Ucraina – Goodbye UE! Răspunde

by • Analysis, Ileana Racheru, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , ,

APTOPIX Ukraine Protest

Decizia Ucrainei de a suspenda negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE nu pare să aibă nicio logică sau sugerează negocieri obscure, în urma cărora au cedat presiunilor rusești.

Un comunicat publicat de Ministerul de Ex­terne de la Varșovia, după anunțul Kievului, men­ționează că „decizia finală cu privire la semnarea AA cu UE va fi luată de Consiliul de Securitate și de președintele Ucrainei“. Documentul polonez direcționează analiza către președintele Viktor Ianukovici, deși acesta nu a avut apariții publice după ce guvernul a anunțat suspendarea negocierilor cu UE. Decizia lui Ianukovici se explică prin modul în care acesta a ajuns și s-a menținut la putere în Ucraina postsovietică. Propulsat în politică de clanuri din estul Ucrainei cu afaceri obscure, Ianukovici are doar experiența unor campanii electorale create și fraudate cu ajutorul tehnologilor politici afiliați Kremlinului și a unor mandate de premier și președinte în regimuri autoritare, susținute de corupția ge­neralizată. De fapt, Ianukovici este aproape lipsit de experiența politică a socializării cu UE, situație care l-a determinat să aleagă, în contextul alegerilor prezidențiale din 2015 și a unor sondaje în care nu apare ca favorit, sprijinul Rusiei, care nu impune normele unui scru­tin corect, solicitate de UE. În plus, Rusia nu a făcut presiuni pentru eliberarea Iuliei Ti­moșenko, care a pierdut la limită ultimele ale­geri prezidențiale și care, cu sprijinul Occidentului, a organizat protestele revoluției portocalii, în urma cărora Ianukovici a fost depo­sedat, în 2004, de un mandat prezidențial ob­ținut prin fraudă. More…

Ziua națională – cod de conduită pentru următorii 5 ani 4

by • Comentarii, George Visan, Posts by author, Romanian Politics • Tags: , , , , , , ,

006

Astăzi 1 Decembrie sărbătorim 95 de ani de la Marea Unire de la 1918 – actul a dus la crearea statului naționale românesc așa cum îl înțelegem astăzi. Fiind o cifră „rotundă” Ziua Națională va fi sărbătorită cu „mare fast”. Ministerul Apărării Naționale a anunțat că tradiționala defilare de 1 Decembrie de sub Arcul de Triumf va fi cea mai mare din ultimii 20 de ani, asta în ciuda faptului că 60% din echipamentul forțelor armate este considerat în Cartea Albă a Apărării ca fiind inoperabil sau că există probleme în ceea ce privește protecția spațiului aerian al României și al NATO din cauza vechimii sistemelor de armament aflate în dotarea Forțelor Aeriene. Dar românii trebuie să simtă că astăzi este o zi specială, iar politicienii sunt pregătiți să le ofere un spectacol pe măsură așteptărilor lor – de vreme ce românii acordă „Armatei” o încredere disproporționată în raport cu Parlamentul sau Guvernul, ca să nu mai vorbim de încrederea acordată partidelor politice.

La aproape 100 de ani de la consumarea acestor evenimente a venit momentul să depășim vechile rivalități naționale și să evităm reproducerea naționalismelor iredentiste care au provocat atâtea tragedii în această parte a Europei. A venit momentul împăcării și reconcilierii și în această parte a continentului. În cazul României este bine ca această perioadă unică prin semnificațiile sale, să fie utilizată pentru a ajunge la o reconciliere culturală și istorică cu Ungaria. Deși suntem membrii ai UE și NATO, între maghiari și români încă mai plutește umbra naționalismului iredentist. Este momentul ca această umbră să fie îndepărtată simbolic dintre cele două state. Având în vedere ocazia unică prilejuită de comemorările Primul Război Mondial a sosit momentul ca România și Ungaria să închidă un capitol important din istoria lor. Prin urmare recomand organizarea unor ceremonii comune de comemorare a evenimentelor din timpul Marelui Război. Un punct de plecare ar fi invitarea la parada militară de anul viitor organizată de 1 Decembrie a trupelor maghiare care să defileze pe sub Arcul de Triumf alături de militarii români, așa cum se cuvine unor aliați.
More…

Unirea cu Republica Moldova – ersatz de proiect de țară 1

by • Comentarii, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: , , , , , , ,

1082518_10151782340257488_1159446721_o

Unirea cu Republica Moldova este un surogat de proiect național – un nechezol servit în mod inimaginativ și populist unei opinii publice care încă rezonează la sloganuri naționaliste. Unirea cu Republica Moldova reprezintă un obiectiv anacronic, de secol XIX și XX, care nu ia în considerare realitățile românești și le ignoră pe cele din Republica Moldova. Nu reprezintă o viziune de dezvoltare sau de politică externă fiabilă și riscă să sporească animozitățile cu Ucraina și Rusia. Sloganul unirii cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău, care în cazul „re-unificării” ar fi transformată într-o elite provincială de „baroni locali”. Acest pseudo-proiect național alimentează propaganda Rusiei în Republica Moldova cu privire la „imperialismul românesc” și decredibilizează politica externă a României în raport cu aliații occidentali. Cât de credibil poți să fii în Europa Unită atât timp cât plănuiești dispariția unui stat a cărei suveranitate și independență ai recunoscut-o în primă instanță acum 20 de ani?

Dacă adepții unirii vor într-adevăr să formuleze o „strategie câștigătoare” care să conducă în timp la unificare celor două state românești trebui să urmeze dictonul lui Léon Gambetta – Y penser toujours, n’en parler jamais – clamarea publică a unirii cu Republica Moldova nu le ajută cu nimic cauza, mai mult oferă muniție retorică adversarilor acestui „ideal”. În plus România trebuie să fie o alternativă atrăgătoare și un model pentru Republica Moldova – fapt ce presupune formularea unui „proiect de țară” de succes, care să fie un și un punct de reper pentru cetățenii Republicii Moldova. Mai mult România ar trebuie să-și sporească gradual prezența economică dincolo de Prut, să asiste autoritățile de la Chișinău să creeze instituții democratice și să sprijine societatea civilă din Republica Moldova. More…

În contra abuzului de Ingelhart (2). Revolta clasei de mijloc și selecția darwinană 6

by • Analysis, Andrei Tiut, Posts by author, Romanian Politics • Tags: , , , , , , , , , ,

În articolul anterior am enumerat câteva perspective mai teoretice asupra manifestațiilor recente. Dacă vă plac abstracțiunile, vă invit să îl citiți. Dacă nu, este suficient deocamdată să rețineți atâta: acele abordări care explică tematica ecologică funcționează doar pentru marile orașe (București, Cluj) – în schimb ce acele abordări care sunt aplicabile unei geografii mai largi par neputincioase în a explica de ce o populație sărăcită se preocupă de ecologie.

În acest articol voi propune ideea că dintre variile nemulțumiri care animă populația au ieșit în față nu cele mai intense ci cele susținute de o organizare mai inteligentă. Altfel spus, militanții au scos în stradă ecologia și nu invers. Voi argumenta această poziție comparând o serie de cazuri reale, îcercând să extrag asemănările dintre mobilizările „de succes” și diferențele acestora față de mobilizările eșuate sau doar mai puțn reușite.

Ceea ce numim în general societate civilă, intelighentsia sau militanți se pot împărți destul de confortabil în două grupuri. Pe de o parte avem reformiștii care promovează progresul în societatea românească nu doar în economie sau tehnologie ci și în moravuri sau cultură civică. Ideile lor sunt de obicei de inspirație occidentală; așadar, și ei sunt, de obicei, pro-occidentali. În unele cazuri mai rare (sau mai puțin vocale) există progresiști care își găsesc modele în guvernări precum Venezuela sau Cuba (nu fabulez). Pe de altă parte, conservatorii vor să păstreze specificitatea românilor și/sau credința acestora adăpostite de acțiunea corozivă a globalizării. Conservatorii din spațiul public nu sunt de regulă ostili Occidentului, mai ales că destul de mulți dintre ei se tem de Rusia. Avem, totuși, o zonă în cadrul conservatorismului ortodox, inspirată de monahi greci și, în general filo-răsăriteană, pentru care Occidentul este prea catolic, protestant sau laic. More…

Se poate purta o dezbatere rațională pe tema resurselor naturale în România? 1

by • Analysis, George Visan, Posts by author, Romanian Politics • Tags: , , , , , , , , , , ,

431957_10152907115220327_615872576_n

Valul de proteste din acest an a pus în discuție, printre altele, modul în care sunt gestionate resursele naturale ale România. Roșia Montană, Pungești și Moșna sunt localitățile-simbol pentru protestatarii din București, Cluj și alte orașe, care trebuie apărate și protejate de adversari precum politicienii corupți, stat, corporații, care nu vor decât să fure, să otrăvească și să distrugă.

Situația a fost tratată de către instituțiile statului în mod neprofesionist și cu lipsă de transparență – mai ales în cazul Roșiei Montane. Iar unele instituții s-au comportat de-a dreptul iresponsabil – în cel puțin două ocazii MAI a retras jandarmii de pe traseul protestelor din București, în speranța că poate-poate se va întâmpla ceva care să justifice o intervenție brutală (cea mai probabilă explicație). Mesajele transmise de politicieni în ceea ce privește Roșia Montană și/sau gazele de șist au fost populiste, inconsecvente și per total iresponsabile, aspect care a sporit exponențial neîncrederea cetățenilor în obiectivele proiectelor de exploatare a resurselor naturale. More…

De ce nu poate salva Traian Băsescu „dreapta” 2

by • Analysis, Andrei Tiut, Posts by author, Romanian Politics • Tags: , , , ,

tumblr_m59cdqN3Jf1qaajkao1_500

Excomunicarea lui Traian Băsescu din corpul colectiv al națiunii române începe prin treptat: o huiduială pe scena Festivalului Enescu, un grup de muncitori care mănâncă tolăniți în timpul vizitei sale „de lucru”. Semne mici dar care transmit că regulile de conviețuire încep să nu i se mai aplice președintelui, că acesta nu mai este „co-național” sau chiar că nu mai este „om”. Contează aici faptul că sfidările nu sunt individuale, ci colectivități întregi se manifestă mai mult sau mai puțin spontan. Totuși, până în 2011 lucrurile par a fi ținute sub control. Disperarea care culminează în 2010 pare să dea înapoi, guvernarea rezistă, opoziția față de Traian Băsescu este etichetată ca fiind „lipsă de proiect”.

Nu doresc să spun (deocamdată) că destinul politic al președintelui este stabilit, că va aluneca întâi în extremism și apoi în semi-uitare. Dl Băsescu mai are o mică fereastă de timp în care va încerca să manevreze o ieșire. Doar spun atât: președintele nu va salva dreapta pentru că va fi ocupat în lunile care vin să se salveze pe sine însuși. More…

Enciclica imaginară (Papa nu este un eco-anarhist) 1

by • Posts by author • Tags: , , , , ,

SG_729_pope-620x349[1]

Unii dintre sfinții și multe dintre ordinele călugărești au reprezentat inițial mișcări de reformă în interiorul bisericii. Fiecare a promovat o virtute care părea să fie uitată, neglijată sau abandonată în timpul său istoric. Din perspectiva Catolicismului, însă, nu există o ierarhie a acestor sfinți și reformatori. Atunci când un ordin se ridică, celelalte nu dispar. Atunci când cultul unui sfânt ia amploare, ceilalți sfinți nu sunt abandonați. Teologia e complicată, societatea e complicată și, inevitabil, Biserica este complicată.

În timpul Papei Ioan Paul al doilea, poate și din cauza domniei îndelungate, acest fapt părea bine înțeles de către opinia publică. Papii Benedcit al XVI-lea și Francisc, în schimb, sunt priviți adeseori prin prisma unor clișee More…

Gettysburg – discursul transformator Răspunde

by • Comentarii, George Visan, Posts by author • Tags: , , , , ,

objectathand_dec08_631

În timp ce atenția presei internaționale și românești este îndreptată asupra comemorii pe 22 noiembrie a 50 de ani de la asasinarea președintelui american John F. Kennedy, pe 19 noiembrie se vor aniversa 150 de ani de la unul dintre cele mai memorabile evenimente din istoria politică a Statelor Unite – discursul funerar al lui Abraham Lincoln pe câmpul de bătălie de la Gettysburg, din 1863, cu ocazia inaugurării cimitirului militar.

Comparat ca însemnătate și mesaj cu discursul funerar al lui Pericle, discursul lui Abraham Lincoln pe cel mai sângeros câmp de bătălie al Războiului Civil american, reinterpretează și actualizează mesajul Părinților Fondatori, oferind concomitent o definiție a regimului democratic modern – întemeiat pe consimțământul cetățenilor și responsabil în fața acestora.

Discursul de la Gettysburg reprezintă un exercițiu oratoric excepțional, prn concizia, semnificațiile și mesajele sale puternice. În trei minute, cât a durat rostirea orației, Abraham Lincoln a reușit să redefinească sistemul politic american, pornind de la mesajul Părinților Fondatori și a reușit să traseze noi obiective pentru democrația americană. Însemnătatea acestui discurs pentru cultura politică americană nu poate fi subestimată – fiecare școlar american îl memorează sau îl citește cel puțin o dată în școala primară. Arta oratorică a lui Lincoln în acest discurs este studiată de orice speechwriter și politician american, sintagmele acestuia intrând de mult în limbajul politic al democrației americane – a new birth of freedom, government of the people, by the people, for the people, shall not perish from the earth. More…

Steadfast Jazz, Noua Europă și rebalansarea NATO Răspunde

by • Analysis, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări, Serii • Tags: , , , , ,

132871835_121n

Totul a început cu puțin înainte de august 2008 la… București. Doi dintre protagoniștii cheie de astăzi – estonianul Ilves și polonezul Sikorski – formulau atunci, pe scena summit-ului de la București, probleme la care Steadfast Jazz răspunde în parte abia în 2013. Cu autoritatea unui fost ministru al Apărării, Radosław Sikorski a punctat atunci vulnerabilitățile unei Alianțe insuficient ajustate la piața de securitate post-1990: planuri de apărare învechite, neactualizate, deși NATO trecuse deja prin două valuri de extindere, plus absența exercițiilor colective la nivel de divizii. În joc era chiar natura Alianței: „vrem să fim un club politic sau vrem să fim o alianță militară hardcore, în care nu doar stafful internațional, ci mii dintre ofițerii țărilor noastre se antrenează împreună și sunt parte dintr-o cultură colectivă? Este ceea ce cred că lipsește în ultimii ani“, spunea atunci Sikorski. Vorbim în cele din urmă de Polonia, o țară pentru care memoria lui 1939 a creat o veritabilă cultură strategică, iar credibilitatea garanțiilor de securitate primite se traduce printr-o prezență semnificativă la firul ierbii.

Or, după aproape 10 ani de membership în cea mai de succes Alianță din istorie, prezența NATO în Polonia echivala cu un centru de conferințe doar pe jumătate finalizat: „asta nu prea ne dă încrederea că NATO va apăra acest centru de conferințe“. Dimpotrivă, pentru Sikorski extinderea Alianței trebuia urmată de crearea contextului adecvat pentru apărarea credibilă a noilor state membre. Cu alte cuvinte, „infrastructura NATO ar trebui distribuită mai mult sau mai puțin uniform pe teritoriul său“. Toate acestea s-au spus la București în aprilie 2008, cu câteva luni înaintea războiului ruso-georgian. După august 2008, nevoia de a corecta dezechilibrul dintre Noua și Vechea Europă a devenit și mai urgent: „în NATO trebuie să ne întoarcem la fundamente“, avea să spună Sikorski în octombrie 2008, în emisiunea lui Fareed Zakaria de la CNN. În limbajul NATO, acest lucru înseamnă să ne întoarcem la a exersa sistematic apărarea colectivă sub articolul 5 al Tratatului de la Washington. More…

Sunt cetățean european și nu am instituții 10

by • Andrei Tiut, Comentarii, Posts by author • Tags: , , , , ,

Europe-1992-2010-compare-subset_H[1]

Inspirat de Lili Crăciun, am zis să scriu și eu pentru concursul Blogger European (regulament aici).

Cetățenia europeană este văzută cel mai adesea ca o colecție de drepturi. Așa sugerează acest concurs: „Datorită cetățeniei UE […] toți resortisanții celor 27 de state membre ale UE beneficiază, în calitate de cetățeni ai UE, de un set de drepturi suplimentare.”

Mult mai rar vedem cetățenia europeană ca un set de instituții la care cetățeanul poate apela direct. Prin ceea ce eu văd ca fiind o aplicare imperfectă a principiului subsidiarității, drepturile cetățeanului european sunt apărate de state naționale. Vedem asta chiar și în comunicarea publică. Termenul „resortisant”, ce care a trebuit să îl caut în dicționar, pare să aibă o conotație diplomatică. Cetățeanul european din reclame, care nu are acces direct la un apărător al drepturilor sale, este nevoit să … meargă la intimidare. More…

Scutul anti-rachetă: O comparație între deciziile a două administrații americane Răspunde

by • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: , , , , , , , , , , , ,

mda_aegis

Problema apărării Europei împotriva amenințărilor cu rachete balistice a fost abordat în mod diferit de două administrații, una republicană, cealaltă democrată. Au fost avansate două soluții diferite – fapt neobișnuit pentru politica externă americană. Ambele soluții au punctele lor tari și punctele lor slabe. Și ambele strategii propuse de administrația George W. Bush, respectiv de administrația Obama urmăreau scopuri diferite și încercau să contracareze amenințări diferite. Dar poate mai important, cele două strategii propuse într-un interval de timp foarte scurt au stârnit controverse, atât în politica internă americană, cât și la nivel european și în interiorul statelor gazdă.

Amenințarea cu rachete balistice din Orientul Mijlociu este una emergentă pentru Europa. Nu neg existența acesteia, dar se manifestă în principal la nivel regional – Iranul dezvoltându-și arsenalul cu rachete balistice în principal pentru a lovi aliați americani sau rivali ai republicii islamice aflați în proximitatea sa. Motivele fundamentale pentru care statele din Centrul și Estul Europei au ales să găzduiască pe teritoriul lor sistemul anti-rachetă american țin de consolidarea relațiilor cu SUA (capitalizarea în termeni politico-strategi a aderării la NATO), contrabalansarea asertivității Federației Ruse (mai ales după războiul ruso-georgian din 2008) și stabilizarea strategică a unei zone a bătrânului continent cunoscută pentru istoria sa tumultoasă. Mereu prinsă între menghină geo-strategică a ambițiilor de mare putere ale Germaniei și Rusiei, prezența americană este percepută în Europa Centrală ca un factor care contribuie la pacea și stabilitatea continentului.

Nu trebuie uitat că problema strategică cu care s-au confruntat statele Europei Centrale și de Est în secolul XX a fost supraviețuirea în cadrul sistemului internațional ca actori politici suverani și independenți. Prezența americană este o garanției că situația din secolui XX nu se va repeta și în secolul XXI. Din punctul acesta de vedere, însă, transferul unei părți a trupelor americane din Germania în Estul și Centrul Europei (în Polonia și România) ar fi o garanție politică și militară mai substanțială decât scutul anti-rachetă. More…

Noul electorat al PDL (sau cum PDL este noul PPDD) 9

by • Analysis, Andrei Tiut, Posts by author, Predicții • Tags: , , , , , , , , , , ,

(1) Noii simpatizanți PDL consacră pentru moment dominația aripii Blaga. Pe de o parte, liderii locali au motive să fie recunoscători pentru un influx de votanți care îi fac să privească rundele următoare de alegeri cu mai puțin pesimism. Pe de altă parte, alegătorii PPDD, atrași de organizația cea mai puternică (vot rațional) nu o vor urma pe Elena Udrea într-o eventuală aventură în afara partidului; astfel potențialul său de șantaj și negociere scade corespunzător. Una peste alta, vedem întărirea aripii Blaga și în alegerile interne care îl favorizează net pe domnul Predoiu.

(2) Apoi, aceiași votanți fac în interesul PDL să evite orice alianță în care nu este partenerul net dominant. În momentul în care PDL ar înceta să fie cel mai puternic brand organizațional al opoziției, acești alegători s-ar putea reorienta către noua stea de pe firmament. More…