100 de canale prin care legitimitatea devine putere 1

Pe un platou sunt două lacuri. Primul este numit Legitimitate iar cel de al doilea Putere. Altitudinea celor două lacuri este comparabilă, dar, pe când lacul Putere se usucă ușor în timp, lacul Legitimitate este alimentat de un izvor subteran rece și proaspăt. Între cele două lacuri este o ecluză, care se deschide regulat cam la 4-5 ani. Ecluza este gândită cu cap, pentru că s-a văzut că dacă nu este deschisă la timp apar tot felul probleme.

Zona este semi-sălbatică, eforturile de raționalizare și îndiguire au fost șovăielnice, limitate și schimbătoare. De aceea între cele două lacuri nu există doar această unică ecluză ci încă 99 de canale și țevi.

Unele sunt blocate cu baraje și valve, altele sunt libere. Unele sunt mai jos, și se umplu imediat ce apa se umflă, altele sunt mai sus. Spre exemplu canalul Demisie este foarte jos, este presat repede, dar stă destul de bine închis și nu poate fi deschis decât la comandă. More…

Legitimitate vs. legalitate 3

Un articol recent al domnului Dragoş Paul Aligică pare să rezume foarte bine poziţia mai multor suporteri ai lui Traian Băsescu, dezorientaţi de aparentul refuz al acestuia de a boicota votul:

Cine dă legitimitate în această țară? Partidele și grupările politice? Campaniile mass media și de publicitate sau marketing politic? Ce zic comentatorii sau știriștii? Opinia publică? Gloata din stradă care sparge vitrine?

Nu. Legitimitatea este dată de expresia voinței cetățenilor prin intermediul mecanismelor și procedurilor statului de drept. Odată cu anunțarea rezultatului, România trebuie să revină imediat la respectarea strictă a regulilor statului de drept.

Dincolo chiar de miza acestui referendum, această poziţie, care capătă o oarecare circulaţie, merită contrazisă făcând o distincţie între lege, legitimitate şi popularitate. În ipoteza domnului Aligică legitimitatea este o noţiune redundantă, un alt nume pentru legalitate. Sociologia, dreptul şi morala par să coincidă perfect. More…

Parlamentul a învins. Restul este politică 15

Să ne închipuim că este 30 iulie și președintele suspendat a învins prin neprezentarea propriului electorat. Sau suntem după noile alegeri parlamentare, cu o majoritate ostilă președintelui Traian Băsescu. Ce se întâmplă în această situație?

Se întâmplă că opozanții ar putea (nu e obligatoriu) să iasă în stradă ca și în ianuarie, fără un plan ci doar cu voința de schimbare. Despre asta în alt articol.

Dar de ce ne temem (unii) de Traian Băsescu? Din cauza puterilor sale. Iar cea mai controversată dintre puteri este aceea de a numi primul ministru în răspăr cu cererile majorității parlamentare. Această putere este la originea celor mai multe conflicte constituționale și de legitimitate din 2004 încoace. Fără această putere, nici un președinte, chiar numind personal în Justiție și chiar având rol în politica externă, nu mai este catastrofal. More…

Cum am ajuns aici? Despre destrămarea legitimităţii în stat 3

Când Traian Băsescu l-a numit pe dl Tăriceanu prim-ministru nu m-am îndoit nici o clipă de ne-constituţionalitatea acestui gest. Dacă toată lume credea că în Constituţie scrie un lucru atunci – mă gândeam – este clar că acesta este sensul limbajului şi intenţia legiuitorului. Însă politic am înţeles gestul. Victoria noului preşedinte marcase o mutare masivă a simpatiilor populaţiei. Fără sprijinul acesteia mi se părea imposibil să guvernezi 4 ani, aşa că am asimilat cumva poziţia de forţă a Preşedintelui cu folosirea unor puteri de rezervă.

În paralel CCR a susţinut că domnul Năstase nu poate fi retras decât de propriul său grup parlamentar. Deşi limita puterea Parlamentului de a se auto-guverna, decizia Curţii părea să instituie o limită maşinaţiunilor politice, oferind un bonus primelor alianţe (deci celor mai „naturale”).

Preşedintele Băsescu a ţinut la un moment dat un discurs în care a blocat entuziasmul politic şi dorinţa de „sânge” a Alianţei DA. Totul părea a avea un echilibru. Preşedintele şi premierul aveau cumva o vocaţie „referendară” (ceea ce este rău) – dar politicienii păreau să înţeleagă delicateţea situaţiei şi să nu dorească să abuzeze de ea. Sau poate eram eu optimist More…

Care „voință populară” ? 8

Regula majorității este unul din fundamentele democrației. Dar acest lucru nu justifică dominația absolută a majorității. În fața tentațiilor discreționare ale majorității există în contrapondere întotdeauna separația puterilor în stat și legea. Ce se întâmplă în România de câteva săptămâni bune reprezintă instaurarea unei tiranii a unei false majorității.

În mai puțin de o lună ideea de separație a puterilor în stat, de balanțe și contraponderi (checks and balances) a fost aruncată în derizoriu de o alianță nefirească în scop între puterea legislativă și o partea a puterii executive, contra puterii judecătorești și a unei părți a puterii executive. Miza este controlul asupra instituțiilor fundamentale ale statului.
Risc și afirm următoare teză: că Parlamentul în urma acțiunilor sale nu mai este lipsita de orice fel de legitimitate. Și am două argumente foarte puternice. În primul rând nerespectarea propriilor regulamente de funcționare a camerelor în momentul demiterii președinților acestor. Nu am o simpatie foarte mare pentru pentru Roberta Anastase și Vasile Blaga, dar procedurile trebuie respectate. Al doilea argument care susține că Parlamentul nu mai reprezintă pe nimeni, în afară de membri săi, este refuzul cu obstinație de a pune în aplicare o decizie judecătorească: cazul deputaților Sergiu Andon (PC) și Florin Pâslaru (PSD). Atenție vorbim despre decizii definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dacă Parlamentul încalcă cu bună știință legea, atunci toți putem face lucrul acesta fără nici mai mică teamă față de consecințe. More…

Inter-regnum: cine a guvernat România de la Piaţa Universităţii până la moţiunea de cenzură 1

Dacă până în ianuarie 2012 opoziţia societăţii se manifesta mai ales în sondaje şi manifestaţii sindicale sporadice, din ianuarie avem manifestaţii sistematice în „toată ţara” (adică oraşele mari) şi în principalele capitale ale Europei. Mai multe ONG-uri se coalizează în sprijinul pieţelor. În re-descoperita cultură a protestului simpatia intelectuală pentru PDL încetează să mai fie idealist-acceptabilă şi devine ridicol-îngrijorătoare. Opoziţia partinică radicalizează de-legitimarea guvernării boicotând selectiv lucrările Parlamentului. În sfârşit mai mulţii notabili PDL (începând cu Sorin Frunzăverde) migrează spre USL. More…

Sursele puterii străzii 7

Mai mulţi prieteni şi cunoscuţi au încercat să mă convingă că manifestaţiile din piaţă (pieţe!) sunt inutile. Argumentele lor, atunci când nu cad în lamentaţii mioritice, sunt pe două linii. Unii spun că nu poţi forţa actuala guvernare să renunţe la mandat. Alţii spun că numărul protestatarilor este prea mic şi nesemnificativ. Ambele argumente merită analizate.

More…

(Vot) uninominal şi (parlament) unicameral: o combinaţie proastă Răspunde

La ora la care scriu acest text pare destul e sigur ca votul uninominal va fi legiferat probabil in o formă sau alta. Nu sunt foarte sigur de entuziasmul trezit de acest sistem, şi aş fi preferat net să fie introdus la o singură cameră ca să avem ocazia să testăm rezultatele. Articolul de faţă examinează consecinţele combinaţiei potenţiale cu un sistem parlamentar unicameral. Ca şi „uninominalul”, „unicameralul” ar fi o idee agreată oricând de electorat; şi chiar au fost promovate în paralel la un moment dat.

După părerea susţinătorilor votul uninominal produce o mai mare legitimitate a parlamentarului, bazată pe relaţia mai stânsă între politicieni şi electorat. Iarăşi, după părerea susţinătorilor parlamentului unicameral, acesta duce la o mai mare eficienţă a activităţii legislative. Nu doresc să contest aici nici legitimitatea nici eficienţa sporită. Pe de altă parte, dată fiind actuala clasă politică, aceste două caracteristici pot face mai mult rău decât bine.

More…

Constituţia este confirmată la vot Răspunde

Conflictul politic din prezent, prilej de pasiuni populare şi interminabile dezbateri, nu ar provoca probabil atâta nelinişte, stupoare şi înflăcărare dacă, atât observatorii pasivi cât şi cei angajaţi partizan, l-ar circumscrie – cum este absolut necesar, de altfel – strict cadrului constituţional în care se desfăşoară.

More…