Istoricul Steve Davies pune în perspectivă istorică mişcarea Tea Party, care a apărut în SUA după declanşarea crizei economice şi care a trezit, în funcţie de convingerile politice ale fiecăruia, simpatie sau aversiune, arătând că rădăcinile sale coboară până la dezbaterile politice ale Părinţilor Fondatori.
Category Archives: Recomandări
Alianţa transatlantică în epoca austerităţii Răspunde
Modelul „Lloyd’s of London“(un mecanism de reasigurare a firmelor de asigurare) ar putea să ofere reţeta restructurării alianţei transatlantice. Ce înseamnă austeritatea pentru alianţa dintre America şi Europa? Criza economică resimţită în plin pe ambele maluri ale Atlanticului pare să impună un nou „layout“ geopolitic. Mai auster şi cu o geometrie variabilă. Dar după cum nu ne aflăm în faţa sfârşitului capitalismului (ci în faţa unei regândiri a intervenţionismului statului), tot aşa nu asistăm la sfârşitul relaţiei speciale dintre America şi Europa, ci, mai degrabă, la redefinirea vechilor certitudini ale contractului euroatlantic. More…
Recalibrarea poloneză: spre un Schengen al apărării 1
O locomotivă a Noii Europe, până nu demult, Polonia pare să fi fost decisiv sedusă de mirajul Vechii Europe. În ultima vreme, ea preferă să joace într-o altă ligă decât cea care a consacrat-o. De aici, tentaţia de a reactiva spirite din trecut foarte dragi statelor care cred în „Europa Apărării“ (altfel, o vitrină construită preponderent în jurul Franţei şi Germaniei). În consecinţă, Varşovia a utilizat cu tenacitate preşedinţia Uniunii alăturându-se agendei Berlinului şi Parisului de a relansa „Europa Apărării“ şi recuperând o temă devenită deja clasică: crearea unui „cartier general“ (HQ) de planificare şi coordonare a operaţiunilor civile şi militare desfăşurate de UE. A fost o minge servită cu fineţe pentru a câştiga „sufletele şi minţile“ Berlinului şi Parisului. More…
2001–2011: Deceniul războiului non-stop Răspunde
A devenit aproape un truism să spunem că atacurile de la 11 septembrie 2001 au schimbat lumea. Prăbuşirea gemenilor (emblema prin excelenţă a prosperităţii americane), Pentagonul fumegând – imagini de neînchipuit pentru un Occident îmbătat de mitul propriei invincibilităţi – au generat atunci un tsunami cognitiv. Un lucru este însă cert: 10 ani mai târziu, Occidentul nu mai este acelaşi. Este pur şi simplu de nerecunoscut. Atunci era pe plus. Acum, „împăratul“ este gol şi împotmolit în datorii. Retroactiv, 11 septembrie ar putea rămâne în istorie drept începutul momentului spenglerian al Occidentului: declanşarea declinului. More…
O Uniune Europeană liberală şi în interesul României 2
Bogdan Enache revine în Revista 22 cu un articol dedicat proiectului Statelor Unite ale Europei.
Apelul la crearea unor State Unite ale Europei, lansat nu de mult de preşedintele României, într-un discurs ţinut la Sulina, ca un ecou la agitaţia declanşată în ţările din miezul Uniunii Europene de înrăutăţirea condiţiei macroeconomice deja precare a zonei euro, a generat o serie de comentarii în presa noastră provincială, unele mai interesante decât altele, însă, care, aproape fără excepţie, ocolesc întrebările fundamentale care privesc viitorul integrării europene: 1) ce fel de Uniune Europeană este de dorit? şi 2) ce Uniune Europeană este în interesul României?
Necunoscutele Libiei post-Gaddafi: sindromul Bagdadului Răspunde
Se spune adesea că istoria, chiar dacă nu se repetă, are uneori tendinţa să rimeze. Este sentimentul pe care îl ai atunci când vrei să înţelegi evenimentele din ultimele 6 luni din Libia. La tot pasul, întâlneşti imagini, altfel, destul de familiare. Este un fel de dejà vu între Balcanii anilor ’90 şi primele momente de după căderea lui Saddam Hussein. Totul a început sub spectrul Srebrenicei, etalonul incapacităţii continentale de a opri cel mai grav masacru din Europa, de după cel de-al doilea război mondial. În urmă cu două luni, preşedintele Sarkozy chiar i-a repezit pe jurnaliştii care îl tot chestionau cu privire la riscurile campaniei NATO: More…
Simt că mi s-a făcut o mare nedreptate 1
Răzmeriţele britanice nu reflectă clasica poveste a eşecului multiculturalismului sau stereotipul unei Eurabii imposibil de integrat.
O furie oarbă a cuprins străzile londoneze, răspândindu-se din periferiile rău famate până în cartierele de 5 stele. Vitrine sparte, magazine jefuite, clădiri incendiate. O vânătoare anarhică s-a dezlănţuit împotriva marilor branduri de electronice, dar mai ales de haine şi încălţăminte. Părea că s-au descătuşat energiile „unei generaţii hrănite cu reclamă şi consumerism excesiv“, o generaţie definită mai puţin prin ceea ce face, cât prin ceea ce cumpără. Spectacolul distrugerilor a continuat zile în şir. La final, Londra arăta precum Bagdadul după prăbuşirea aparatului de securitate al lui Saddam Hussein. Străzile deveniseră „proprietatea“ bandelor şi a mulţimilor. More…
Strategia saudită 2
Regele Abdullah al Arabiei Saudite și Bashar al Assad, 27 iulie 2010
Împreună cu Octavian Manea am redactat acest scurt comentariu publicat în Revista 22.
Într-un gest puţin anticipat, Riadhul şi-a retras ambasadorul de la Damasc, iar regele Abdullah a condamnat în termeni duri regimul Assad pentru sângeroasa reprimare a protestelor interne:
Un program politic liberal pentru România Răspunde
Publicăm cu permisiunea autorului un program politic liberal pentru România publicat în Revista 22 de Bogdan Enache.
Chiar dacă în majoritatea ţărilor occidentale liberalismul pare astăzi depăşit prin însuşi succesul său, el rămâne gândirea politică care a stat la baza ascensiunii economice, sociale şi culturale a Occidentului şi care, prin declinările sale mai mult sau mai puţin parţiale, are o contribuţie fundamentală la ascensiunea înregistrată în ultimele decenii de naţiunile emergente din Asia.
Povestea unui martir american Răspunde
Preluăm cu permisiunea autorului un nou articol al lui Octavian Manea, publicat în Revista 22.
Într-un moment în care în Libia se anunţă zorii triburilor, iar bătrânul continent e cuprins de teama de Eurabia, povestea unui T. E. Lawrence al secolului XXI ar putea să devină pentru noi toţi o sursă de inspiraţie.
În Tameen, un cartier din Ramadi (capitala provinciei Anbar, Irak), se poate vedea o secţie de poliţie ridicată în prima parte a anului 2007. Clădirea este denumită „Martir Hisham Abu Risha“ în memoria unui ofiţer american de 32 de ani, ucis în decembrie 2006. Este singura clădire irakiană care poartă numele unui american. În interiorul sediului, pe unul dintre pereţi, se află portretul său: Căpitanul Travis Patriquin. Aşadar, un ofiţer american considerat martir în vechiul fief al insurgenţei sunite din Anbar? Pare o scenă ireală, de film. „A fost un erou“, spune primarul. „Ne-a redat libertatea.“ În „folclorul local“ se spune că a avut un rol cheie în unificarea triburilor sunite împotriva Al-Qaeda.
Anders Breivik: între Fight Club și Mad Max sau ideologia unui terorist Răspunde
Preluăm cu permisiunea autorului un nou articol al lui Octavian Manea, publicat în Revista 22.
„Cred că asta este ultima mea postare. Este vineri, 22 iulie, ora 12.51. Sincere salutări”. Semnătura aparţine lui Anders Breivik, de 32 de ani, autointitulat Comandant al Cavalerilor Justiţiari. Apoi a urmat carnagiul: a detonat o bombă în zona guvernamentală din Oslo, apoi a luat cu asalt o şcoală de vară, strategic izolată pe o insulă. A tras fără alegere, foc cu foc, în tot ce mişca. Bilanţul? A fost cel mai sângeros atac după cel de-al doilea război mondial întâmplat pe teritoriu norvegian: 76 de morţi şi 96 de răniţi.
Civitas Politics 