În prima parte am identificat problema – o anumită deriva naționalistă în discursul USL – și am formulat patru întrebări în jurul cărora se va construi analiza. Ca ghid cognitiv voi folosi o teză afirmată de Lucian Boia în monumentalul său volum Istorie și mit în conștiința românească: relația elitelor politice autohtone cu occidentul este una dictată de interese în principal și nu una de valori, ele rămânând structural naționaliste. Aici însă intervine un caveat – contactul cu valorile occidentale, cu practicile democratice occidentale și socializarea elitelor politice românești în cadrul acestora diluează „naționalismul structural” al acestora din urmă. Dar cu cât însă România se integrează mai mult în Occident (proces pe care îl consider ireversibil)[i], mai ales procesul de integrare europeană, elitele locale își pierd din o parte din autonomia politică și libertatea de acțiune în raport cu societatea. Când descoperă, uneori neșteptat, că acțiunile lor interne contravin normelor, valorilor și practicilor democratice occidentale membri elitei politice autohtone recurg, pe plan intern, la un discurs naționalist pentru a-și justifica acțiunile și a se legitima. More…
Category Archives: Romanian Politics
Legitimitate vs. legalitate 3
Un articol recent al domnului Dragoş Paul Aligică pare să rezume foarte bine poziţia mai multor suporteri ai lui Traian Băsescu, dezorientaţi de aparentul refuz al acestuia de a boicota votul:
Cine dă legitimitate în această țară? Partidele și grupările politice? Campaniile mass media și de publicitate sau marketing politic? Ce zic comentatorii sau știriștii? Opinia publică? Gloata din stradă care sparge vitrine?
Nu. Legitimitatea este dată de expresia voinței cetățenilor prin intermediul mecanismelor și procedurilor statului de drept. Odată cu anunțarea rezultatului, România trebuie să revină imediat la respectarea strictă a regulilor statului de drept.
Dincolo chiar de miza acestui referendum, această poziţie, care capătă o oarecare circulaţie, merită contrazisă făcând o distincţie între lege, legitimitate şi popularitate. În ipoteza domnului Aligică legitimitatea este o noţiune redundantă, un alt nume pentru legalitate. Sociologia, dreptul şi morala par să coincidă perfect. More…
Ponta vs. Băsescu: cel mai inteligent demisionează 2
Victor Ponta (înainte de referendum)
Premierul are o legitimitate limitată, după cum chiar membrii USL recunosc uneori. Mandatul său este produsul unei răsturnări de situaţie. Chiar dacă alegerile din 2008 (generale) şi 2012 (locale) îi sunt favorabile, acest fapt nu emulează integral afectul legitimator al unor alegeri parlamentare.
În plus, are trei teme fierbinţi de gestionat: plagiatul, suspendarea şi prestaţia diplomatică cel puţin dubioasă din timpul suspendării. Toate acestea sunt muniţie pentru adversarii săi politici. More…
Criza politică și deriva naționalistă (I) 13
Criza politică generată de suspendarea pentru a doua oară a președintelui Traian Băsescu a relevat o evoluție interesantă pe plan intern. Pentru prima dată de la Revoluție asistăm la o răbufnire naționalistă din partea unor partide mainstream. Atenție nu discutăm despre ieșirile caracteristice ale lui Corneliu Vadim Tudor și ale PRM, sau desprea tiradele halucinante ale lui Dan Diaconescu. Discutăm despre reacții anti-occidentale venite din parte a două mari partide mainstream, de centru și de centru-stânga, PSD și PNL, deținătoare ale majorității în Parlament și aflate la guvernare.
More…
Guvernul ne demite din Europa democrațiilor constituționale Răspunde
Performanța Guvernului Ponta este incontestabilă. I s-au dedicat în exclusivitate pagini întregi în The Economist și un editorial de zile mari în Washington Post. Se reproșează o scurtcircuitare a democrației. Între timp, autoritățile se apără invocând argumentul necesității. De fapt se acuză, pentru că, în lumea democrațiilor consolidate, „necesitatea este pledoaria fiecărei încălcări a libertății umane. Este argumentul tiranilor; este crezul sclavilor“. (William Pitt cel Tânăr, premier britanic din sec. XIX)
Guvernul român a folosit o multitudine de mijloace legale pentru a ajunge la o stare de lucruri neconstituțională. În sine, mijloacele folosite sunt instrumente juridice, dar efectul este subminarea statului de drept. Constituționalismul presupune un angajament față de un set de valori. Legea în sine nu are forța morală decât dacă este atașată unei guvernări constituționale. România poate avea legi represive urmate cu strictețe și ar fi un stat al legii în sens pur formal. Dar a avea legi care sunt aplicate nu înseamnă neapărat și că ai un stat de drept legitim. Asta implică un angajament față de valorile consacrate în articolul 2 al Tratatului UE, ne-a spus Kim Lane Scheppele, profesor la Universitatea Princeton. More…
PDL – USL, „mizerii” diferite 8
Este interesant cum, în tumultul politic de azi, cei mai mulți devenim oameni a unui singur argument, puternic și hotărâtor . Eu am ieșit în Piața Universității cerând „Jos Băsescu” și simt că mai trebuie încă să lucrez pentru acest deziderat. George nu poate să accepte că Parlamentul nu trimite acasă doi parlamentari incompatibili. Alții s-au poticnit de acuzațiile de rasism. OK, poate nu suntem chiar atât de simpli. Dar dorința de a găsi rețete simple există. În răspăr cu acestă tendință, m-am gândit să compar două lucruri (oarecum) comparabile: guvernele Ponta (/USL) și Boc(/PDL/ Traian Băsescu). More…
Parlamentul a învins. Restul este politică 15
Să ne închipuim că este 30 iulie și președintele suspendat a învins prin neprezentarea propriului electorat. Sau suntem după noile alegeri parlamentare, cu o majoritate ostilă președintelui Traian Băsescu. Ce se întâmplă în această situație?
Se întâmplă că opozanții ar putea (nu e obligatoriu) să iasă în stradă ca și în ianuarie, fără un plan ci doar cu voința de schimbare. Despre asta în alt articol.
Dar de ce ne temem (unii) de Traian Băsescu? Din cauza puterilor sale. Iar cea mai controversată dintre puteri este aceea de a numi primul ministru în răspăr cu cererile majorității parlamentare. Această putere este la originea celor mai multe conflicte constituționale și de legitimitate din 2004 încoace. Fără această putere, nici un președinte, chiar numind personal în Justiție și chiar având rol în politica externă, nu mai este catastrofal. More…
Răfuieli cu intelectuali (II): Marele război al plagiatelor 5
Nevoia de legitimare a politicianului român nu a fost nici când mai mare. În prezent pe lângă o majoritate solidă obținută în colegiul electoral se dorește și un alt tip de legitimare a puterii politice: cea profesională. Astfel este nevoie de diplome care să ateste o dată în plus calitatea persoanei care ocupă o funcție publică în România. Nu contează că respectiva diplomă reprezintă rezultatul a unor ani de studii sau doar o școală de vară sau schimb de experiență – contează să fie. În contexul sporirii mobilității academice în ultimii ani a devenit musai pentru orice politician român să dețină o diplomă de la o instituție de învățământ superior de prestigiu din străinătate. More…
Everybody lies: cum să supraviețuiești manipulării pe timp de suspendare 6
Să ne înțelegem. Nu cred, până la proba contrarie că există vre-o conspirație. Dar atâta informație greșită ca în ultimele zile nu am primit de când sunt pe Facebook și de când am vazut exit-poll-uri la TV. Din această experiență am construit un mic ghid de supraviețuire care vă poate ajuta să vă orientați printre capcane.
În linii mari acest ghid este inspirat de tema „lovitură contra statului de drept”, dar, stați liniștiți, USL abia intră pe piață cu propriile teme.
Așadar, pentru a supraviețui…:
Cereți link către sursa originală
Citiți textul integral (nu rezumat), în limba originală. La limită se acceptă traduceri în engleză (nu română). Pentru materiale video priviți conținutul.
Dacă nu ați îndeplinit 1, 2, considerați că materialul nu există. Serios, probabil nici nu există în forma în care a fost prezentat.
Dacă persoana care vă dă informația prezintă o încredere absolută, aplicați totuși punctul 3.
Verificați pe Wikipedia backgroundul surselor. Una e Le Figaro, alta este El Pais.
Setați-vă așteptările corect:
nimeni nu va lăuda statul de drept în România (pentru că nimeni la noi nu face asta!)
nimeni nu va vorbi despre dictatura populară și nu va critica referendumul în sine (alegerile libere și corecte sunt în genere sursa legitimității)
aproape nimeni nu la va vorbi de lovitură de stat (Parlamentele nu au vocație în acest sens) More…
Controversa internațională despre statul de drept în România s-ar putea sfârși abrupt 6
Dacă zilele acestea am văzut din ce în ce mai multe reacții internaționale de îngrijorare față de România asta se datorează probabil și inacțiunii guvernamentale în materie de comunicare. O bună comunicare ar fi presupus angajamente ferme din partea premierului și probabil acesta nu era gata să facă acest pas.
Dar vineri apele arau deja aranjate și majoritatea parlamentară a putut începe contra-ofensiva.
Primul pas a fost discursul premierului de dimineață în care găsim conceptul de accountability:
Îngrijorările acestora [prietenii noştri europeni şi internaţionali], întrebările lor sunt perfect legitime şi este obligaţia Guvernului României de a da toate asigurările necesare şi de a acţiona în continuare în vederea asigurării faptului că România este şi va rămâne un stat de drept More…
Cum am ajuns aici? Despre destrămarea legitimităţii în stat 3
Când Traian Băsescu l-a numit pe dl Tăriceanu prim-ministru nu m-am îndoit nici o clipă de ne-constituţionalitatea acestui gest. Dacă toată lume credea că în Constituţie scrie un lucru atunci – mă gândeam – este clar că acesta este sensul limbajului şi intenţia legiuitorului. Însă politic am înţeles gestul. Victoria noului preşedinte marcase o mutare masivă a simpatiilor populaţiei. Fără sprijinul acesteia mi se părea imposibil să guvernezi 4 ani, aşa că am asimilat cumva poziţia de forţă a Preşedintelui cu folosirea unor puteri de rezervă.
În paralel CCR a susţinut că domnul Năstase nu poate fi retras decât de propriul său grup parlamentar. Deşi limita puterea Parlamentului de a se auto-guverna, decizia Curţii părea să instituie o limită maşinaţiunilor politice, oferind un bonus primelor alianţe (deci celor mai „naturale”).
Preşedintele Băsescu a ţinut la un moment dat un discurs în care a blocat entuziasmul politic şi dorinţa de „sânge” a Alianţei DA. Totul părea a avea un echilibru. Preşedintele şi premierul aveau cumva o vocaţie „referendară” (ceea ce este rău) – dar politicienii păreau să înţeleagă delicateţea situaţiei şi să nu dorească să abuzeze de ea. Sau poate eram eu optimist More…
Care „voință populară” ? 8
Regula majorității este unul din fundamentele democrației. Dar acest lucru nu justifică dominația absolută a majorității. În fața tentațiilor discreționare ale majorității există în contrapondere întotdeauna separația puterilor în stat și legea. Ce se întâmplă în România de câteva săptămâni bune reprezintă instaurarea unei tiranii a unei false majorității.
În mai puțin de o lună ideea de separație a puterilor în stat, de balanțe și contraponderi (checks and balances) a fost aruncată în derizoriu de o alianță nefirească în scop între puterea legislativă și o partea a puterii executive, contra puterii judecătorești și a unei părți a puterii executive. Miza este controlul asupra instituțiilor fundamentale ale statului.
Risc și afirm următoare teză: că Parlamentul în urma acțiunilor sale nu mai este lipsita de orice fel de legitimitate. Și am două argumente foarte puternice. În primul rând nerespectarea propriilor regulamente de funcționare a camerelor în momentul demiterii președinților acestor. Nu am o simpatie foarte mare pentru pentru Roberta Anastase și Vasile Blaga, dar procedurile trebuie respectate. Al doilea argument care susține că Parlamentul nu mai reprezintă pe nimeni, în afară de membri săi, este refuzul cu obstinație de a pune în aplicare o decizie judecătorească: cazul deputaților Sergiu Andon (PC) și Florin Pâslaru (PSD). Atenție vorbim despre decizii definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dacă Parlamentul încalcă cu bună știință legea, atunci toți putem face lucrul acesta fără nici mai mică teamă față de consecințe. More…
Civitas Politics 