Mituri şi farse: astăzi, Daniel Morar 18

După cum ştiţi, Civitas Politics nu reuşeşte să aibă o perspectivă unitară asupra eficienţei reformei în Justiţie. George a rezumat situaţia astfel: eu aş avea o perspectivă sociologică asupra problemei iar el una instituţională. Un răspuns nepoliticos la această abordare este desigur că sociologia este o stiinţă (oarecum) pe când instituţionologia nu. Mai politicos însă este să încerc să intru, pe cât pot, în ceea ce el numeşte perspectivă instituţională.

Să începem de la …

… cifra de 90% care reprezintă numărul de cazuri în instanţă. Dacă părerile mele exprimate într-un articol anterior sunt corecte, atunci cifra aceasta, fără să fie în mod direct falsă, ascunde realitatea. Dacă George are dreptate, atunci cifra reprezintă marile realizări ale DNA. More…

Miturile victoriei politice Răspunde

Prin 2004, când am participat la monitorizarea alegerilor locale, reprezentantul Alianţei DA, care ieşea victorioasă în Bucureşti a devoalat strategia partidului său după „generale”: o alianţă pe sub mână cu PRM. Desigur această alianţă nu s-a materializat, dar am înţeles atunci câtă nevoie are o organizaţie locală să creadă în câştigarea puterii. Într-un sistem bipolar (nu musai bi-partizan) e simplu. Într-un sistem cu mai mulţi poli de putere poate fi dificil să găseşti speranţă. Nu m-am gândit să văd cum se întâmplă lucrurile în alte ţări, dar în România avem demonizarea reciprocă a alianţelor, avem tăierea accesului primarilor opoziţiei la resurse, concedieri din sectorul de stat şi sporirea probabilităţii celor ce pierd de a îşi vedea sponsorii încarceraţi. Pe scurt, câştigătorul ia aproape tot; nimeni nu se bate pentru locul doi. More…

Mituri ale politicii externe românești: România și-a trădat aliații 8

Acest articol inaugurează o serie de postări care vor analiza miturile și prejudecățile pe care românii le au față de politica externă a propriului stat. „Răsfoind” agenda publică românească și din dialogurile purtate cu diferite persoane pe tema politicii externe a României am constatat că la nivelul publicului, dar și în rândul intelectualilor există o serie întreagă de mituri, idei preconcepute și mistificări legate de acest subiect. Situația este agravată de comentatorii politici care se plimbă de la o televiziune de știri la altă și opinează asupra politicii externe românești, pozând în experți deși nici studiile sau experiența profesională nu-i recomandă.

Unul din cele mai des întâlnite și populare mituri despre politica externă românească este că statul român și-a trădat aliații. A fost un mit destul de popular care a a circulat mai ales în timpul campaniei de aderare la NATO și a fost folosit ca justificare (parțială) pentru ratarea primului val de integrare nord-atlantica a fostelor state membre ale Pactului de la Varșovia sau ca temere nejustificată pentru a nu fi primiți în Alianță.

Mitul trădării aliaților relevă o serie de informații importante despre modul în care politica externă este percepută și înțeleasă în România. În primul rând personalizarea – trădare este o faptă care afectează o persoană sau un grup de persoane. Chiar dacă există tendința de a personaliza statele discursul despre politica externă, atât la nivel practic ( a se vedea cât de des e uzitată sintagma „prieteni și aliați” în discursul diplomatic) cât și la nivel academic – statele nu sunt persoane. More…

Everybody lies: cum să supraviețuiești manipulării pe timp de suspendare 6

Să ne înțelegem. Nu cred, până la proba contrarie că există vre-o conspirație. Dar atâta informație greșită ca în ultimele zile nu am primit de când sunt pe Facebook și de când am vazut exit-poll-uri la TV. Din această experiență am construit un mic ghid de supraviețuire care vă poate ajuta să vă orientați printre capcane.

În linii mari acest ghid este inspirat de tema „lovitură contra statului de drept”, dar, stați liniștiți, USL abia intră pe piață cu propriile teme.

Așadar, pentru a supraviețui…:

Cereți link către sursa originală
Citiți textul integral (nu rezumat), în limba originală. La limită se acceptă traduceri în engleză (nu română). Pentru materiale video priviți conținutul.
Dacă nu ați îndeplinit 1, 2, considerați că materialul nu există. Serios, probabil nici nu există în forma în care a fost prezentat.
Dacă persoana care vă dă informația prezintă o încredere absolută, aplicați totuși punctul 3.
Verificați pe Wikipedia backgroundul surselor. Una e Le Figaro, alta este El Pais.
Setați-vă așteptările corect:

nimeni nu va lăuda statul de drept în România (pentru că nimeni la noi nu face asta!)
nimeni nu va vorbi despre dictatura populară și nu va critica referendumul în sine (alegerile libere și corecte sunt în genere sursa legitimității)
aproape nimeni nu la va vorbi de lovitură de stat (Parlamentele nu au vocație în acest sens) More…

Un motor gratuit de căutare a plagiatelor 2

Sunt printre cei care s-au bucurat cu anticipaţie de dezvăluirile de plagiat ce ar fi urmat să curgă între PDL şi USL. La fel – ba chiar mai mult – s-a bucurat şi Ovidiu. El însă nu a avut răbdare, ci l-a căutat la dosar pe Robert Negoiţă. L-a găsit subţire. Mene, tekel, fares.

Inspirat de ne-răbdarea lui, am început să caut o modalitate mai simplă de a detecta plagiatul. Înţelepciunea tradiţională susţine că asemenea soluţii costă bani mulţi; însă nu m-am descurajat. În definitv „nu poţi opri semnalul” (acesta a fost un citat). More…

Cum să recunoşti minciuna (1) 3

Fiindcă alegerile se apropie m-am gândit că ar putea fi utilă o serie de postări despre cum putem recunoaşte minciuna în discursul public. Deşi nu există o reţetă magică putem găsi câţiva factori care uşurează procesul de identificare. În primul rând, minciuna sistematică presupune dublugândit orwellian: mincinosul trebuie să stăpânească permanent o poveste potrivită pentru cadrele interioare (cei care ştiu adevărul) şi una pentru marele public. Nu toţi membrii unei organizaţii (să zicem partid) stăpânesc această artă în egală măsură – mai ales aceia care au fost promovaţi pe bază de abilităţi organizatorice şi nu propagandistice tind să scape pe alocuri controlul limbajului. More…

Eroarea ne-statistică și alte lucruri pe care nu le știați despre sondaje 6

Pe blogul Sociollogica am citit de curând o analiză care încearcă să argumenteze că deseori cea ce apare cititorului de rând ca manipulare grosolană prin sondaje reflectă de fapt diferențe de metodologie și/sau trenduri pe care un cititor avizat le poate înțelege la o lectură atentă. More…

Cine ești tu, Association for International Broadcasting? 3

Cititorii mei fideli (presupunând că așa ceva există…) își amintesc poate că în 2010 și apoi în 2011, am pus la îndoială seriozitatea Salonului de la Geneva și a strălucitelor victorii românești ale inventicii, ingineriei și Andreei Marin. Acum două zile, și tot la instigarea familiei mele optimiste, am decis să investighez puțin despre seriozitatea AIB. More…

Din nou – mituri și farse 1

Acum aproape un an remarcam că România a câștigat la Geneva un număr impresionant de medalii (24 de aur, 15 de argint și  8 de bronz). Printre altele Ioana van Staden a câștigat marele premiu pentru o invenție care ajută la depistarea cancerului iar Andreea Marin un  premiu pentru un nou tip de scutec absorbant.

More…

Cine eşti tu, Salon de invenţii de la Geneva (mituri şi farse) 7

Cine eşti tu, invenţie?

Astăzi, la o cafea, mama mi-a spus că Andrea Marin a luat medalia de aur la Salonul Mondial de a Geneva cu o pereche specială de scutece de unică folosinţă şi Ioana van Staden a luat o medalie de aur pentru o metodă revoluţionară de diagnosticare a cancerului. Cele două medalii, însă, sunt doar o parte din cele 24 de medalii de aur, 15 de argint, opt de bronz şi 11 premii speciale câştigate de România la acest eveniment.

More…