Boicotez, contest, refuz: de la Emil Boc la Adrian Toni Neacșu 1

Pride, 2005

Un articol al judecătorului Neacșu despre drepturile pe care le cer/ asumă instanțele a atras critici interesante. Printre altele, i s-a spus: ba voi trebuie să fiți dați afară pentru că nu participați la ședințele CSM. Dincolo de justificarea legală a taberelor, un asemenea argument arată că încă nu s-au priceput, după un an de zile, natura și efectele logicii boicotului.

La aceste forme de boicot format sau informal trebuie să adăugăm și alte forme de refuz. Refuzul (anunțat) al lui Traian Băsescu de a-l numi premier pe Victor Ponta. Refuzul lui Traian Băsescu de a delega reprezentarea la Consiliu către V. Ponta deși exista un oarecare consens că premierul este mai potrivit pentru această sarcină. Refuzul premierului de a face formalitățile legale necesare pentru deplasarea președintelui la Bruxelles. Refuzul CSM de a onora cutuma după care judecătorii dețin președinția CSM. Refuzul judecătorilor de a onora cutuma ne-agresiunii reciproce.

Vin apoi contestațiile, care sunt în general negația negației, încercarea de a stopa refuzul și boicotul. Se contestă pe față și în privat, la CCR, la Comisia de la Veneția, la Comisia Europeană. USL care nu are acces la aceste resurse, contestă președintele în fața poporului. Traian Băsescu face recurs la CSM doar-doar va zice că ministrul Justiției nu are drept de a nominaliza candidați pentru șefii parchetelor. More…

The Reptilian Overlords. Sofismele „omului de paie” în descrierea Pieţei Universităţii în 2012 10

1358099172proteste_piata_universitatii_1_25fd76a61b

Fenomenul Pieţei Universităţii a fost greu de interpretat inclusiv de către cei ce au avut maximă bunăvoinţă. Policentric, populat cu oameni cu scopuri radicale dar cu mijloace limitate întru atingerea acestor scopuri, divers şi în acelaşi timp solidar el a sfidat definiţiile şi aşteptările tradiţionale. În schimb au înflorit tot felul de explicaţii care arătau cine sunt „adevăraţii” lideri ai Pieţei şi, deci „adevăratele” cerinţe. Multe dintre aceste argumente sunt sofisme în sensul declarat în titlu. Probabil însă că multe sunt şi erori oneste, rezultate din nevoia de a reduce cu orice preţ necunoscutul la cunoscut.

Aceştia sunt câţiva dintre stăpânii pieţei de care îmi aduc aminte, fără a avea pretenţia că i-am enumerat pe toţi. Dacă mai ştiţi şi alte exemple, simţiţi-vă liberi să adăugaţi în comentarii.

Piaţa Universităţii a fost un punct de cotitură şi pentru Civitas Politics. Ne place să credem că am fost printre primii care s-au focalizat pe evenimente fără să spună că este vorba de o izbucnire trecătoare şi pasabilă. Iar interesul generat de Piaţă ne-a instalat pe un trend care a dus la dublarea numărului de vizualizări pe parcursul anului 2012. Mulţumim celor care ne-au citit şi preluat precum şi celor care şi-au exprimat atunci opiniile, fie ele pro sau contra. Dacă doriţi să vă amintiţi parfumul acelor vremuri, vă invităm să re-citiţi seria dedicată evenimentelor. More…

Al patrulea proiect pentru România (2): The Murmuration Răspunde

Think about this: the current anti-Băsescu societal reaction is quite similar to a murmuration. Much of the political action is planned (at least I do hope so) but improvisations are widely spread. So, you need to know why some people disapprove government actions but do not protest? – it is simple: people and cabinet are in the same murmuration. Want to understand why the party does not get fed up with mr Ponta and forces him to resign on accusations of plagiarism? – it is easy again: the protocol (section: “Down with Băsescu!”) will not allow it. More…

Al patrulea proiect pentru România 4

Deși pare că avem de ales din nou între „aceștia” și „ceilalți”, totuși, opțiunile și proiectele oferite societății românești în 2012 sunt semnificativ mai diverse decât eram obișnuiți. Să ne uităm puțin peste ele.
Până în ianuarie peisajul politic apărea ca fiind destul de banal. Cele două grupări politice mari puteau fi grupate cu oarecare corectitudine sub eticheta de reformiști și conservatori. La periferia sistemului, PPDD înjura pe toată lumea dar servea și să le amintească alegătorilor că partidele majoritare, oricât de corupte, sunt preferabile haosului.

Piața Universității și apoi Nicușor Dan au fisurat această perspectivă. Este posibil cel puțin să ne imaginăm crearea unui al patrulea proiect. Iar unde este cerere (electoratul potențial al Proiectului) poate apărea și oferta (forme noi de organizare sau propuneri politice noi dinspre mainstream). O asemenea ofertă stă sau cade împreună cu credibilitatea inițiatorilor și soliditatea proiectului. Din nefericire, complexitatea crește odată cu trecerea timpului. Piața Universității cerea „doar” o schimbare de regim și dezbatere publică mai deschisă. Campania electorală a presupus plantarea unui spin independent în coasta puterii locale, efectele fiind planificate să apară pe abia termen mediu. Un proiect național va fi mult mai greu și complicat. More…

Inter-regnum: cine a guvernat România de la Piaţa Universităţii până la moţiunea de cenzură 1

Dacă până în ianuarie 2012 opoziţia societăţii se manifesta mai ales în sondaje şi manifestaţii sindicale sporadice, din ianuarie avem manifestaţii sistematice în „toată ţara” (adică oraşele mari) şi în principalele capitale ale Europei. Mai multe ONG-uri se coalizează în sprijinul pieţelor. În re-descoperita cultură a protestului simpatia intelectuală pentru PDL încetează să mai fie idealist-acceptabilă şi devine ridicol-îngrijorătoare. Opoziţia partinică radicalizează de-legitimarea guvernării boicotând selectiv lucrările Parlamentului. În sfârşit mai mulţii notabili PDL (începând cu Sorin Frunzăverde) migrează spre USL. More…

Triumful boicotului: Piața Universității, Crin Antonescu, Sorin Frunzăverde 13

Mi-ar plăcea să cred că dezintegrarea PDL va fi rezultatul protestelor de stradă, așa cum i-am prezis prietenului de la începutul acestui articol. Dar probabil nu este, sau cel puțin nu direct. Dacă ar fi fost, atunci am fi văzut o anumită umilitate de ambele părți, o stânjeneală, un gust amar în gură ca atunci când trebuie să iei o doctorie despre care doctorul a spus că îți face bine. More…

În mod surprinzător protestele ACTA ar putea dăuna Pieței Universității 5

Piața a cerut să se întâmple lucruri, politicienii au mârâit stresați ca unii ce știu ei mai bine, dar lucrurile au început (foarte parțial!) să se întâmple. Cu atât mai surprins am fost să aud, protestatari din piață, și nu fără vechime, spunând că Piața protestează împotriva ACTA. Și nu post-factum, povestind piața (după expresia prudentă a lui Claudiu Crăciun), ci înainte de fapt, programând proteste. More…

România nu e de vânzare!? Dilemele și semnificațiile unui slogan. 4

O posibilă ipoteză ar fi că cei care refuză acum capitalismul și piața liberă în România se simt dezamăgiți de acestea. Și acest lucru nu e de mirare, dacă luăm în considerare faptul că un tânăr manifestant din piață născut, să spunem în 1990, în timpul unei crize economice[iii], a fost forțat să-și trăiască o parte din copilărie în timpul unei alte crize economice, 1997-2000, și este forțat în 2012 să-și vadă debutul profesional compromis de o criză economică și financiară, care pare să nu se mai termine – 2008-201?. Frustrarea față „capitalism” în acest caz pare justificată. More…

Logica sacrificiului și logica politică în Piața Universității 1

Atunci când diverși politicieni sunt huiduiți pâna la ieșirea din piață asta nu se întâmplă pentru că cei de la Universitate resping însăși politica. Dar politicienii care au intrat – cu ziariștii, bodyguarzii și acoliții lor – erau veniți ca să ceară și nu să ofere, să își sprijne cariera în declin și nu să sprijine piața în ascensiune. Iar noi, ceilalți, nu mai suntem obligați sa îi acceptăm ca fiind răul cel mai mic. Putem alege să fim inspirați pentru un timp de sacrificiul celorlalți. More…

Românii și dictaturile militare 3

Ultima dată când România a fost condusă de un regim militar a fost în timpul dictaturii lui Mareșalului Ion Antonescu. Consecințele acestui regim au fost nefaste pentru România: distrugerea instituțiilor democratice, genocid și o campanie militară dezastroasă. Faptul că la mai bine de 70 de ani de la instaurarea primului regim militar autoritar în România și la 22 de ani de la înlăturarea totalitarismului comunist, un ofițer al Armatei române cere instaurarea unui regim militar, chiar și provizoriu, este un lucru grav și îngrijorător. În mod paradoxal propunerea a fost făcută într-un loc unde de mai bine de de aproape trei săptămâni se strigă „Libertate” și „Jos Dictatura” (sic!). Ce fel de libertate a fi aceea care imediat ar fi suprimată de un regim militar? Și ce fel de societate ar fi aceea care ar renunța de bună voie la Libertate? More…

Slogane vs. pancarte. Mecanismele votului democratic în Piaţa Universităţii 8

Piaţa Universităţii este, precum naţiunea într-o definiţie celebră, un referendum zilnic. În jurul acestuia există un alt referendum al organizaţiilor civice organizate şi manifestaţiilor din ţară şi diaspora […] În sfârşit există un referendum la nivelul populaţiei generale, poate imposibil de măsurat, dar care se manifestă în încurajări sau critici al adresa celor implicaţi activ More…

Antisistem? 2

Alegerea antisistem e cea mai a naibii politică pe care și-ar putea-o imagina cei de la PDL, în cel mai oribil coșmar ce i-ar putea vizita zilele astea. Din masochism, stupiditate sau strategie de manipulare, toți cei de la PDL care au apărut în ultmele două zile repetă tema asta pentru că își imaginează că vor scăpa de o parte din belea dacă dau vina pe ura împotrivă politicienilor venind dinspre prostimea flămândă din stradă.

Oamenii au ajuns la limita răbdării, criza i-a lovit dur, au fost câțiva ani grei pentru toată lumea, sau, preferata mea, pentru că este de departe cea mai perversă formulă: întreaga Europă suferă de aceeași revoltă a celor care au sărăcit brusc, al căror consum a fost tăiat subit. Să lămurim o chestie: să vă ferească sfantul de cei care ar putea veni după Piața din ianuarie și care ar putea într-adevăr dori Antisistemul. Politica antisistem este cea mai a naibii politică pentru că este a celor care refuză Centrul și își asumă marginalitatea. Antisistemul se va vedea la Margine și, în loc să ceară integrarea în jocul prezent, în „sistem”, isi va reclama marginalitatea ca pe o virtute si va dori să iasă din vechiul cerc; își va căuta un alt centru. Poate o altă idee de politic și de societate, dar cu siguranță alte reguli ale jocului. More…