Ieri Curtea a decis că există un conflict constituţional şi că domnul Băsescu se află de partea corectă a acestui conflict. Mai importantă aproape decât conţinutul deciziei este modul în care a fost luată. Am putut vedea interpretare activist-creativă a Constituţiei („şeful statului”), ignorarea propriilor incompatibilităţi legate de antepronunţare, o celeritate deosebită în luarea deciziei şi o nepăsare aproape sfidătoare în ce priveşte scrierea motivaţiei. Semn, pentru mulţi, că şi în viitor Curtea s-ar putea dovedi sensibilă cu precădere la interpretările Preşedintelui. Acesta, pe de altă parte, a semnalat că pentru el o majoritate câştigată la urne este valabilă doar dacă aparţine unui partid unic. Aceste două semne sunt deosebit de toxice prin faptul că deschid calea unei încercări de a ignora voinţa populară care va rezulta din următoarele alegeri. More…
Tag Archives: Traian Băsescu
Al patrulea proiect pentru România 4
Deși pare că avem de ales din nou între „aceștia” și „ceilalți”, totuși, opțiunile și proiectele oferite societății românești în 2012 sunt semnificativ mai diverse decât eram obișnuiți. Să ne uităm puțin peste ele.
Până în ianuarie peisajul politic apărea ca fiind destul de banal. Cele două grupări politice mari puteau fi grupate cu oarecare corectitudine sub eticheta de reformiști și conservatori. La periferia sistemului, PPDD înjura pe toată lumea dar servea și să le amintească alegătorilor că partidele majoritare, oricât de corupte, sunt preferabile haosului.
Piața Universității și apoi Nicușor Dan au fisurat această perspectivă. Este posibil cel puțin să ne imaginăm crearea unui al patrulea proiect. Iar unde este cerere (electoratul potențial al Proiectului) poate apărea și oferta (forme noi de organizare sau propuneri politice noi dinspre mainstream). O asemenea ofertă stă sau cade împreună cu credibilitatea inițiatorilor și soliditatea proiectului. Din nefericire, complexitatea crește odată cu trecerea timpului. Piața Universității cerea „doar” o schimbare de regim și dezbatere publică mai deschisă. Campania electorală a presupus plantarea unui spin independent în coasta puterii locale, efectele fiind planificate să apară pe abia termen mediu. Un proiect național va fi mult mai greu și complicat. More…
Cazul Patapievici și subtilitățile masochismului (mildly NSFW) 1
Se zice că adevărata putere într-o relație de dominare BDSM o are cel dominat și nu dominatorul. Aceasta deoarece într-o dominare „civilizată” cel biciuit și cel ce biciuie au agreat un cuvânt cheie care oprește totul. Să presupunem de exemplu că și dominatorul și dominatul găsesc plăcere în joc. Dacă durerea trece de un anumit prag dominatul va putea opri jocul, chiar dacă dominatorul rămâne nesatisfăcut.
În politica românescă putem spune ca biciul (mă rog, un bici) este în mâna opoziției intelectuale. Din când în când guvernul Ponta „cere” biciuire pentru că este rău și nu îi păstrează în funcții pe oamenii domnului (dominus) Băsescu sau nu urmărește pildele imaginarului guvern al lui MRU (vice-dominus) sau – culmea obrăzniciei – dorește să îl trimită pe sclavul netrebnic Ponta la Bruxelles. Naughty. More…
Aspectele ne-juridice ale reprezentării la Consiliul European – și ale suspendării Răspunde
Nu am mai încercat să interpretez Constituția de multă vreme. Ultima dată când am făcut-o mi-am șocat puțin colegii de facultate. Aceștia credeau, în bunul lor simț excesiv, că pentru speța în cauză trebuie găsită soluția „cea mai constituțională” în timp ce eu insistam că ne aflăm într-un punct mort în care Constituția ne lasă fără soluții.
Am învățat de atunci că sistemul constituțional înseamnă de fapt Constituția plus interpretările și cutumele ei de aplicare. Astfel o seamă de idei inovative ale actualului Președinte au devenit constituționale în urma validării lor; asta deși înainte de a fi gândite de președinte nimeni nu ar fi crezut că ele sunt în conformitate cu spiritul Constituției.
Merită de aceea văzut dacă recenta declarație a Parlamentului are potențialul de a a duce o modificare similară. More…
Ochiul furtunii. Şi demisia lui Traian Băsescu 1
Acum doi ani (şi zece zile) mă gândeam serios dacă mai are sens să scriu despre politică sau a devenit prea plictisitor. Din fericire (de data asta) am trăit vremuri interesante iar aşteptarea mea că Emil Boc ar putea demisiona dar PDL va rezista până la alegeri a fost eronată (la limită, e drept). În acest timp guvernarea PDL a greşit faţă de noi prin fapte, omisiuni şi pervertirea unor idei altfel viabile.
Scorul ridicat al USL ridică altfel de probleme. Este evident cu acest procent şi cu structura existentă în teritoriu că USL nu se va putea abţine de la unele abuzuri. Problema nu este dacă, ci cât. More…
USL față cu reforma statului 2
După intrarea la guvernare USL ar fi făcut câteva mutări care ar trebui să îi pună pe gânduri pe partizanii „reformei statului”. Acordurile cu FMI au rămas în picioare, camerele video de la Bacalaureat sunt tot acolo și, de curând, ministrul Transporturilor a spus că ia în considerare privatizarea CFR.
Desigur momentul de reculegere al Opoziției nu va dura mult. Vom auzi că de fapt reformele au ajuns (surpriză!) la un point of no return sau dimpotrivă, că reformele sunt doar aparente atâta vreme cât nu au girul Monicăi Macovei, al lui Daniel Funeriu sau al specialistului PDL în economie (Andreas Vass?). Dar tema în sine este interesantă. More…
Am avut deficit de democraţie în România? (1): Intelectuali vs. politruci 6
O să încep acest articol cu un citat din, scuzaţi, Andreea Pora:
Mersul tarii spre dictatura este explicat cu ochi sticlosi de aceiasi Ciuvică, Ghișe, Pavelescu, Ciorbea, Norica, Andon, Constantinescu, Bolcaș, Olteanu, Serban, Stan, Cristoiu, Săftoiu, ca sa-i enumăr doar pe clienții fideli.
Sună corect dar este greşit. Majoritatea celor de aici sunt politicieni de rangul doi-trei şi jurnalişti-entertaineri. Chiar dacă ar fi spus aşa ceva istoria nu îi reţine. Însă Norica Nicolai, Emil Constantinescu şi Bogdan Olteanu sunt (foşti) politicieni respectabili, ceea ce zic ei lasă urme. Să căutăm deci urmele. Un search pe termenii Norica „Basescu dictator”, Olteanu „Basescu dictator” şi Constantinescu „Basescu dictator” nu o să producă rezultate relevante. În loc de „Norica” Google ne va recomanda chiar „Noriega” ca fiind o potrivire mult mai bună. Avem, deci, o hiperbolă: în fapt nişte personaje secundare şi eventual la limita respectabilităţii aduc nişte acuze care se suprapun parţial cu cea de dictatură. More…
Politica externă românească – înapoi în viitor 8
Politica externă nu este o temă care să câștige alegeri. E un domeniu de politică publică hiperspecializat, care necesită atenție constantă din partea legiuitorului, expertiză vastă și coordonare instituțională impecabilă. În politică externă nu prea este loc de ezitări, improvizații sau expediente. Având în vedere mediul anarhic în care acționează statele și competiția pentru un set de resurse limitate, politica externă ar trebui privită cu mai puțină pasiune partizănă și tratată cu mai multă responsabilitate. More…
Mesajul de la Chicago Răspunde
În vreme ce diplomația Bucureștiului se contrează pe două voci, la summitul NATOde la Chicago (20-21 mai) s-au luat decizii cu bătaie lungă pentru destinul Alianţei. America se află într-o cursă contracronometru de reducere a responsabilităţilor din Europa şi Afganistan. Totodată, europenii sunt invitaţi să-şi asume o parte din factură. Inclusiv România, care flutură un cec de numai 500.000 de dolari. More…
Cum să recunoşti minciuna (1) 3
Fiindcă alegerile se apropie m-am gândit că ar putea fi utilă o serie de postări despre cum putem recunoaşte minciuna în discursul public. Deşi nu există o reţetă magică putem găsi câţiva factori care uşurează procesul de identificare. În primul rând, minciuna sistematică presupune dublugândit orwellian: mincinosul trebuie să stăpânească permanent o poveste potrivită pentru cadrele interioare (cei care ştiu adevărul) şi una pentru marele public. Nu toţi membrii unei organizaţii (să zicem partid) stăpânesc această artă în egală măsură – mai ales aceia care au fost promovaţi pe bază de abilităţi organizatorice şi nu propagandistice tind să scape pe alocuri controlul limbajului. More…
Inter-regnum: cine a guvernat România de la Piaţa Universităţii până la moţiunea de cenzură 1
Dacă până în ianuarie 2012 opoziţia societăţii se manifesta mai ales în sondaje şi manifestaţii sindicale sporadice, din ianuarie avem manifestaţii sistematice în „toată ţara” (adică oraşele mari) şi în principalele capitale ale Europei. Mai multe ONG-uri se coalizează în sprijinul pieţelor. În re-descoperita cultură a protestului simpatia intelectuală pentru PDL încetează să mai fie idealist-acceptabilă şi devine ridicol-îngrijorătoare. Opoziţia partinică radicalizează de-legitimarea guvernării boicotând selectiv lucrările Parlamentului. În sfârşit mai mulţii notabili PDL (începând cu Sorin Frunzăverde) migrează spre USL. More…
Triumful boicotului: Piața Universității, Crin Antonescu, Sorin Frunzăverde 13
Mi-ar plăcea să cred că dezintegrarea PDL va fi rezultatul protestelor de stradă, așa cum i-am prezis prietenului de la începutul acestui articol. Dar probabil nu este, sau cel puțin nu direct. Dacă ar fi fost, atunci am fi văzut o anumită umilitate de ambele părți, o stânjeneală, un gust amar în gură ca atunci când trebuie să iei o doctorie despre care doctorul a spus că îți face bine. More…
Civitas Politics 