el când eraţi flămânzi? V-a vizitat când eraţi bolnavi? V-a păstrat rândul la lapte? S-a cuplat cu Zăvoranca? Cu Pepe? Apare pe Youtube sub formă de pisică sau de bebeluş? More…

Cele două căi ale lui MRU 8

De ce tocmai MRU? Pe scurt situaţia arată aşa: atunci când MRU a trântit uşa către PDL o parte din simpatizanţii lui Traian Băsescu s-au coalizat în jurul său fără a mai intenţiona să voteze cu partidul „prezidenţial”. Aceste cugetări nu îmi aparţin, le am şi eu de la oameni care au văzut cifre, dintre care primul care mi-a spus această poveste este Barbu Mateescu.

Cele două căi. Faptele de mai sus deschid două oportunităţi. Una aparţine PDL şi presupune ca dl. Ungureanu să fie integrat într-un soi de alianţă prin care electoratul său să fie adus „înapoi în turmă”. Cealaltă aparţine grupului reformist din PDL. Dl. Ungureanu nu este doar un tânăr politician ci şi un intelectual respectabil, un birocrat cu experienţă şi mai ales, un om a cărui reputaţie nu pare sensibilă la campaniile de propagandă ale Antenei 3.

Pe baza acestor calităţi reformiştii PDL, „intelectualii preşedintelui” şi radicalii luptei anti-corupţie au putut spera la un lucru nesperat: o bază de putere proprie şi o pârghie prin care să forţeze, în condiţii favorabile, „reforma dreptei”. În varianta optimistă Dreapta va fi fost reprezentată de un PDL profund reformat (un post-PDL dacă vreţi) integrat cu resturile cele mai reformatoare ale PNL şi ţinut pe calea cea dreaptă de către un soi de consiliu de onoare condus de Monica Macovei. În variantă ultra-optimistă dreapta românească şi Internaţionala Socialistă ar fi presat PSD către o nouă şi adevărată reformă internă. More…

Blestemul carismei (The spice must flow) 7

Pe când pregăteam acest articol, cineva relativ apropiat de fenomen mi-a explicat: „Există câţiva care regretă că au penis. Acuma nu pot să ofere decât o gaură prin care să fie penetraţi de Băsescu. Ei ar dori să aibă două”. Argumentul era că asemenea atitudini extreme sunt rare. Totuşi, articolul meu nu este despre carisma lui Traian Băsescu, ci despre rolul carismei în general.

Teza acestui articol este că viziunea „reformiştilor” din „proiectul Băsescu” se bazează în mod fundamental pe rolul pozitiv al personalităţii carismatice în societate şi nu pe o abordare de tip sistem. Dacă vreţi, carisma le furnizează vitalitate şi orientare în universul social la fel cum „mirodenia” furniza aceste beneficii în universul Dune. De aceea am avut material să scriu acest text fără să mă refer mai deloc la preşedinte.

În limbajul bisericilor apostolice carisma (harisma) este aproximativ sinonimă cu starea de graţie (har). În această stare omul are o relaţie aparte cu Dumnezeu şi poate face lucruri extraordinare. Mintea şi inima credinciosului înţeleg însă că nu omul face aceste lucruri ci Dumnezeu prin om. More…

Cine va câştiga alegerile? Cine va face guvernul? 7

De curând Cristi Andrei şi Dan Dumitrescu au publicat analize ale modului în care s-ar putea repartiza mandatele parlamentare în urma alegerilor din decembrie 2012. Cristi conduce Agenţia de Rating Politic, apropiată USL; Dan Dumitrescu a publicat analiza sa în Contributors.ro, sit apropiat proiectelor electorale ale lui Traian Băsescu. Cu atât mai interesantă este convergenţa lor.

Legea. Să presupunem că într-un colegiu sunt doar doi candidaţi. Vom echivala acest colegiu cu 100 de puncte. Câştigătorul obţine 60 de puncte, învingătorul 40. Pentru ca sistemul electoral este majoritar, câştigătorul va primi colegiul, adică toate cele 100 de puncte. Dar, pentru că acelaşi sistem este şi proporţional, cele 40 de puncte nu dispar ci totalul punctelor pe ţară se suplimentează. Algoritmul propriu-zis contează mai puţin, important este să reţinem că existenţa unor colegii în care un candidat obţine peste 50% din primul tur produce o suplimentare a locurilor în Parlament ce echivalează cu o primă electorală. More…

Boicot şi Tabu: de la linşajul media (A3) la nunta Ebei 7

Nu are utilitate să ne întrebăm ce fel de oameni sunt aceia care au fluierat. Deocamdată (deşi pentru nuntă parcă reacţiile contrare au fost mai puternice) patronajul societăţii este în spatele lor. Merită însă să ne întrebăm cum îi văd acei oameni, şi susţinătorii lor, pe preşedinte: mai puţin decât un criminal, mai departe decât un străin.

Putem vorbi deja, cred, de o logică a instrumentalizării tabuului. Logica boicotului despre care am vorbit în martie presupunea retragerea cetăţenilor şi birocraţilor din relaţia lor pre-stabilită cu statul. Logica tabuului presupune retragerea societăţii din relaţia rituală cu anumiţi membri care sunt marginalizaţi (membri CCR, CSM) sau excluşi simbolic (Traian Băsescu). More…

5 lucruri pe care trebuie să le ştiţi ca să înţelegeţi USL 17

Conducerea Uniunii are bune competenţe strategice şi proaste competenţe tactice. Prin comparaţie echipa Băsescu pare să aibă capabilităţi tactice mai degrabă decât strategice. Pentru a argumenta această afirmaţie este suficient să ne uităm la parcursul lor. USL însuşi este o construcţie strategică pe când diversele alianţe în jurul PDL nu au fost până astăzi decât interfeţe ale organizaţiei de partid. În campaniile electorale în schimb, în confruntările directe sau numărătorile paralele supremaţia PDL/Traian Băsescu este evidentă.

La fel, boicotul USL a fost strategic, cel al preşedintelui tactic. Totuşi, există o excepţie de la această regulă şi anume politica de cadre, care ţine de strategie şi este stăpânită ceva mai bine de echipa lui Traian Băsescu. More…