Câinii şi armele de foc 2

Clipboard02
Adevărul este că trăim într-o cultură a siguranţei în care pentru fiecare risc se consideră acceptabil şi necesar ca societatea să asigure o pavăză. Aici cazul câinilor este specific. Spre deosebire de o cremă de faţă sau un aparat de ras, un câine nu poate fi pre-testat ca să aflăm dacă se încadrează standardelor de agresivitate. Un câine agresiv nu este cunoscut ca atare decât după ce a agresat cineva. De aceea riscul trebuie eliminat. Singura discuţie legitimă este despre soluţie. Adăposturi speciale sau eutanasiere, aceasta mi se pare singura întrebare legitimă.

Ca şi în cazul armelor de foc în SUA, situaţia câinilor de la noi nu mai este de mult ilustrativă pentru normele de siguranţă general acceptate ci este o excepţie de la aceste reguli. Excepţie motivată simbolic şi susţinută de un lobby semnificativ.

Înţeleg că legea aprobată în Parlament permite primăriilor să menţină câinii în adăposturi, presupunând că adăposturile există. Problema nu este, deci, în lege. Problema este că primarii nu vor tăia servicii municipale de bază ca să îşi permită întreţinerea a zeci de mii de câini. Cel puţin nu şi dacă vor să fie realeşi. Este, deci, timpul ca iubitorii de animale să vină şi să sponsorizeze din banii lor rezolvarea umană a problemei. Legea permite. More…

Avem o „revoltă anti-sistem” în România? Răspunde

Clipboard02

Există între manifestanţi semne de atitudine anti-sistem. Dl. Bumbeş, de exemplu, ne anunţă pe Facebook că „revoluţia suspendă legalitatea”. Tot pe Facebook unii manifestanţi (nu neapărat afiliaţi Miliţiei Spirituale) se arată frustraţi de complacenţa Jandarmilor. Ce revoluţie este aceasta, se întreabă ei, dacă autorităţile nu o reprimă. În sfârşit, se pot vedea semne în limbaj. Fiecare ieşire pe carosabil prin spatele cordonului de jandarmi este celebrată ca o victorie. „Am ocupat bulevardul X” se spune, făcând o aluzie la celebra Occupy.

Doar că nici un bulevard al patriei nu a fost ocupat. Ele au fost folosite de cetăţeni pentru a manifesta, de obicei în timpul nopţii când traficul de automobile este oricum neglijabil. Teritoriul nu este scos simbolic de sub autoritatea statului, ocuparea nu este permanentă, cele trei corturi prezente la un moment dat sunt strânse disciplinat. Putem spune cel mult că este o zonă legală gri, dar atât. More…

Câinii, Roșia Montană și sondajele Răspunde

1320159894caini, caine, maidanezi, animale_AT

În măsura în care cetățenii nu sunt deranjați în mod direct de câini, tentația este de a nu apărea ca niște „criminali” în fața intervievatorului. Un referendum național organizat într-un moment în care nu avem emoție publică, ar putea produce același rezultat.

Astfel, decizia politicienilor de a tergiversa rezolvarea problemei apare ca fiind una rațională. O majoritate de cetățeni favorizează decizii umanitare care sunt suportate doar de o minoritate.

De ce totuși toată această emoție? Voi discuta acest aspect făcând comparație cu cazul Roșia Montană.

(1) Pentru Roșia Montană discursul este despre munți-pajiști-cultură-morminte. În cazul câinilor vagabonzi problema a fost de la bun început una de viață și moarte. Și nu moarte abstractă reprezentată printr-o frunză roșie ci una foarte concretă cu imagini ale victimei și ale familiei îndurerate. Victima fiind un copil. Victimele fiind apoi doi copii.

(2) În cazul Roșia Montană am avut o bună organizare (pentru standardele românești) dar slabă acoperire media. În cazul copilului ucis protestele au fost mai slab organizate, dar a compensat expunerea mass-media mult mai generoasă. More…

5 motive pentru care nu cred că revoluţia începe la Roşia Montană 17

nefericita

După oarecari ezitări, majoritatea televiziunilor au recunoscut că există manifestări importante de stradă care se opun proiectului RMGC şi legii speciale care îl susţine. Meritul este celor care ani de zile au construit cea mai solidă şi poate cea mai inteligentă formă de agregare a societăţii civile din România. Dar, să nu ne înşelăm: nu va veni nici o revoluţie, nici reală nici metaforică, aşa cum cred organizatorii

Motivul nr. 1. Statu Quo-ul are o susţinere de 60%. În ianuarie 2012 Guvernul avea aproximativ 20%. Astăzi are 60%. Poţi, în teorie, să învingi un guvern care are susţinerea majorităţii populaţiei. Dar nu se mai numeşte revoluţie.

Motivul nr. 2. Problema Roşia Montană nu cadrează bine cu agenda cetăţeanului.

More…

Roşia Montană, Claudiu Crăciun şi hiperbola eroică 24

177820_462660283762142_1145489061_o

Studiourile de televiziune au avut în ianuarie 2012 un efect foarte bizar asupra percepţiei Pieţei Universităţii. În stradă cu toţii ştiam mai mult sau mai puţin că suntem o confederaţie protestatară, şi că avem obiective diverse. În studiourile TV, luminile rampei întunecau inteligenţa. De la comentatori TV până la militanţi, toţi încercau să reducă fenomenul la mica sau marea lor luptă personală. De astăzi, ziceau ei ritos, cetăţenii nu vor mai permite să una sau să alta. Claudiu Crăciun şi-a câştigat reputaţia în bună măsură deoarece avea un discurs mai realist şi mai subtil. Piaţa, spunea Crăciun, nu este asta sau aia, ci Piaţa suntem noi cei care vrem o altfel de societate; nu vom cădea de acord aici şi acum cum arată această societate, dar suntem de acord că trebuie să depăşim blocajul actual.

More…

New kids on the polls 8

Clipboard01

Mirel Palada, extrapolând date din sondajele CCSB şi Sociopol, estimează că aproape un milion de români s-au întors în ţara în ultimele 12 luni. Dacă estimăm o prezenţă a acestora la vot în linie cu alegeri anterioare rezultă cam 450 000 de alegători noi şi apetisanţi. Dacă ne gândim că sunt oameni care nu au mai votat de multi, pare rezonabil să estimăm 550 000 în plus la europarlamentare (pseudo-first-time-voters), tot cam atât la prezidenţiale (pe Constituţia actuală! şi presupunând alegeri cu miză), dar 450 000 la parlamentarele naţionale. Să estimăm, aşa, grosier, o jumătate de milion de noi alegători. Plus alţii care poate se vor întoarce de acum încolo.

Nu ştim multe despre ei, dar ceea ce ştim este consistent. Pe de o parte, din alegerile lor de viaţă putem deduce că sunt dispuşi către alegeri radicale, fără să fie neapărat descurajaţi de riscurile implicate. Apoi, ştim că acei puţini dintre ei care au ajuns la vot au susţinut în mod constant formaţiuni mai mult sau mai puţin radicale: CDR, DA, PDL, PPDD.

More…

De ce László Tőkés trebuie să păstreze ordinul Steaua României 4

laszlo_tokes_si_traian_basescu

Citesc în diverse surse că Victor Ponta i-ar propune lui Traian Băsescu să i se revoce lui Laszlo Tokes ordinul Steaua României în grad de cavaler, ordin pe care acesta l-a primit cu ocazia aniversării a 20 de ani de la Revoluţia din 1989. Desigur, dl Tőkés este un politician extremist, ne-onorabil, care nu ar fi trebuit să primească această decoraţie de la bun început. Retragerea decoraţiei, însă, ar deschide două probleme.

Pe de o parte ştim că sistemul real de decernare a decoraţiilor (ca şi al gradelor superioare în armată, se pare) este profund viciat. Dacă s-ar face o re-evaluare a tuturor decoraţiilor şi s-ar şterge de acolo angajaţii şi acoliţii preşedinţilor succesivi, angajaţi şi acoliţi care au primit grade simbolice pentru simplu fapt că şi-au făcut treaba la un nivel mulţumitor poate că ar fi un demers pozitiv. Dar aşa, revocarea singulară a dlui Tőkés seamănă a discriminare. Şi se prea poate ca săpând adânc să găsim printre decoraţii prezidenţiali persoane cu culpe comparabile dar care, pentru că nu sunt unguri sau pentru că nu sunt celebri, au fost trecuţi cu vederea.

Există şi soluţii subtile. Spre exemplu se poate căuta o cale de retrogradare mai degrabă decât de anulare a decoraţiei. Dar, în lipsa subtilităţii, prefer ca dl Tőkés să rămână … cavaler. A se servi cu lămâie. More…

La masacre purtam de obicei jeans 1

Screenshot_1

Imaginați-vă un moment că Hitler a câștigat războiul și că societatea germană a ajuns la o oarecare normalitate a traiului zilnic. Ororile lagărelor de gazare au fost cosmetizate, dar statul are grijă să nu fie uitate de tot, ca un avertisment pentru eventuali opozanți. Închipuiți-vă, apoi, că peste câteva decenii un regizor dintr-o tară neutră vine să facă un documentar în care torționarii și criminali naziști își povestesc trecutul cu o oarecare naturalețe.

Asta fac Joshua Oppenheimer și ceilalții în Actul uciderii (The Act of Killing). Numai că, în loc de un regim imaginar post-Hitler, avem Indonezia post-Suharto. Filmul nu este un documentar clasic cu interviuri în fața camerei și imagini de arhivă. Regizorul a ales să îi îndemne pe criminalii de atunci („cetățeni onorabili” astăzi) să joace roluri de torționari și victime într-o producție menită să arate „adevărul” despre tinerețea lor. Numai că ceea ce vedem nu este în primul rând producția rezultată ci procesul din spatele camerelor: modul în care ei relaționează, povestesc, justifică, profită de pe urma ororilor de atunci.

Criticii din vestul Europei și din America de Nord par să fi fost oripilați de violența directă și indirectă a filmului. Mă aștept ca pentru publicul român filmul să fie mai ușor de digerat. Ca români în anii ‘90, majoritatea ma fost expuși unor discuții despre dictatură, crimă și – în general – cantitatea de rău pe care o poate face un om altuia. Dacă în ‘90 erați prea tineri să participați la această discuție, puteți privi acest film ca un proces accelerat de maturizare morală și politică. More…

De weekend: Cum am anexat Ungaria! 2

flag_pins_hungary_romania_27130500

În 2016, printr-un accident ciudat al istoriei, conaționalii ardeleni au votat și au obținut alipirea la Ungaria. Toate partidele politice din această provincie istorică s-au contopit în două: Partidul Socialist din Ardeal și Dreapta Românească Unită. Primul este defapt fostul PSD. Al doilea este uniunea din cea mai rămas din PNL, PDL și ceva simpatizanți ai d-lui Funar. La scurt timp și cu siguranță înainte primelor alegeri PSA și Partidul Socialist Maghiar s-au reunit sub denumirea de Partidul Socialist din Întreaga Ungarie.

2017. PSIU obține cel mai mare număr de mandate la următoarele alegeri dar nu suficient pentru a construi o majoritate. Totuși, cu susținerea unor membri din DRU, partidul construiește un guvern minoritar. Guvernul pornește imediat imediat un larg program de reunificarea economică menit, pe baza unei finanțări speciale UE, să ajute regiunile cele mai puțin avantajate. Printre acestei regiuni se presupune că se afla multe regiuni romanești dar și câteva maghiare. Presa raportează că, de fapt, beneficiarii sunt mai degrabă cei care susțin guvernul indiferent de culoarea politică și naționalitate. În plus guvernul maghiar implementează un program prin care autoritățile locale pe care donează în mod voluntar bani sau alte forme de sprijin către alte autorități locale defavorizate sunt ajutate de stat să obțină mai ușor fonduri europene. Astfel, regiunile care sunt net donatoare sunt fie mulțumite ca găurile sunt acoperite prin bani europeni, fie văd cum liderii locali sunt prinși în aranjamente complicate cu banii statului și ai UE. Sistemul este denumit peiorativ suveica românească.

2022 – toamna. Lovitură de teatru, Liviu Dragnea devine președinte IAUES. Scandal monstru. Guvernul argumentează că, matematic, nu s-ar fi putut ajunge la acest rezultat fără voturile Fidesz. More…

Naşte şi dreapta oameni 7

crin-thumbnail

În ultimele zile am avut două surprize umane interesante. Prima este oferită de doamna Lili Crăciun. Doamna Crăciun scrie pe Politicstand. Politicstand se laudă că a contribuit decisiv la lansarea poreclei Căcărău; altfel spus, umblă cu scatologia în gură. Dacă doamna Crăciun scrie bine sau rău, nu pot nici să afirm nici să infirm. Poate că standardele mele de limbaj şi umor să nu fie de obicei foarte ridicate. Totuşi, dacă o platformă simte nevoia să împletească patosul patriotic şi furia ideologică cu vibraţia excremenţială, refuz să vizitez acea platformă. Şi vă asigur că nu mă alint. Dintre toţi cunoscuţii, unul singur îşi permite în mod constant să folosească acest apelativ nefericit în prezenţa mea. Dar acest amic a împlinit de curând 71 de ani. La vârsta aceasta nu mai pot să îl întorc de pe căile sale.

Surpriza a venit într-un articol care a ajuns la mine prin social media. În acest articol doamna Crăciun se arată oripilată de tratamentul la care este supusă Draga Olteanu Matei. Celebra actriţă la criticat la un moment pe Traian Băsescu ceea ce a stârnit furia necontrolată a unora dintre adepţii lui. Doamna Crăciun argumentează că, indiferent de posibilele excese de limbaj al actriţei, nu este permisă să i se adreseze acesteia apelative precum „hoaşcă” sau „băbătie”.

A doua şi cea mai puternică surpriză vine de la Mihail Neamţu. More…

Despre ţigani, adică romi (limbă, cultură şi reproducere culturală) Răspunde

romi

Unele culturi, fiind poate complexe conform criteriilor interne, nu au acel tip specific de complexitate care să le permită oamenilor să trăiască şi să prospere în lumea modernă. Iată o frază care poate înfuria o gamă largă de militanţi. Din fericire, există o frază mai greu de contrazis. Unele limbi, fiind poate complexe conform criteriilor interne, nu au acel tip specific de complexitate care permite oamenilor să trăiască şi să prospere în lumea modernă.

Astfel este limba şi cultura romani, astfel a fost limba şi cultura valahilor. Despre valahi am scris într-un articol trecut, cu scopul specific de a nu ajunge să fie catalogat ca un rasist fără speranţă. Despre romi vom vorbi acum.

More…

Despre valahi, adică români 6

valahi-si-tigani-1875
Eu vreau de fapt să scriu un articol despre limba, cultura şi integrarea romilor. Cum însă acel articol m-a fi făcut să par în ochii unora un rasist nenorocit, îl scriu întâi pe acesta.

Cu toţii am învăţat la şcoală că limba română este foarte unitară şi non-dialectală datorită păstorilor care în transhumanţa lor au facilitat schimburile culturale. Ajuns într-o facultate de ştiinţe sociale (şi mă tem că nu în toate), studentul este familiarizat cu o teorie tulburătoare: limba română este unitară deoarece este foarte modernă, şi bine împănată cu neologisme.

Să luăm spre exemplu cuvântul „statuie”. Dinicu Golescu observă, probabil pentru prima dată în viaţă, statui. În limba vorbită de el acasă nu exista cuvânt pentru statuie deoarece în Moldova ortodoxă … nu prea existau asemenea obiecte. Astfel Constantin Radovici din Goleşti trebuie să explice cititorilor ce sunt acelea statui. Abia mai târziu termenul se împământeneşte şi la noi, pe filieră franceză, şi este numărat în fondul romanic al limbii. Acesta, fondul romanic tarziu, are o contribuţie hotărâtoare la unitatea limbi.

Fondul vechi, în schimb, este mult mai variat şi variabil. Este de notorietate variaţia unor cuvinte precum păpuşoi, curechi, barabule, etc. Cu toţii avem un bunic care ne spune că: „la noi la ţară se zicea altfel”. Dar vă propun o abordare mai sistematică. Deschideţi un ghid serios de plante medicinale şi veţi vedea varietatea de denumiri pe care o au acestea. Numai banala mentă se poate numi… More…