iunie 18, 2014

Edward Lucas: Pericolul unei provocări oportuniste împotriva teritoriului NATO este din ce în ce mai mare ¹

by Octavian Manea • International Affairs, Interviuri, Octavian Manea, Recomandări • Tags: anexarea Crimeei, criza din Ucraina, Edward Lucas, Finlanda, Flancul Estic, NATO, politica externă a Rusiei, Polonia, securitate europeană, Suedia

O mulțime de oameni susțin că Rusia nu ar întreprinde nimic împotriva NATO. Dar dacă ești Putin și ești convins că NATO este slab, atunci probabil că vrei să testezi această oportunitate. Putin este mare amator de încercări low-cost. Spre exemplu, ce se va întâmpla dacă pune mâna pe un post de frontieră în Letonia și NATO nu face nimic? Cred că pericolul unei provocări oportuniste împotriva teritoriului NATO este din ce în ce mai mare. Am devenit obișnuiți cu ideea invincibilității NATO pe fondul Războiului Rece. Dar nu sunt deloc sigur că NATO a câștigat Războiul Rece. Doar că Rusia nu a fost niciodată tentată să atace Alianța, foarte probabil de teama sistemului de descurajare nucleară desfășurat de Statele Unite. În timpul Războiului Rece, eram mai mult sau mai puțin siguri de faptul că Washingtonul era dispus să riște războiul nuclear pentru a-și apăra aliații europeni. Dar oare mai este dispus să riște astăzi un război nuclear pentru un oraș din statele baltice? Nu sunt sigur.

Relațiile dintre România și Ucraina au fost întotdeauna foarte proaste. În parte, din cauza personalității președintelui Băsescu, problema Moldovei, la care se adaugă și conflictul pentru o amărâtă de insulă. Dimpotrivă, Polonia ar avea mult mai multe motive să urască Ucraina decât România. Naționaliștii ucraineni au ucis în modul cel mai brutal cu putință zeci de mii de polonezi în timpul războiului. Și totuși, relațiile dintre cele două state sunt excepțional de bune. Iar asta este o problemă care desparte Polonia de România. Polonia are un guvern puternic, în timp ce România are unul foarte slab. Mai mult, România este o țară cu o populație numeroasă, însă cu un PIB redus. România poate avea o semnificație tactică, însă, în mod fundamental, Washingtonul se poate baza astăzi pe Polonia, Polonia, Estonia, Polonia, Polonia, Estonia. Mai mult, Polonia și Estonia sunt tot mai interesate de consolidarea relațiilor de apărare cu Suedia și Finlanda. More…

mai 28, 2014

Articolul 5 și statul de drept: despre implicațiile mesajelor lui Biden pentru securitatea regională ^Răspunde

by Octavian Manea • Analysis, International Affairs, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări • Tags: acțiune subversive, contrainsurgenţa, criza din Ucraina, Joe Biden, NATO, securitate europeană, stat de drept

În această perspectiva, pe fondul unor responsabilităţi globale tot mai extinse, dar cu o armata tot mai redusă numeric, o capacitate în declin, mutilată de sechestrul bugetar, Washingtonul este forţat să se bazeze tot mai mult pe alianţe puternice cu membri dedicaţi şi capabili să-şi asume partea leului în ceea ce priveşte asigurarea propriei lor securităţi. În această filozofie, accentul cade preponderent pe o formulă low-cost, inovativă, cu o geografie variabilă, diferită de paradigmă prezenţei terestre permanente, statice, preferând mai degrabă activele uşor transferabile şi flexibile: forţe navale şi aeriene, forţe terestre aliniate regional, dar aflate în regim de rotaţie. Oare va reinventa Ucraina dispozitivul strategic american din Europa redistribuind 10.000 de militari de pe vechiul aliniament al Războiului Rece (Vechea Europa) pe flancul estic, aşa cum a cerut Varşovia şi cum aşteaptă şi Bucureştiul? Răspunsul ar fi mai degrabă nu.

Sigur asta nu înseamnă că Uniunea Europeană, America sau NATO trebuie să poarte „războiul” pentru guvernarea Ucrainei în locul Kievului. Intervenţia Vestului se poate face şi altfel, indirect (imaginea de fond ar fi cea a unui Edward Lansdale sau T.E. Lawrence), cu accent pe (re)construcţia, ranforsarea şi acordarea de asistenţă unor sectoare strategice pentru capacitatea de guvernare a Ucrainei. Uniunea Europeană, că „imperiu administrativ şi normativ”, este în particular bine poziţionată şi echipată în acest sens. De-altfel, intervenţiile recente din Balcani, dar mai ales cele din Sierra Leone, Columbia, Filipine din deceniul trecut, iar în trecut în El Salvador (anii ‘80) sau Dhofar (anii ‘60-‘70), arată un astfel de tipar operaţional. Campania afgană, cu toate limitele şi problemele sale, a resocializat Vestul în astfel de practici operaţionale. More…

aprilie 23, 2014

Lecțiile lui Carter pentru Obama ^Răspunde

by Octavian Manea • Analysis, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări, Serii, Ucraina • Tags: anexarea Crimeei, Barack Obama, criza din Ucraina, Jimmy Carter, politica externă a Rusiei, politica externă a SUA, securitate europeană

Invazia afgană a generat un șoc strategic pentru administrația Carter, pregătind terenul pentru o repoziționare a Americii în Europa.

Privită într-o perspectivă macrostrategică, politica externă a Administrației Obama din ambele mandate a fost dominată de o recalibrare programatică a angajamentelor militare globale. Mai întâi, accentul cade pe renunțarea la activele toxice, consumatoare de prea multe resurse, precum războaiele din Irak și Afganistan. Ulterior, această secvență a fost completată de imperativul de a sta pe cât posibil departe de formula intervenționismului extins, cu zeci de mii de militari, în campanii cu final deschis, incert, specifice deceniului trecut. De aici, predispoziția de a evita o implicare decisivă în Siria și de a accepta o operațiune sigură, lipsită de riscuri terestre, într-o formulă colectivă, ideală pentru punerea în valoare a capacităților sale chirurgicale, precum în Libia. În general observăm o administrație prudentă, chiar sceptică față de capacitatea Americii de a determina nu doar cum încep războaiele, dar mai ales cum se termină acestea. More…

martie 16, 2014

Wess Mitchell: Rusia testează sistemul european post-89 ¹

by Octavian Manea • International Affairs, Interviuri, Posts by author, Recomandări, Ucraina • Tags: criza din Crimeea, criza din Ucraina, NATO, politica externă a Rusiei, politica externă a SUA, securitate europeană, Vladimir Putin

Rusia ar putea fi acum încurajată să aplice tactici similare în altă parte, iar oportunitățile abundă de-a lungul periferiei sale. Precedentele teritoriale pe care le-am văzut în Crimeea și Oseția de Sud devin dintr-o dată posibile peste tot în spațiul ex-sovietic, mai ales în statele baltice, care dispun de aceleași ingrediente care au fost prezente în Ucraina și Georgia. Această situație poate determina statele mici, din interiorul, cât și din afara NATO, să caute modalități alternative de a-și susține securitatea printr-o varietate de alte mecanisme, ceea ce va conduce la revenirea jocurilor de sumă zero, similare celor cu care se confruntă astazi aliații Washingtonului din Asia de Est.

Dacă statele din Europa Centrală și de Est sunt într-adevăr aliați ai SUA, atunci ele așteaptă ca Washingtonul să răspundă credibil în fața agresiunii ruse. America poate comunica această intenție strategică prin staționarea de active militare semnificative pe teritoriul lor. Consolidarea prezenței militare pe flancul NATO trebuie făcută într-un mod care să țină cont de reactivarea geopolitică a frontierei est-europene. Rusia investește masiv în capacități antiacces, de interdicție regională, care ar putea să prevină ca NATO să își sprijine efectiv aliații în eventualitatea unei crize. Asemenea aliaților SUA din Pacific, flancul estic al NATO ar trebui consolidat prin dezvoltarea unor mijloace convenționale care să țină în șah Moscova. More…

februarie 20, 2014

Statele Unite consolidează apărărea antirachetă a Europei ¹

by George Visan • Analysis, George Visan, International Affairs, NATO Files, Posts by author • Tags: apărare antibalistică, diplomație navălă, diplomatie, NATO, politica externă a SUA, relația trans-atlantică, scut antiracheta, securitate europeană, SUA, USS Donald Cook

Statele Unite continuă să consolideze apărarea antirachetă a Europei prin desfășurarea în Spania, la baza navală Rota, a unui distrugător american dotat cu interceptoare SM-3. USS Donald Cook este prima navă dintr-o escadră de patru distrugătoare din clasa Arleigh Burke, dotate cu sistemul Aegis și rachete antibalistice, care își vor avea baza în Europa. Această decizie consolidează prima etapă a strategiei americane European Phased Adaptive Approach, pregătind astfel declararea unei capabilități operaționale inițiale a sistemului antirachetă în 2015, după terminarea lucrărilor de construcție de la baza de la Deveselu.

Până la sosirea la Rota a distrugătorului USS Donald Cook, Statele Unite trebuiau să desfășoare nave pentru protecția antirachetă a Europei din Norfolk, Virginia unde se află baza flotei din Oceanul Antlantic a SUA – un proces complicat din punct de vedere operațional. Astfel pentru a menține o prezență americană continuă în cadrul primei etape a strategiei americane de apărare antirachetă a Europei era nevoie de desfășurarea a 16 nave din baza de la Norfolk. Prin desfășurarea unei escadre de distrugătoare la Rota aceeași misiune va putea fi îndeplinită cu de patru ori mai puține nave.

Misiunea navelor americane care vor avea baza operațională la Rota nu se va limita doar la apărarea antirachetă a Europei. Navele respective vor lua parte la misiuni antipiraterie în Oceanul Atlantic, se vor antrena cu marinele militare europene și vor executa misiuni de diplomație navală în Marea Mediterană. Distrugătoarele americane de la Rota vor asigura libertatea de navigație prin strâmtoare Gibraltar și Mediterană, executând în mod constant misiuni de patrulare. În consecință prezența americană la Rota nu se va reduce doar la asigurarea unei singure misiuni. Navele americane reprezintă un întreg „pachet de securitate” dedicat Europei pe termen scurt și mediu. More…

noiembrie 1, 2013

Scutul anti-rachetă, pe ultima sută de metri ^Răspunde

by George Visan • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: aparare anti-racheta, Deveselu, dosarul nuclear iranian, Frank Rose, NATO, phased adaptive approach, Polonia, Rusia, scut anti-rachetă, securitate europeană, SUA

Am participat marți, 29 octombrie, la masa rotundă organizată de Ambasada SUA cu prilejul debutului oficial al lucrărilor la baza de la Deveselu unde vor fi instalate elemente ale scutului anti-balistic american ce va fi desfășurat în Europa, în cadrul European Phase Approach. Construcția instalațiilor de la Deveselu care vor adăposti radarul și interceptorii, a început pe 28 octombrie în prezența oficialităților române și americane, baza urmând a deveni operațională în 2015.

Masa rotundă de la ambasada Statelor Unite a fost condusă de asistentul secretarului de de stat pentru politică spațială și de apărare, Frank Rose, care a avut o serie de mesaje politice importante de transmis publicului românesc cu privirea la politica americană în domeniul apărării anti-rachetă pentru Europa. More…

iunie 30, 2013

Obama la Berlin. 5 ani mai târziu ^Răspunde

by Octavian Manea • Analysis, International Affairs, Octavian Manea, Recomandări • Tags: Afganistan, arme nucleare tactice, înarmare, încălzirea globală, Barack Obama, Carl Bildt, Darfur, George W. Bush, Germania, John Fitzgerald Kennedy, NATO, neoconservatorism, politica externă a SUA, Polonia, Radosław Sikorski, relația trans-atlantică, securitate europeană, sistem anti-balistic, sistem anti-racheta, SUA

Germania a devenit puterea indispensabilă a Europei. Cel puţin acest lucru se vede astăzi de la Washington.

În urmă cu 5 ani, Obama venea pentru prima dată în Germania. Era un prim turneu electoral menit a-l familiariza pe candidatul Partidului Democrat cu politica bătrânului continent. Aşteptările faţă de senatorul care promitea o revoluţie politică şi transormarea Washingtonului erau imense. Pe scurt, pentru europeanul de rând, Obama reprezenta o ruptură fundamentală de America neoconservatoare a preşedintelui Bush. Dimpotrivă, Obama promitea să restaureze legitimitatea Americii, să-şi proiecteze influenţa prin filtrul instituţiilor internaţionale şi, nu în ultimul rând, să redescopere filosofia parteneriatului, a alianţei, a consensului ca fundament al relaţiei dintre americani şi europeni. Obama era pregătit să asculte Europa. Europenii erau pregătiţi să îl asculte pe Obama. Popularitatea sa era similară cu cea a unui star rock. Discursul susţinut în Piaţa Victoriei din Berlin a reuşit, atunci, să mobilizeze mai bine de 200.000 de oameni.

Astăzi, contextul este unul complet diferit. Vedem un Obama cu o popularitate erodată, asaltat de multiple scandaluri, cu un Washington în blocaj politic, sub ameninţarea sechestrului bugetar. Iluziile europenilor faţă de Obama s-au spulberat şi ele. Ei par să fi înţeles că niciun plan nu rezistă la contactul cu lumea reală. Doar 10.000 de oameni au mai venit să asculte discursul din faţa Porţii Brandenburg.

Între timp însă, Berlinul, cel puţin simbolic, pare să fi devenit capitala de facto a Europei. Londra, Parisul, Roma au guverne slăbite, consumate intern cu gestionarea propriilor crize. Aproape nimic semnificativ nu se mişcă în materie de politică europeană fără sprijinul sau acordul Germaniei. Atunci când un ministru de Externe polonez spune chiar în inima Berlinului că „mă tem mai puţin de puterea germană decât mă tem de inacţiunea sa“ este clar că ceva fundamental s-a schimbat în balanţa de putere europeană. Germania a devenit puterea indispensabilă a Europei. Cel puţin acest lucru se vede astăzi de la Washington. More…

iunie 28, 2013

Quo vadis apărarea românească? ³

by George Visan • Analysis, George Visan, Posts by author, War and Politics • Tags: Aerostar, Avioane Craiova, CSAT, dezvoltare economică, EADS, IAR Ghimbav, industria de apărare, Ministerul Apărării, NATO, programe de apărare, securitate europeană, securitate nationala, strategia de înzestrare, Tupolev, Varujan Vosganian

Ședința CSAT din 17 iunie s-a axat în principal pe teme de apărare. În afară de subiectul semnării acordului de cooperare cu Consiliul de Securitate al Federației Ruse și vizita generalului Mihail Patrușev, pe agenda s-au aflat o serie întregă de subiecte legate de sectorul apărării naționale: strategia de înzestrarea a forțelor armate 2013-2022, privatizarea companiilor de stat domeniul aeronautic (IAR Ghimbav, Avioane Craiova, Romaero), perspectivele industriei de apărare, aprobarea achiziționării de avioane F-16 din Portugalia și Statele Unite, precum și discutarea Cărții Albe a apărarii – un document care s-a lăsat prea mult așteptat în ultimii ani.

Subinvestiția în domeniul apărării nu reprezintă o problemă specific românească, în Europa tendința fiind de scădere a investițiilor în acest domeniu pe fondul încheierii Războiului Rece. Absența a 20,000 de tancuri sovietice care să traverseze Câmpia Germano-Poloneză a eliminat justificarea politică pentru bugetele generoase de apărare ale statelor europene. Criza economică și financiară din 2008 a accentuat această tendință, bugetele de apărare fiind primele care au fost reduse (uneori chiar drastic) – acest lucru însemnând capabilități militare reduse și industria europeană de apărare afectată de scăderea comenzilor. Situația a fost descrisă de Christian Mölling ca ducând la apariția în viitorul apropiat a unor armate europene incapabile să acționeze relevant la nivel global.

O industrie de apărare performantă este necesară sprijinirii și dotării forțelor armate. Nu toate sistemele de armament pot fi achiziționate din import și nu este de dorit ca să devii extrem de dependent de furnizori străini pentru echipamentele militare utilizate. În contrapartidă nici autarhia în domeniul apărării nu este recomandată – din punct de vedere tehnic și economic e aproape imposibil să produci toate categoriile de armament necesare forțelor armate– până și Statele Unite cel mai mare exportator de armament de pe piața globală, importă anumite sisteme de armament. More…

martie 24, 2013

Amendarea scutului anti-rachetă: explicații și implicații (II) ^Răspunde

by George Visan • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: Barack Obama, Chuck Hagel, Coreea de Nord, Deveselu, dosarul nuclear iranian, dosarul nuclear nord-corean, Europa Centrală şi de Est, Ground Missile Defense, Pentagon, phased adaptive approach, Polonia, rachete balistice, rachete balistice intercontinentale, Romania, scutul anti-racheta, securitate europeană, SM-3 IIB, Standard SM-3

Introducerea PAA în 2009, prima revizuire a apărării anti-rachetă în Europa, a fost prost primită în Europa Centrală și de Est, mai ales în Polonia. Decizia a fost luată fără consultarea Cehiei și Poloniei, statele care ar fi găzduit scutul și a fost făcută publică pe o dată neinspirată – 17 septembrie când Varșovia comemorează invazia sovietică din 1939. Această decizie a ranforsat percepția în statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est că noua administrație de la Washington nu ține cont de interesele lor. Polonia, după adoptarea PAA de către a SUA, a luat decizia de a construi propriul sistem de apărare anti-rachetă, deși utilitatea acestuia este discutabilă. Varșovia nu se confruntă cu o amenințare reală cu rachete balistice, iar sistemul anti-balistic polonez, dacă va fi operaționalizat cu succes, va dubla practic amplasamentul american din această țară. Decizia de creare a propriului sistem anti-balistic de către Polonia denotă o lipsă de încredere în angajamentul SUA privind apărare anti-rachetă din Europa. Revizuirea PAA din acest an, chiar dacă a fost foarte bine gestionată de Washington din punct de vedere politic, ar putea ranforsa această lipsă de încredere a Poloniei față de intențiile principalului său aliat.

Realitate dură” a Phased Adaptive Approach este abordarea flexibilă și adaptabilă a apărării anti-rachetă. Schimbările și revizuirile, în funcție de evoluția amenințărilor sunt principalul mod de adaptare a acestei strategii la evoluțiile din acest domeniu. Pe parcursul timpului vor mai apărea schimbări și revizuiri, care vor adauga sau elimina capabilități. More…

octombrie 31, 2012

Obama câştigă la televizor. Va avea succes şi la alegeri? ^Răspunde

by Octavian Manea • International Affairs, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări • Tags: Afganistan, alegeri SUA, Barack Obama, Irak, Mitt Romney, Războiul Rece, securitate europeană

Săptămâna trecută, Galeria Lombard Freid, aflată în inima artistică a New Yorkului, a găzduit vernisajul unei noi expoziţii marca Dan Perjovschi: Exit Strategy. Inspirat de prima pagină a ziarului New York Times, mozaicul desenelor condensează tuşele esenţiale ale imaginarului electoral american de astăzi: visele clasei de mijloc, criza capitalismului, clivajul dintre majoritatea celor 99% şi minoritatea celor 1%, America supra-îndatorată. Fundalul este dominat de erorile deceniului 9/11, epoca războiului permanent. Este o Americă preocupată mai mult decât oricând de sine, care priveşte spre interior şi caută cu disperare „exitul“ (ieşirea) dintr-o imensă „harababură“. Este exact şi ceea ce s-a văzut pe sticlă, la ultima dezbatere dintre Obama şi Romney. More…

aprilie 5, 2012

Moderaţie şi flexibilitate în politica americană ^Răspunde

by Octavian Manea • Octavian Manea, Posts by author, Recomandări • Tags: Barack Obama, Dmitri Medvedev, gaullism, Mitt Romney, NATO, Polonia, Radek Sikorski, Robert Gates, securitate europeană, SUA

„Seri ca acestea îmi amintesc de o vreme când republicanii şi democraţii chiar lucrau împreună, fiind convinşi că a face un compromis nu era un cuvânt murdar, ci esenţa guvernării.“ (Leon Panetta, la primirea Premiului Eisenhower, 29 martie 2012) More…

ianuarie 23, 2012

Retrospectiva diplomatică a anului 2011: Scutul anti-rachetă ^Răspunde

by George Visan • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: aparare anti-racheta, Barack Obama, Deveselu, diplomatie romaneasca, George W. Bush, Iran, NATO, Pentagon, Rusia, securitate europeană, Standard SM-3, Traian Băsescu

Găzduirea scutului anti-rachetă reprezintă piatra de hotar a parteneriatului strategic româno-american pe termen mediu și lung. Acest acord va defini rolul României în cadrul arhitecturii de securitate europene în următoarele decade și va spori importanța Bucureștiului în cadrul politicii externe americane. More…