Gazele de șist, o evaluare din perspectiva percepției publice și a jocului politic Răspunde

Gaze-de-sist-ok1

Articol publicat și în Revista 22.

Tema gazelor de șist a apărut pe „radarul” opiniei publice românești în ianurie 2012 cu prilejul demonstrațiilor maraton din Piața Universității. Această temă a apărut pe agenda publică în momentul în care un grup de protestatari ecologiști au desfășurat un banner în timpul protestelor anti-guvernamentale din 2012. Ca temă în spațiu public românesc, gazele de șist au fuzionat cu opoziția față de proiectul minier de la Roșia Montană, fiind relativ eclipsată de această din urmă. Cele două teme au în comun utilizarea unor metode de extragere controversate: fracturarea hidraulică și respectiv, cianurarea – metode care prezintă anumite riscuri pentru mediul înconjurător. Mai mult, ele au în comun protestul față de o elită politică nereprezentativă, care nu promovează interesul românilor. Astfel aceste două proteste de factură ecologică se pliază pe o temă mai veche prezentă la nivelul opiniei publice – „lehamitea” față de politică și politicieni.

În prezent, în cadrul protestelor anti-RMGC din Piața Universității se militează și împotriva gazelor de șist, deși acest demers nu este la fel de vizibil ca opoziția față de demararea proiectului minier. Aceste două teme gemene pun în discuție modul în care statul gestionează și exploatează resursele minerale ale României.
More…

Problemele și provocările proteselor din Piața Universității. O evaluare critică 13

61382539

În primul rând, nu se diferențiază, ca sens, cu nimic de alte proteste care strigau împotriva politicienilor. Sigur, protestatarii sunt diferiți, tendința de a cere un litru de ulei, un kilogram de făină sau 50 de lei este mai mică, dezgustul față de clasa politică este generalizat acum. Dar, până la urmă, totul se reduce la un grup de oameni care s-au săturat de modul în care politicienii lucrează pentru ei.

În al doilea rând, toate bune și frumoase, dar care este finalitatea protestelor în loc de un generic „să fie mai bine”? O nouă generație de politicieni? Cine? De unde? Și mai ales cum, dat fiind că mai mulți comentatori au subliniat că ușile de acces în politică sunt încuiate, iar cheile sunt la politicienii actuali? Să nu uităm că oameni precum Ponta, Udrea, Anastase, Boc sunt oameni tineri. Și ne-am săturat de ei la fel de mult ca și de generația Iliescu, Băsescu, Năstase. Un nou sistem politic? Aceleași întrebări. Și astfel, dacă ne uităm dincolo de atractivitatea unui protest oarecum inedit pentru România dar care folosește activități standard din repertoriul actual al mișcărilor de protest în plan internațional (teatru, dans, muzică, lectură etc.), vedem un protest în care un grup de oameni strigă „Jos toți” fără a propune o alternativă.

În al treilea rând, protestul suferă de o reală problemă de legitimitate. Grupând toate orașele, probabil că în cea mai bună zi a protestului au ieșit 40.000 – 50.000 de oameni în toată țara. Să zicem 100.000, că nu dau de la mine. Sigur, e mult pentru România. Eu mă întreb, însă, altceva: în condițiile în care două treimi din români au încredere în USL și ar vota din nou USL, pe cine reprezintă protestatarii? More…

Spre paradigma maghiara? (II) Răspunde

1264111_10153258736180327_2118080160_o

Acum mai bine de un de zile avertizam că România se îndrepta spre paradigma maghiară, descrisă de mine ca:

Paradigma maghiară presupune în primul rând dominația asupra sistemului politic prin impunerea voinței asupra adversarilor și respingerea vreunui dialog constructiv cu celelalte formațiuni politice.

În ultimul an au avut loc o serie de evoluții politice care au evidenția asemănările și deosebirile dintre România și Ungaria. Bucureștiul, în ciuda coabitării și a aparenței de stabilității continuă să se îndrepte, ce-i drept într-un ritm mai încet. Iată câteva din evoluțiile similare cu cele din Ungaria:

„Schimbarea regulilor jocului în timpul acestuia” – schimbarea cvorumului necesar validării unui referendum, tentativa de schimbare a formulei electorale prin introducerea sistemului Westminster, trecerea în subordinea Guvernului a Monitorului Oficial pentru a amâna publicarea unei decizii a CCR.

Subminarea puterii judecătorești și delegitimarea acesteia – vizibilă mai ales în momentul suspendării președintelui și diatribelor din presa împotriva CCR. More…

Represiunea de catifea (1): opoziţie în lipsa Opoziţiei 6

Să notăm întâi faptele. Duminică 8 septembrie am avut aproximativ 10 000 de oameni pe străzile Bucureştiului strigând „Uniţi – Salvăm – Roşia Montană”. Cam tot atâţia ar fi fost şi pe străzile Clujului, deşi clujenii au fost mai degrabă zgârciţi cu pozele. Luni 1500-2000 de oameni, aproape la fel ca şi în cursul săptămânii trecute dar mai obosiţi. Marţi o intervenţie a Jandarmeriei a forţat eliberarea mai rapidă a carosabilului spre nemulţumirea vocală a unora dintre protestatari. Miercuri au mai venit doar vreo 700 de protestatarii. Este posibil ca, graţie USL, indignarea publică să crească din nou. Dar deocamdată acestea sunt faptele.

Aşadar subţierea demonstraţiei pare să fie legată de poziţia mai asertivă a Jandarmilor. Nu este o simplă succesiune: pe mediile sociale jandarmii au fost subiectul cel mai discutat de marţi până miercuri. Nu putem exclude aici o anumită lipsă de hotărâre; poate că unii protestatari veneau regulat pentru că simţeau că sunt pe val iar atunci când statul şi-a afirmat mai hotărât controlul asupra situaţiei au decis că nu au energie să continue ad infinitum. Dar demonstraţiile ocazionate de proiectul RMGC sunt printre cele mai impresionante –poatecele mai impresionante –acte de protest care s-au întâmplat din legendarii ani ‘90 până astăzi.De aceea, nu putem reduce la totul la superficialitate. More…

Avem o „revoltă anti-sistem” în România? Răspunde

Clipboard02

Există între manifestanţi semne de atitudine anti-sistem. Dl. Bumbeş, de exemplu, ne anunţă pe Facebook că „revoluţia suspendă legalitatea”. Tot pe Facebook unii manifestanţi (nu neapărat afiliaţi Miliţiei Spirituale) se arată frustraţi de complacenţa Jandarmilor. Ce revoluţie este aceasta, se întreabă ei, dacă autorităţile nu o reprimă. În sfârşit, se pot vedea semne în limbaj. Fiecare ieşire pe carosabil prin spatele cordonului de jandarmi este celebrată ca o victorie. „Am ocupat bulevardul X” se spune, făcând o aluzie la celebra Occupy.

Doar că nici un bulevard al patriei nu a fost ocupat. Ele au fost folosite de cetăţeni pentru a manifesta, de obicei în timpul nopţii când traficul de automobile este oricum neglijabil. Teritoriul nu este scos simbolic de sub autoritatea statului, ocuparea nu este permanentă, cele trei corturi prezente la un moment dat sunt strânse disciplinat. Putem spune cel mult că este o zonă legală gri, dar atât. More…

5 motive pentru care nu cred că revoluţia începe la Roşia Montană 17

nefericita

După oarecari ezitări, majoritatea televiziunilor au recunoscut că există manifestări importante de stradă care se opun proiectului RMGC şi legii speciale care îl susţine. Meritul este celor care ani de zile au construit cea mai solidă şi poate cea mai inteligentă formă de agregare a societăţii civile din România. Dar, să nu ne înşelăm: nu va veni nici o revoluţie, nici reală nici metaforică, aşa cum cred organizatorii

Motivul nr. 1. Statu Quo-ul are o susţinere de 60%. În ianuarie 2012 Guvernul avea aproximativ 20%. Astăzi are 60%. Poţi, în teorie, să învingi un guvern care are susţinerea majorităţii populaţiei. Dar nu se mai numeşte revoluţie.

Motivul nr. 2. Problema Roşia Montană nu cadrează bine cu agenda cetăţeanului.

More…

Pariul chinez, etapa Stejar, extremă urgență Răspunde

131752357_11n

Înainte de începerea vacanței ministrul de Externe al României Titus Corlățean a avut o apariție fulger la TVR unde a prezentat eforturile politicii externe românești pe axa estică, adică Rusia și Republica Populară Chineză. Dacă în cazul Rusiei a fost vorba de încercarea de resetare a relațiilor bilaterale, un proces anevoios și ale cărui roade s-ar putea să nu se ridice la înălțimea așteptărilor, eforturile României în cazul Beijingului s-ar putea bucura de succes.

De ce este România interesată în a avea o relație bună cu Beijingul? Cele mai multe argumente în favoarea unei relații bune cu Republica Populară Chineză sunt de natură economică. China a fost statul cu cea mai mare rată de creștere economică din ultimii 20 de ani, reușind performanța să aibă rate de creștere anuale de două cifre. În ultimii 30 de ani China a reușit să se transformă dintr-o țară în curs de dezvoltare într-una din cele mai competitive economii globale, scoțând din sărăcie 400 de milioane de persoane (care s-au alăturat unei clase mijlocii globale din ce în ce mai numeroase), care „suflă în ceafă” cele mai mari economii globale, Statele Unite ale Americii. China a fost puțin afectată de criza economică globală și a utilizat oportunitatea oferită de aceasta pentru a investi peste hotare. Aceste investiții au avut atât un scop economic, cât și unul politic. Prestigiul internațional al Beijingului a sporit ca urmare a crizei economice: „capitalismul” chinez a rezistat mai bine crizei (cel puțin până în prezent), deși au apărut deja indicii că economia chineză dă semne de gripare.

Există însă argumente strategice și politice serioase, dincolo de cele economice: China este o putere în ascensiune, o posibilă viitoare mare putere cu care este util să întreținem relații cordiale. Distanța dintre cele două state este departe de a fi un handicap, este un atuu deoarece nu există diferende teritoriale sau alte probleme generate de o graniță comună (îmi pare rău că trebuie să spulber acest mit, dar proximitatea dintre două state sporește șansele de conflict, nu le diminuează). Diferența de regim politic dintre cele două state, România democrație fragilă, iar China are un regim autoritar, nu trebuie să constituie o piedică în dezvoltare unei relații pragmatice fundamentată pe interese comune. Între România și Republica Populară Chineză a existat la un moment dat o relație specială care poate fi un element utilizabil în dezvoltarea unei relații bilaterale în prezent. Această relație specială a debutat în momentul recunoașterii regimului comunist de la Beijing ca reprezentant legitim al Chinei în dauna regimului lui Chiang Kai Shek (Jiang Jieshi) refugiat pe insula Formosa în urma victoriei comuniste din 1949 în războiul civil și care a creat Republica China (Taiwan). More…

Relansarea parteneriatului strategic franco-român 3

791x454xpremier-franta_Jean-Marc-Ayrault-basescu.jpg.pagespeed.ic.wqNz2xudJs

În 2008 Franța și Romania au perfectat un parteneriat strategic care a reprezentant o mișcare inteligentă din partea țării noastre care era proaspăt membru al UE, și avea nevoie de ancore diplomatice solide pentru a-și sprijini politica externă și europeană. Parteneriatul franco-român a fost dublat de unul româno-german, Bucureștiul având astfel relații privilegiate cu principalele „motoare” ale Uniunii Europene. În 2008 Franța și Romania au perfectat un parteneriat strategic – o mișcare inteligentă din partea țării noastre care era proaspăt membru al UE, și avea nevoie de ancore diplomatice solide pentru a-și sprijini politica externă și europeană. Parteneriatul franco-român a fost dublat de unul româno-german, Bucureștiul având astfel relații privilegiate cu principalele „motoare” ale Uniunii Europene. În 2010 însă parteneriatul strategic cu Franța practic s-a prăbușit pe fondul crizei romilor, el devenind literă moartă în momentul în care a devenit clar că Parisul se opune aderării României la Spațiul Schengen. Tratamentul aplicat României pe tema romilor a fost destul de dur, Parisul instrumentalizând în scop politic această problemă și s-a opus aderării la Spațiul Schengen, iar tentativele de relansare a parteneriatului au fost timide până în 2013. Criza politică din 2012 a fragilizat și cel de-al doilea parteneriat strategic al României în UE, cel cu Germania, care în urma problemelor cu Parisul devenise principalul interlocutor european al Bucureștiului.

Ceea ce se remarcă la vizita premierului Jean-Marc Ayrault în România este dispoziția ambelor părți de a da uitării diferendele din trecut și atenția acordată proiectelor viitoare. S-au subliniat acele aspecte din relația bilaterală care unesc cele două state: pozițiile de politică externă comune în ceea ce privește războiul civil din Siria, combaterea terorismului în Mali; teme de politică europeană: TTIP (România sprijină obiecția Franței privind excluderea industriei audio-vizuale din acordul de liber schimb) și integrarea europeană a Balcanilor de Vest. Vizita premierului francez s-a bucurat de o mediatizare intensă, Jean-Marc Ayrault beneficiind de o apariție la TVR la oră de vârf împreună cu premierul Ponta, precum și de un interviu difuzat separat cu ocazia zilei naționale a Franței. Vizita nu s-a rezumat doar la întâlnirile cu oficialii români de la București, ci a inclus și o vizită a celor doi premieri la uzina Dacia din Pitești, cea mai mare investiție franceză în România.

Întregul eveniment a fost „regizat” astfel încât să reprezinte un nou început pentru relația bilaterală. Faptul că vizita a avut loc în ajunul zilei Franței este de asemnea un semnal important că Parisul dorește să reia relația cu Bucureștiul de unde a lasăt-o. Acest ultim aspect subliniază și importanța relației bilaterale din perspectiva Parisului. Un indiciu asupra seriozității intențiilor franceze este dată de prezența în delegația premierului francez a patru miniștrii din cabinetul său: ministrul agriculturii, afacerilor europene, comerțului exterior și ecologiei. Atât premierul francez, cât și cel român au subliniat importanța relației bilaterale – astfel Jean-Marc Ayrault a descris parteneriatul ca fiind ambițios și complet, în timp ce Victor Ponta l-a caracterizat drept pragmatic. More…

Noua agendă publică 16

Public-Opinion-Hands

Victoria clară şi popularitatea înaltă a USL au adus în dezbaterea publică câteva întrebări legitime. În primul rând, câtă vreme poate susţine USL această popularitate. Apoi, de unde va începe eroziunea guvernamentală. Pentru a răspunde la aceste întrebări este nevoie să ne uităm mai întâi la modul cum arată agenda publicului. Nu neapărat agenda publică a mass-media ci temerile şi preocupările cetăţenilor. Voi folosi pentru acest scop, pe lângă date din Eurobarometru, sondaje Avangarde şi INSCOP, două institute relativ generoase cu informaţia şi având aparent clienţi de orientări politice diferite.Sondajele pot fi consultate în proiectul Sondaje Publice al Context Politic, sau pe siturile producătorilor.

Mi se pare rezonabil să spunem că, dincolo de o erodare „normală”, USL poate suferi o erodare accentuată dacă situaţia personală a alegătorilor se înrăutăţeşte şi aceştia percep Guvernul ca o entitate distantă şi indiferentă. Toate celelalte proiecte de imagine ale USL nu aduc neapărat multe satisfacţii directe alegătorilor ci mai degrabă construiesc o aură de competenţă: „Ponta e băiat bun. Uite, a făcut […] şi […]. Sigur se ocupă şi de noi”. Dacă însă politicile economice sau sociale ale guvernului vor fi percepute ca un eşec, nu pare să existe deocamdată o metodă de a compensa.

Voturile pierdute de USL, dacă trendurile actuale s-ar menţine neschimbate, ar putea să meargă masiv spre nehotărâţi sau anti-sistem (non PPDD) şi mai puţin spre Opoziţia parlamentară. Probabil însă că realitatea va obliga la schimbări de atitudine şi discurs. Există, cred, trei factori care vor influenţa migraţia sau retenţia voturilor. More…

De ce Traian Băsescu nu poate fi primul ministru al lui Victor Ponta (II) 4

tumblr_ltmg4zQhP61qeegbeo1_500

Abandonarea lui Crin Antonescu de către Victor Ponta sau vice-versa ar avea aparenţa unei trădări, în care cel ce pleacă este etichetat ca vinovat de eşecul USL. Am văzut în articolul anterior că asemenea aparenţe costă, electoral vorbind. În acest articol ne vom uita cine şi când schimbă alianţe. Folosesc un termen mai neutru în mod intenţionat, pentru a introduce în discuţie UDMR. Ca partid al unei minorităţi, acesta îşi asumă deschis flexibilitatea, iar mutările sale nu sunt văzute ca trădare de către proprii alegători.

Să presupunem că tocmai au existat alegeri. Primii care ar putea să schimbe alianţa sunt partidele cele mai mici. UDMR în 2000 şi de atunci încolo, PC în 2004, UNPR în 2009. Mişcarea lor se face de obicei odată cu formarea guvernului. S-a discutat mult despre influenţa lor disproporţionată în sistemul politic, dar poate că unul din motivele pentru care sunt contactaţi primii este că preţul lor este accesibil.

Apoi, la mijlocul guvernării, urmează partidele/facţiunile medii. Acestea sunt parteneri juniori într-o coaliţie care nu îi satisface. Astfel au fost facţiunea Roman, PNL în primul CDR, PNL şi PDL în guvernul Ciorbea, PNL în guvernul D.A. (dată fiind popularitatea preşedintelui). De regulă (cazul Roman fiind excepţia), aceste mişcări însoţesc o remaniere guvernamentală. More…

Unde s-a dus Piaţa Universităţii când s-a dus? Răspuns lui Cătălin Prisăcariu 2

surferi.jpg
În cazul grupurilor din Piaţă, lucrurile sunt mai complicate. Poţi să militezi furibund, spre exemplu, pentru transparenţă în administraţie, dar să te lase rece gazele de şist sau întoarcerea monarhiei.

De aceea unitatea este un obiectiv mult mai slab în această lume. Ideea că într-un an Victor Ponta ar putea aliena toate grupurile mai mult decât Emil Boc în trei proiectează trăsăturile unei sub-culturi asupra alteia. Mai mult, ea este naivă, ignorând pattern-urile extrem de greoaie ale mobilizării protestatare la români. Deocamdată fiecare protestează (sau nu) în funcţie de cazul său particular. More…

De weekend: Pictures or it didn’t happen Răspunde

pictures or it didn't happen

Sloganul de mai sus este folosit de adolescenţii americani atunci când cineva se laudă prea tare. Şi nu fără motiv. Adolescenţii (1) sunt oarecum înclinaţi să înflorească adevărul, (2) au acces la tehnologie, ca un simbol al statutului şi (3) înţeleg cum se cuvine importanţa imaginii. Astfel, acest test al plauzibilităţii este foarte raţional.

Însă nu doar adolescenţii cu coşuri se găsesc în această situaţie. În mod asemănător ne putem gândi la politicieni, militanţi şi lobbyşti. Aceştia (1) au ca misiune să prezinte doar o faţă a faptelor, (2) au acces la tehnologie ca un simbol al statutului şi beneficiu colateral al scurgerii de dosare (3) înţeleg cum se cuvine importanţa imaginii.

Împotriva laudelor politicienilor şi militanţilor suntem vaccinaţi destul de bine. Dar acuzaţiile pe care şi le aduc unii altora le primim cu destulă candoare şi fără să le testăm intelectual. Mulţi credincioşi sunt capabili inclusiv să facă o complicată gimnastică internă. Oameni care spun ritos că Elena Udrea sau Adriean Videanu trebuiesc socotiţi cetăţeni onorabili măcar până DNA descoperă ceva devin brusc mult mai familiari şi burto-bătăişti atunci când îţi spun cine a plătit Piaţa Universităţii, cu ce sume şi pe câţi la sută din cei prezenţi.

Inversa este la fel de adevărată. Oameni care sunt indignaţi principial că Adrian Năstase a fost condamnat strict pe probe indirecte, zâmbesc complice vorbind de relaţia presupus sexuală dintre Elena Udrea şi preşedintele ţării. More…