Eu cu cine și cu ce votez? 15

alegeri-legislative-in-germania-birourile-de-vot-s-au-deschis

Din vremurile când venea sfârșitul lumii (2012) a rămas o mică tradiție ca pe această platformă să vă spunem din când în când opțiunile noastre politice. Știu, tradiția românească este ușor diferită și s-ar rezuma cam așa: „Nu sunt mare fan al lui X, chiar i-am criticat atitudinile în problema pârșului de pădure, dar trebuie să recunoașteți că…”. Dar noi preferăm să știți atunci când suntem fani ai lui X pentru ca să decideți dumneavoastră în ce măsură opiniile noastre sunt sau nu influențate de acest fapt.

Ca o notă laterală, establishmentul politic românesc este reprezentat de trei partide deservite de câteva centre media și 10-15-20 de restaurante (țară mică, mese puține). Dacă persoanele importante din acest sistem închis decid, de bună credință, că ne trebuie un „tătucă” ca președinte, un „frate mai mare” ca prim ministru și niște bone ca șefi de județ atunci asta vom primi. A fost nevoie de clivajul pro- și anti- Băsescu pentru ca acest establishment să scârțâie și să vedem și altceva. More…

Liderii dreptei 5

Intro. Multe luni am folosit „dreapta” intre ghilimele pentru că pe scena politică au existat două, uneori trei, „drepte”, fiecare fiind cea mai adevărată. Acuma că s-au recunoscut brusc dreptele între ele voi renunța la ghilimele. Nu pentru că brusc aș recunoaște relevanța ideologiei, ci pentru că pot folosi cuvântul dreapta în mod ne-ambiguu, descriind toate partidele de la PNL la PMP.
Înainte să începem, trebuie definită ideea de „lider al dreptei”. Pentru scopul acestui articol, lider este cel care poate pune în mișcare, simultan, alegători și militanți. Poți face asta, ești lider și ai atuuri. Nu – nu.
Așadar… More…

Traian Băsescu și probabilitatea onestității 11

[caption id="" align="alignnone" width="728"] Sursa: Realitatea TV[/caption]

 

Traian Băsescu se vinde pe sine ca un politician al cinstei și onoarei cvasimilitare. Victor Ponta ca un politician al liniștii și reîntregitor de pensii și salarii. Opoziția este oarecum în tranziție, deci îmi este greu să îi găsesc mitul principal. Merită totuși menționat articolul colegului Alexandru Filimon despre cum Crin Antonescu nu și-a însușit mitul viitorului. Hai să investigăm în ce măsură putem, date fiind și evenimentele recente, să tragem o concluzie despre cinstea președintelui.

Fapte

More…

Ruperea USL, ruperea PNL și predicții Răspunde

Dincolo de termenii rezervați, ideea era că, dacă USL „dorește” să existe, atunci ea „poate” să existe. În spatele aveam două premise. Pe de o parte, o premisă de raționalitate ca rezultat al procesului politic. Pe de altă parte, premisa tacită a unei prudențe în păstrarea puterii. Altfel spus, o raționalitate orientată spre conservarea puterii în fața unui potențial pericol băsescian și nu o raționalitate „aventurieră” orientată spre maximizarea profitului politic în condiții de risc.

Prima premisă mi se pare validă în continuare. A doua a fost, extrem de probabil, greșită. USL a început să se usuce în interior când diverși politicieni ai Uniunii, la diferite nivele, au ales să joace la offside forțând concesii sub amenințarea șubrezirii sau părăsirii alianței.

Există trei rânduri de motive despre care am vorbit mai sus. Una este epuizarea obiectivelor – pe care l-am prevăzut. Al doilea este comportamentul aventurier (deși rațional) al unei mase critice de politicieni USL – acesta mi-a scăpat. Al treilea (și cel mai la modă astăzi) este erodarea încrederii – despre acesta, iarăși, am vorbit. More…

Clivaj în zona dreptei (I): societatea politică 5

Base & Tariceanu

Am scris de mai multe ori că un scop principal al USL, codificat în ADN-ul organizațional mai mult chiar decât în declarații publice, este anihilarea PDL și a lui Traian Băsescu. Sau cel puțin marginalizarea lor și împingerea într-o zonă în care să fie asimilați partidelor radicale, anti-sistem și extremiste. Mă grăbesc să spun că fraza dinainte nu este o judecată normativă. Prin „asimilați partidelor radicale” vreau doar să descriu o situație în care un grup de oameni aflați într-o minoritate adâncă își propun să producă transformări majore la nivelul societății.
Cât de „adâncă” trebuie să fie, însă, minoritatea ca săfie marginalizată? Experiența sugerează că, dacă toate partidele marginale au un scor însumat de aproximativ 15% (poate chiar mai mult), ele nu vor constitui o problemă majoră pentru societate sau pentru partidele „mainstream”. După această definiție, proiectul USL a eșuat. PDL are înspre 20%, PFC/PMP ~5%, PPDD ~6%, PRM ~3%. În total, din trei români care votează, unul merge către aceste partide.

În această configurație este important să înțelegem rolul PDL. După victoria lui Vasile Blaga există trei evenimente importante pentru partid. Primul este dat de scena perdeluței, care înseamnă separarea de Traian Băsescu. Al doilea moment este dat de rezistența și chiar prosperitatea PDL sub Vasile Blaga. Văduvit de sprijinul „ultra-reformiștilor” și „ultra-anti-corupților” din PFC/PMP, partidul nu numai că a supraviețuit, dar chiar a crescut în sondaje. Al treilea eveniment, doar parțial consolidat, este discursul de „pace” al d-lui Predoiu. Nimeni, indiferent de opinia despre președintele în funcție, nu îi nu neagă acestuia caracterul conflictual. Promovând pacea, domnul Predoiu arată nu doar că este diferit de Traian Băsescu ci și în ce fel. More…

Note pe marginea unei tragedii 6

Чёрный_супрематический_квадрат._1915._ГТГ
De obicei pe acest portal evităm să abordăm subiectele populare în presă sau evenimentele tragice care oferă mediei tabloidizate din România subiecte facile și audiență din belșug. Voi face însă o excepție în privința tragediei aviatice din Munții Apuseni ce s-a produs pe 20 ianurie deorece are o serie întreagă de implicații de natură politică și administrativă care permit abordarea acestui subiect.

Voi începe prin a-mi prezenta sincerele mele condoleanțe familiilor celor care au decedat în tragicul accident de avion de luni, 20 ianurie. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească! More…

Predicții pentru 2014 5

531112_437673679640825_1932716138_n

Președintele ales al României se va încadra în una din două tipologii. Fie va fi un „Om de Stat” care a mai reprezentat România în calitate oficială înainte să candideze, fie va fi lider de alianță, unde alianță nu înseamnă întoarcerea acasă a experimentelor eșuate ci o alianță între minim două electorate distincte. Cele două tipologii se pot suprapune. O discuție despre numele posibile găsiți aici și aici. O explicație puțin mai abstractă voi publica în numărul viitor al Foreign Policy România.

Sorin Oprescu nu va candida la președinție, sau, cel puțin, nu la modul serios (= cu o organizație eficientă în spate).

PDL va avea candidat propriu la președinție și acest candidat va lua (mult) mai multe voturi decât un eventual candidat PMP/PFC. More…

Previziunile 2013 (din decembrie în decembrie) 8

future

Deblocarea relațiilor dintre instituții (fără să discutăm dacă este bine sau rău) s-a întâmplat. În ceea ce privește asumările de răspundere și legile respinse la CCR nu am văzut (deocamdată) statistici. În ceea ce privește numărul ordonanțelor de urgență… este complicat. Tehnic, se pare că am avut dreptate, numărul a fost mai mic. Dar asta nu s-a întâmplat organic; dimpotrivă, guvernul Ponta a fost destul de entuziast în a legifera prind decret. Abia la finalul anului s-a pus o frâna bruscă pentru a salva statistica. O nuanțare a previziunii puteți citi aici.

Am subestimat amploarea declinului PPDD și rezistența în tranșee a PDL. În 2012 ARD a obținut 16%. În 2013 ARD minus FC minus Traian Băsescu, adică PDL, are un scor de aproximativ 18%. Acest scor îi oferă o poziție dominantă în negocierile cu restul Opoziției și o poziție cvasi-egală în eventuale discuții cu PNL. Aceste două consecințe au efecte importante asupra jocului politic.

Apoi, ca urmare a punctului de mai sus, am supraestimat stabilitatea scenei politice și în special a USL. Acuma, să ne înțelegem, guvernarea a mers înainte cu câteva sincope normale și, până la urmă, sănătoase. Dar climatul din interiorul USL s-a deteriorat semnificativ. More…

Vă rog frumos numai salvați Roșia Montană (II)… 10

AI

Roșia Montană a fost salvată – pentru moment. Legea minelor a căzut în Marțea Neagră în Parlament în urma unor defecțiuni în sânul majorității USL. În momentul de față este dificil de spus dacă eșecul legii minelor s-a datorat contestării în stradă, pe tema Roșia Montană, sau a dinamicii interne a USL. Presiune publică pe aleși a existat și lucrul acesta trebuie recunoscut – protestele și apelurile militanților anti-RMGC au avut un efect asupra unor parlamentari, care au considerat că nu pot vota „în ciuda” „opiniei publice”. Însă evenimentele din 10 decembrie, așa-zisa Marțe Neagră, din Parlament au arătat că nu cauza Roșiei Montane este prioritatea zero a societății românești în acest moment, ci fragilitatea și vulnerabilitatea Justiției în fața unei clase politice cleptocractice și cu o cultură politică a impunității în fața legii bine conturată.

Dacă sloganul Ce vrem noi, e bun și pentru voi!, are vreun sens în afara scopului mobilizator imediat, atunci protestele anti-RMGC și pro-Roșia Montană și-au ratat în mod fundamental ținta mai largă, de punere în cauza a unei elite politice cleptocratice, după cum se prezintă situația politică după 10 decembrie. Refuzul adoptării unei teme politice de protest – Justiția, nevoia de dreptate în societate (în sens politic), apărarea independenței justiției, reforma justiției – permit elitei politice să eludeze în continuarea răspunderea. În fapt pe 10 decembrie Parlamentul a creat prin fiat legislativ, două categorii de cetățeni: cetățeanul obișnuit, supus legilor, și demnitarul (senator sau deputat) căruia i se aplică în mod diferit legile statului. A fost legalizat accesul preferențial la resursele statului al elitei politice, în detrimentul cetățenilor și a interesului public. More…

Personalizarea vieții politice în România Răspunde

charisma-2[1]

Experiența politică postdecembristă ilustrează o generalizare a personalizării politicului conformă cu fundamentarea unei opoziții între imaginea liderului acuzași imaginea liderului salvator. Acestea sunt cele două instanțe care au ghidat discursul politic în contexte electorale și în intervalele asumării actului guvernamental. În România toate luptele politice sunt câștigate grație discursului acuzator îndreptat împotriva unor conducători cărora le este atribuit eșecul guvernării și care primesc imagini profund negative în presă. Câștigătorul la rândul său preia aura eroului care salvează situația și pedepsește iresponsabilitatea. Dezbaterea purtată în jurul ideologiei sau a programului politic este aproape inexistentă.

Fenomenul personalizării vieții politice, atâta timp cât se rezumă la nivel discursiv, nu amenință direct regimul politic democratic, însă are efecte negative din punctul de vedere al legitimității instituționale și implicit al participării cetățenilor la procesul decizional. Fără o schimbare a culturii politice atât în rândul maselor, cât și în rândul elitelor, acapararea simbolică a puterii de persoane va fi o constantă ce va caracteriza viața politică românească. More…

Unirea cu Republica Moldova – ersatz de proiect de țară 1

1082518_10151782340257488_1159446721_o

Unirea cu Republica Moldova este un surogat de proiect național – un nechezol servit în mod inimaginativ și populist unei opinii publice care încă rezonează la sloganuri naționaliste. Unirea cu Republica Moldova reprezintă un obiectiv anacronic, de secol XIX și XX, care nu ia în considerare realitățile românești și le ignoră pe cele din Republica Moldova. Nu reprezintă o viziune de dezvoltare sau de politică externă fiabilă și riscă să sporească animozitățile cu Ucraina și Rusia. Sloganul unirii cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău, care în cazul „re-unificării” ar fi transformată într-o elite provincială de „baroni locali”. Acest pseudo-proiect național alimentează propaganda Rusiei în Republica Moldova cu privire la „imperialismul românesc” și decredibilizează politica externă a României în raport cu aliații occidentali. Cât de credibil poți să fii în Europa Unită atât timp cât plănuiești dispariția unui stat a cărei suveranitate și independență ai recunoscut-o în primă instanță acum 20 de ani?

Dacă adepții unirii vor într-adevăr să formuleze o „strategie câștigătoare” care să conducă în timp la unificare celor două state românești trebui să urmeze dictonul lui Léon Gambetta – Y penser toujours, n’en parler jamais – clamarea publică a unirii cu Republica Moldova nu le ajută cu nimic cauza, mai mult oferă muniție retorică adversarilor acestui „ideal”. În plus România trebuie să fie o alternativă atrăgătoare și un model pentru Republica Moldova – fapt ce presupune formularea unui „proiect de țară” de succes, care să fie un și un punct de reper pentru cetățenii Republicii Moldova. Mai mult România ar trebuie să-și sporească gradual prezența economică dincolo de Prut, să asiste autoritățile de la Chișinău să creeze instituții democratice și să sprijine societatea civilă din Republica Moldova. More…

De ce nu poate salva Traian Băsescu „dreapta” 2

tumblr_m59cdqN3Jf1qaajkao1_500

Excomunicarea lui Traian Băsescu din corpul colectiv al națiunii române începe prin treptat: o huiduială pe scena Festivalului Enescu, un grup de muncitori care mănâncă tolăniți în timpul vizitei sale „de lucru”. Semne mici dar care transmit că regulile de conviețuire încep să nu i se mai aplice președintelui, că acesta nu mai este „co-național” sau chiar că nu mai este „om”. Contează aici faptul că sfidările nu sunt individuale, ci colectivități întregi se manifestă mai mult sau mai puțin spontan. Totuși, până în 2011 lucrurile par a fi ținute sub control. Disperarea care culminează în 2010 pare să dea înapoi, guvernarea rezistă, opoziția față de Traian Băsescu este etichetată ca fiind „lipsă de proiect”.

Nu doresc să spun (deocamdată) că destinul politic al președintelui este stabilit, că va aluneca întâi în extremism și apoi în semi-uitare. Dl Băsescu mai are o mică fereastă de timp în care va încerca să manevreze o ieșire. Doar spun atât: președintele nu va salva dreapta pentru că va fi ocupat în lunile care vin să se salveze pe sine însuși. More…