O telegramă pierdută și războiul cu Rusia 3

Senatorul american Richard Luggar în dialog cu președintele Traian Băsescu, București 27 august 2008

Chiar dacă dezvăluirile Wikileaks nu vor provoca o revoluție globală sau vor face guvernele mai responsabile în fața cetățenilor lor pentru modul în care își formulează politica externă, chiar și pe cele democratice,  telegramele făcute publice de Julian Assange și acoliții săi reprezintă o rară oportunitate de a diseca o parte a mecanismului de luare a deciziilor de politică externă ale statelor.

More…

Recalibrarea poloneză: spre un Schengen al apărării 1

O locomotivă a Noii Europe, până nu demult, Polonia pare să fi fost decisiv sedusă de mirajul Vechii Europe. În ultima vreme, ea preferă să joace într-o altă ligă decât cea care a consacrat-o. De aici, tentaţia de a reactiva spirite din trecut foarte dragi statelor care cred în „Europa Apărării“ (altfel, o vitrină construită preponderent în jurul Franţei şi Germaniei). În consecinţă, Varşovia a utilizat cu tenacitate preşedinţia Uniunii alăturându-se agendei Berlinului şi Parisului de a relansa „Europa Apărării“ şi recuperând o temă devenită deja clasică: crearea unui „cartier general“ (HQ) de planificare şi coordonare a operaţiunilor civile şi militare desfăşurate de UE. A fost o minge servită cu fineţe pentru a câştiga „sufletele şi minţile“ Berlinului şi Parisului. More…

Strategic Thinking and Foreign Policy in the European Union 6

Catherine Ashton visiting war-thorn Benghazi

What EUrope is today increasingly depends on where one sits and assesses the situation.  I’m afraid this is quite a prosaic thing to say; an American will surely see a different thing in the EU than a Sub-Saharan African or an Asian. However dull this may sound Europe should consider applying this approach every time the question of a common European Union strategy in world affairs comes up.  What I mean by this can be considered to be a double-edged sword, as too much concern on how one sees you and what one wants from you may lead you to have doubts about your own identity.  But still, EU has enough doubts in this respect already, so maybe it is high time to try a thorough process of self-assessment through the eyes of others.

More…

Mecanica de ceasornic a reformei în PDL: de la Renate Weber la Sebastian Lăzăroiu 11

Scopul acestui articol este să descrie gruparea politică aflată în jurul PDL ca o structură în trei straturi. Persoanele afiliate acestor trei straturi pot varia în timp, dar structura în sine a rămas conceptual aceeași, dincolo de  alianțele variabile din politica noastră din ultimii 5-6 ani.

More…

De la doctrina preventivă înapoi la descurajare 1

Imediat după atacurile de la 11 septembrie 2001, administraţia Bush s-a grăbit să constate „moartea“ vechilor reţete de securitate care, până atunci, asiguraseră protecţia Statelor Unite. Atacurile împotriva Pentagonului şi a gemenilor din New York păreau să fi alterat fundamental regulile jocului. Logica „descurajării” din timpul Războiului Rece nu mai era considerată suficientă împotriva noului tip de adversar. Statele sunt sensibile la manipularea balanţei costuri-beneficii. În plus au active vulnerabile. Însă, terorismul motivat de perspectiva martiriului şi a gloriei lumii de apoi, cerea un răspuns de tip nou. Postura reactivă nu mai era suficientă. De aici şi răspunsul Statelor Unite, codificat în celebra Strategie de Securitate Naţională din septembrie 2002: More…

Rasismul lor? 7

De câţi oameni ai nevoie pentru a pune degetul pe rana rasismului? Mai întâi avem un Agresor,  cel care prin cuvinte sau fapte identifică un Altul, cel care va fi victima cuvintelor sau faptelor sale. Între cei doi se află o prăpastie, pe care primul o declară cu mândrie, o impune celui de-al doilea, care este deci silit să conştientizeze ruptura cu umilinţa acceptării sau furia celui nedreptăţit. Totuşi, mai e nevoie de ceva în acest joc care nu e încă o relaţie. Un al treilea trebuie să apară cu necesitate. Acesta este Martorul. Abia acesta, al treilea, este cel capabil să definească ruptura pentru a decide dacă avem de-a face cu un conflict între două părţi ce îşi reclamă fiecare dreptatea, ori dimpotrivă, avem de-a face cu o parte angajată nu într-un conflict, ci într-un efort (individual sau colectiv) de suprimare a drepturilor celuilalt de a pretinde o relaţie. Victima (individ sau grup), în acest caz, ar fi condamnată fără drept de apel să accepte termenii esenţialişti prin care e definită de agresor şi astfel să îşi ducă existenţa impusă de aceşti termeni. Şi să nu ne lăsăm amăgiţi. Aceşti termeni produc şi reproduc constant condiţiile socio-economice, culturale şi psihologice prin care viaţa victimei va fi definită în cel mai concret mod de termenii agresorului.

More…

Băsescu și Obama: ce vor discuta? Răspunde

Traian Băsescu și Barack Obama, 8 aprilie 2010 ( REUTERS/Jason Reed).

Vizita de săptămâna aceasta a Președintelui României Traian Băsescu în Statele Unite ale Americii va consemna semnarea acordului de instalare a unor elemente ale sistemului anti-balistic american în România. Această vizită va oferi de asemenea oportunitatea discutării și altor subiecte aflate pe agenda bilaterală: securitatea energetică, politica la Marea Neagră, cooperarea militară (prezența în Afganistan), achiziția avioanelor multirol F-16. Pe agenda bilaterală se va afla și problema includerii României în programul Visa Waiver, dar șansele ca acest subiect să fie soluționat în cadrul acestei vizite sunt minime.

More…

Sebastian Lăzăroiu va culege şi ce nu a semănat (anatomia unui eșec) 4

Sebastian Lăzăroiu

Am urmărit o vreme cu interes forfota etichetată de domnul Lăzăroiu cu numele de Albă-ca-Zăpada pentru că undeva în cadrul ei apăruse ideea de a construi o noua mişcare politică (probabil partid) cu o doctrină şi un comportament „post-Băsescu”.

More…

2001–2011: Deceniul războiului non-stop Răspunde

A devenit aproape un truism să spunem că atacurile de la 11 septembrie 2001 au schimbat lumea. Prăbuşirea gemenilor (emblema prin excelenţă a prosperităţii americane), Pentagonul fumegând – imagini de neînchipuit pentru un Occident îmbătat de mitul propriei invincibilităţi – au generat atunci un tsunami cognitiv. Un lucru este însă cert: 10 ani mai târziu, Occidentul nu mai este acelaşi. Este pur şi simplu de nerecunoscut. Atunci era pe plus. Acum, „împăratul“ este gol şi împotmolit în datorii. Retroactiv, 11 septembrie ar putea rămâne în istorie drept începutul momentului spenglerian al Occidentului: declanşarea declinului. More…

O Uniune Europeană liberală şi în interesul României 2

Bogdan Enache revine în Revista 22 cu un articol dedicat proiectului Statelor Unite ale Europei.

Apelul la crearea unor State Unite ale Europei, lansat nu de mult de preşedintele României, într-un discurs ţinut la Sulina, ca un ecou la agitaţia declanşată în ţările din miezul Uniunii Europene de înrăutăţirea condiţiei macroeconomice deja precare a zonei euro, a generat o serie de comentarii în presa noastră provincială, unele mai interesante decât altele, însă, care, aproape fără excepţie, ocolesc întrebările fundamentale care privesc viitorul integrării europene: 1) ce fel de Uniune Europeană este de dorit? şi 2) ce Uniune Europeană este în interesul României?

More…

Necunoscutele Libiei post-Gaddafi: sindromul Bagdadului Răspunde

Se spune adesea că istoria, chiar dacă nu se repetă, are uneori tendinţa să rimeze. Este sentimentul pe care îl ai atunci când vrei să înţelegi evenimentele din ultimele 6 luni din Libia. La tot pasul, întâlneşti imagini, altfel, destul de familiare. Este un fel de dejà vu între Balcanii anilor ’90 şi primele momente de după căderea lui Saddam Hussein. Totul a început sub spectrul Srebrenicei, etalonul incapacităţii continentale de a opri cel mai grav masacru din Europa, de după cel de-al doilea război mondial. În urmă cu două luni, preşedintele Sarkozy chiar i-a repezit pe jurnaliştii care îl tot chestionau cu privire la riscurile campaniei NATO: More…

Ronald Asmus: If the threats change, we must change how we defend ourselves against them Răspunde

Ronald Asmus (1957-2011)

How can you describe the present state of the transatlantic partnership? In early 2003, the notion used was the drift. Now, after president Bush’s second term it seems that we have a revived transatlantic alliance capable of projecting its power far beyond Europe and assuming global missions. On both sides of the Atlantic we have political elites with an advanced euro-Atlantic mindset. In this context, can NATO became once again a tool of first choice, a natural first choice since the alliance is the only interface between the euro-Atlantic societies and the threats of the XXI century? Or coalitions of the willing of NATO members (but not using NATO as a whole) would be a more realistically scenario because we are living in an article 4 world of discretionary commitments (Richard Haas)?

More…