Ciocnirea civilizațiilor politice 2

EU_Kiev_2

Pentru Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, miza Parteneriatului Estic este una civilizațională. Este o alegere între două modele de societate: una inclusivistă, alta extractivă; între acquis-ul Bruxelles-ului și legea Moscovei.

Se continuă într-o variantă „soft“ extinderea comunității euroatlantice, o secvență întreruptă în august 2008. Parteneriatul Estic semnalează în egală măsură și un proiect geopolitic similar celui anunțat de Condoleezza Rice în 2005, de „diplomație transformativă“. Reperele sunt aceleași: o balanță eurasiatică în favoarea statelor ce reflectă instituțiile „bunei guvernări“. Uniunea Europeană este, în cele din urmă, un „imperiu“ normativ. „Aș spune că UE este asemeni Imperiului Roman. (…) Pentru unii, în Vest, frontiera men­tală a Europei se oprește la capătul dru­murilor romane antice. (…) Pentru mine, Europa se întinde până acolo unde se apli­că legile europene“, spunea Radosław Sikorski în raportul anual prezentat Seimului despre obiectivele de politică ex­ter­nă ale guvernului. Mai mult, în discur­surile sale, Sikorski vorbește de nece­si­tatea de a răspândi, în vecinătatea estică, „buna guvernare“ europeană. Teaser-ul îl reprezintă chiar transformarea poloneză. În 25 de ani, Polonia a ajuns între pri­mele 20 de economii ale lumii. Legătura de cauzalitate este explicită. „Buna guvernare este crucială pentru a crea pe ter­men lung o prosperitate pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei câțiva înfometați de putere“, spunea Sikorski în mai 2013. More…

Ziua națională – cod de conduită pentru următorii 5 ani 4

006

Astăzi 1 Decembrie sărbătorim 95 de ani de la Marea Unire de la 1918 – actul a dus la crearea statului naționale românesc așa cum îl înțelegem astăzi. Fiind o cifră „rotundă” Ziua Națională va fi sărbătorită cu „mare fast”. Ministerul Apărării Naționale a anunțat că tradiționala defilare de 1 Decembrie de sub Arcul de Triumf va fi cea mai mare din ultimii 20 de ani, asta în ciuda faptului că 60% din echipamentul forțelor armate este considerat în Cartea Albă a Apărării ca fiind inoperabil sau că există probleme în ceea ce privește protecția spațiului aerian al României și al NATO din cauza vechimii sistemelor de armament aflate în dotarea Forțelor Aeriene. Dar românii trebuie să simtă că astăzi este o zi specială, iar politicienii sunt pregătiți să le ofere un spectacol pe măsură așteptărilor lor – de vreme ce românii acordă „Armatei” o încredere disproporționată în raport cu Parlamentul sau Guvernul, ca să nu mai vorbim de încrederea acordată partidelor politice.

La aproape 100 de ani de la consumarea acestor evenimente a venit momentul să depășim vechile rivalități naționale și să evităm reproducerea naționalismelor iredentiste care au provocat atâtea tragedii în această parte a Europei. A venit momentul împăcării și reconcilierii și în această parte a continentului. În cazul României este bine ca această perioadă unică prin semnificațiile sale, să fie utilizată pentru a ajunge la o reconciliere culturală și istorică cu Ungaria. Deși suntem membrii ai UE și NATO, între maghiari și români încă mai plutește umbra naționalismului iredentist. Este momentul ca această umbră să fie îndepărtată simbolic dintre cele două state. Având în vedere ocazia unică prilejuită de comemorările Primul Război Mondial a sosit momentul ca România și Ungaria să închidă un capitol important din istoria lor. Prin urmare recomand organizarea unor ceremonii comune de comemorare a evenimentelor din timpul Marelui Război. Un punct de plecare ar fi invitarea la parada militară de anul viitor organizată de 1 Decembrie a trupelor maghiare care să defileze pe sub Arcul de Triumf alături de militarii români, așa cum se cuvine unor aliați.
More…

Unirea cu Republica Moldova – ersatz de proiect de țară 1

1082518_10151782340257488_1159446721_o

Unirea cu Republica Moldova este un surogat de proiect național – un nechezol servit în mod inimaginativ și populist unei opinii publice care încă rezonează la sloganuri naționaliste. Unirea cu Republica Moldova reprezintă un obiectiv anacronic, de secol XIX și XX, care nu ia în considerare realitățile românești și le ignoră pe cele din Republica Moldova. Nu reprezintă o viziune de dezvoltare sau de politică externă fiabilă și riscă să sporească animozitățile cu Ucraina și Rusia. Sloganul unirii cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău, care în cazul „re-unificării” ar fi transformată într-o elite provincială de „baroni locali”. Acest pseudo-proiect național alimentează propaganda Rusiei în Republica Moldova cu privire la „imperialismul românesc” și decredibilizează politica externă a României în raport cu aliații occidentali. Cât de credibil poți să fii în Europa Unită atât timp cât plănuiești dispariția unui stat a cărei suveranitate și independență ai recunoscut-o în primă instanță acum 20 de ani?

Dacă adepții unirii vor într-adevăr să formuleze o „strategie câștigătoare” care să conducă în timp la unificare celor două state românești trebui să urmeze dictonul lui Léon Gambetta – Y penser toujours, n’en parler jamais – clamarea publică a unirii cu Republica Moldova nu le ajută cu nimic cauza, mai mult oferă muniție retorică adversarilor acestui „ideal”. În plus România trebuie să fie o alternativă atrăgătoare și un model pentru Republica Moldova – fapt ce presupune formularea unui „proiect de țară” de succes, care să fie un și un punct de reper pentru cetățenii Republicii Moldova. Mai mult România ar trebuie să-și sporească gradual prezența economică dincolo de Prut, să asiste autoritățile de la Chișinău să creeze instituții democratice și să sprijine societatea civilă din Republica Moldova. More…

Gettysburg – discursul transformator Răspunde

objectathand_dec08_631

În timp ce atenția presei internaționale și românești este îndreptată asupra comemorii pe 22 noiembrie a 50 de ani de la asasinarea președintelui american John F. Kennedy, pe 19 noiembrie se vor aniversa 150 de ani de la unul dintre cele mai memorabile evenimente din istoria politică a Statelor Unite – discursul funerar al lui Abraham Lincoln pe câmpul de bătălie de la Gettysburg, din 1863, cu ocazia inaugurării cimitirului militar.

Comparat ca însemnătate și mesaj cu discursul funerar al lui Pericle, discursul lui Abraham Lincoln pe cel mai sângeros câmp de bătălie al Războiului Civil american, reinterpretează și actualizează mesajul Părinților Fondatori, oferind concomitent o definiție a regimului democratic modern – întemeiat pe consimțământul cetățenilor și responsabil în fața acestora.

Discursul de la Gettysburg reprezintă un exercițiu oratoric excepțional, prn concizia, semnificațiile și mesajele sale puternice. În trei minute, cât a durat rostirea orației, Abraham Lincoln a reușit să redefinească sistemul politic american, pornind de la mesajul Părinților Fondatori și a reușit să traseze noi obiective pentru democrația americană. Însemnătatea acestui discurs pentru cultura politică americană nu poate fi subestimată – fiecare școlar american îl memorează sau îl citește cel puțin o dată în școala primară. Arta oratorică a lui Lincoln în acest discurs este studiată de orice speechwriter și politician american, sintagmele acestuia intrând de mult în limbajul politic al democrației americane – a new birth of freedom, government of the people, by the people, for the people, shall not perish from the earth. More…

Sunt cetățean european și nu am instituții 10

Europe-1992-2010-compare-subset_H[1]

Inspirat de Lili Crăciun, am zis să scriu și eu pentru concursul Blogger European (regulament aici).

Cetățenia europeană este văzută cel mai adesea ca o colecție de drepturi. Așa sugerează acest concurs: „Datorită cetățeniei UE […] toți resortisanții celor 27 de state membre ale UE beneficiază, în calitate de cetățeni ai UE, de un set de drepturi suplimentare.”

Mult mai rar vedem cetățenia europeană ca un set de instituții la care cetățeanul poate apela direct. Prin ceea ce eu văd ca fiind o aplicare imperfectă a principiului subsidiarității, drepturile cetățeanului european sunt apărate de state naționale. Vedem asta chiar și în comunicarea publică. Termenul „resortisant”, ce care a trebuit să îl caut în dicționar, pare să aibă o conotație diplomatică. Cetățeanul european din reclame, care nu are acces direct la un apărător al drepturilor sale, este nevoit să … meargă la intimidare. More…

Prezidențiabilii. Supliment cu scene din Urzeala Tronurilor 9

După articolul trecut mi s-a reproșat că nu includ și alte nume care au (totuși) încredere și care posedă una sau alta din calitățile prezidențiabile („om de stat”, „om de alianță”). Adevăruol este că am pornit cumva dinspre partide spre oameni și nu invers. Altfel spus, cei ce nu sunt luați în calcul de partide cu pretenții de a trimite candidați au fost ignorați tacit. În acest articol vom lua în considerare „salonul refuzaților”: candidaturile care pot avea sens pe hârtie dar pe care partidele nu le iau în calcul. 

More…

Visul unei nopți de iarnă – legături dubioase între Moscova și Tallinn Răspunde

Electoral politics

Deși o țară mică atît ca suprafață cît și ca populație, Estonia a devenit lider mondial în tehnologie și, de cînd a aderat, este un mic miracol al zonei Euro. Cînd majoritatea membrilor au suferit recesiune, economia estoniană a crescut. Estonienii și-au recăpătat independența față de URSS destul de tîrziu, în 1991. Interesant este că astăzi, aproximativ 325 000 de ruși încă locuiesc în Estonia, care are o populație totală de numai 1,3 milioane, arată stat.ee.

Ce înseamnă numerele astea? Înseamnă că nu e tocmai ușor să se ia decizii „pro-europene”, dacă vreți, sau pro-integrare, din cauză că o bună parte din populație are relații strînse (rudenie sau de orice alt fel) cu naționali ruși de peste graniță.

Este poate de înțeles faptul că anumite grupuri de interese din Rusia încă păstrează legături cu grupuri politice din state ex-sovietice, însă este poate mai greu de conceput faptul că legăturile acestea sînt atît de stînse încît să încline balanța în favoarea unui candidat la primăria unei capitale a Uniunii Europene. More…

Uniți restaurăm liniștea. Cine mai vine duminică la proteste Răspunde

prezenta

Prolog. Pentru săptămâna trecută prognozasem că participanții se vor auto-număra până vor ajunge la 6500. Pentru săptămâna aceasta aceeași prognoză arăta cam 3000 de participanți (din nou: auto-evaluare a protestatarilor). Apoi din 27 ale lunii stabilizare undeva în jurul cifrei de 2000 („nucleul dur”) și apoi stingere. Săptămâna trecută au venit, după estimările protestatarilor, 5000 de oameni, probabil pe fondul disputelor privind traseul (cu sau fără DNA).

De atunci s-au întâmplat o serie de evenimente suficient de spectaculoase. Guvernul a girat cea mai prost gândită operațiune de plasare a unei sonde. Protestatarii au supralicitat ținând un moment de reculegere pentru un mort viu și huiduind pe cei care spuneau rugăciunea Tatăl Nostru. Apoi luneta mașinii lui Daniel Barbu s-a spart, fie de tristețe, fie pentru că unii protestatari (sau provocatori) bătuseră cu pumnul în ea. Merită discutat ce efecte au aceste evenimente More…

Criza vetocrației americane Răspunde

jon-stewart-goes-on-an-epic-rant-at-house-republicans-over-the-government-shutdown

Proliferarea circumpscripțiilor servite, tribalizarea politicii și dispariția centrului bipartizan (Gates, Lugar, Hagel) fac aproape imposibile moderația și compromisul.

Washingtonul traversează vremuri cu adevărat tectonice. Simptomele se văd pretutindeni. Blocajul instituțional dintre Congres și Casa Albă este din nou la un pas să arunce țara în incapacitate de plată, cu efecte potențial seismice asupra piețelor internaționale și a economiei globale. În cea mai mare parte a secolului XX, pentru 80% dintre americani răspunsul standard era că au încredere în guvern să facă ceea ce trebuie. Astăzi, încrederea în instituțiile centrale ale demecrației americane este undeva în jur de 20%.

În trecut, în marile universități americane, prima opțiune a cursurilor destinate studiului fundamentelor securității naționale era probabil Diplomația lui Kissinger sau orice alt „manual“ capabil să surprindă mecanica unei lumi care funcționa în spiritul balanței de putere al geopoliticii tradiționale. Astăzi, într-un curs intitulat national security and defense transformation predat de un profesor care și-a petrecut toață viața în armată, mi se recomandă drept manual, nici mai mult, nici mai puțin, decât Prețul Politicii, cea mai recentă carte a legendarului jurnalist Bob Woodward. Și dacă ar fi să rezum spiritul, atmosfera Washingtonului contemporan, așa cum apare în Prețul Politicii, o lume în care default-ul a devenit o armă politică, nimeni nu o face mai bine ca Robert Gates, veteranul a 8 administrații prezidențiale: „Liderii de la ambele capete ale Bulevardului Pennsylavania trebuie să iasă din jocul de sumă nulă“. More…

De ce se înghesuie lumea la moaştele Cuvioasei Parascheva 2

sfanta-liturghie-cuvioasa-parascheva-2011

Ce te faci însă dacă credinţa este slabă? Simplu, reţeta sugerată în Biblie şi preluată apoi de biserici spune aşa: „post şi rugăciune”. Să lăsăm deoparte rugăciunea şi să ne ocupăm de post. În tradiţia ortodoxă postul presupune abstinenţă de la carne (şi, în general, produse animale), ulei (orice grăsime vegetală), vin (şi, în general, alcool) şi, într-o anumită măsură, de la sex. Pe scurt, de la orice plăcere carnală care era disponibilă din Antichitate până în Evul Mediu. Dincolo de prescripţiile explicite, însă, creştinul este îndemnat să postească renunţând voluntar la alte plăceri. O mai mare reţinere sau renunţarea la limbajul licenţios, de exemplu, este recomandată adeseori. Şi este doar o problemă de timp până când duhovnicii de generaţie mai nouă vor sugera abţinerea de la Facebook. More…

Cum a ratat Crin Antonescu să fie un președinte al viitorului (2) 3


Principala problemă a lui Crin Antonescu este joncțiunea cu masele (un test de maturitate pentru orice politician de vârf), și generarea charismei […]. Acest „handicap” politic putea fi compensat în mod eficient prin utilizarea și cuantificarea progresivă a mitului viitorului. O ironie inteligentă și vibrantă, dublată de o condescendență „șarmantă” la adresa lui Traian Băsescu ar fi fost de preferat și ar fi reprezentat o soluție bună sub aspect praxeologic. Lecția politică la acest capitol ar suna cam așa „Declinul charismei este și un declin al viitorului”. Când se întâmplă acest lucru, societatea are nevoie de un arhitect, nu de un erou salvator.

O strategie a discursului de început ar fi putut fi schimbarea cuvântului „reformă” (utilizat exhaustiv în discursul public și politic) cu vocabula „viitor”. Spre exemplu, un „viitor al educației”, nu o „reformă a educației”. Cuvântul „reformă” e devenit un laitmotiv pentru incompetență guvernamentală și non-viziune politică. Lexicul politic ar trebui să renunțe la acest cuvânt pe o perioadă nedeterminată. La fel și Crin Antonescu. More…

Complexul diplomatico-informațional 2

1378613_10151875860832488_1870567177_n

Am început să scriu un articol despre posibilii candidați la Președinția României în 2014. Undeva spre finalul acestui articol va fi o notă despre câțiva șefi de servicii secrete. Acest grup select îi cuprinde pe domnii Maior, Meleșcanu și Geoană și Ungureanu (deși dl Ungureanu primește tratament separat ca șef de partid). Ce au acești oameni în comun?

Au în CV diverse poziții legate de securitate și de politică externă (cel puțin într-un domeniu, de obicei în amândouă). Sunt fii sau membri ai vechilor elite socialiste ridicați prin forțe proprii. Totuși, asta nu pare să îi facă antipatici în ochii SUA. Vorbesc rar, măsurat, demn și, dacă li se oferă ocazia, destul de mult. În mod tipic este greu să re-povestești a doua zi ce au vorbit. Au schimbat cel puțin o dată în viață loialitatea politică. Toți sunt prezidențiabili: au candidat le președinție sau au fost luați în considerare pentru această candidatură.

Acest articol este inspirat întrucâtva din ideea americană de military-industrial complex. Însă nu atât în aspectul de big business ci acela de „old boys network” și „revolving door” More…