O strategie este inutilă fără mijloacele și resursele care să o pună în aplicare. În cazul de față pentru punerea în aplicare a unei strategii navale România are nevoie de oameni și nave moderne de luptă. În plus utilizarea inteligentă a resurselor finite de care dispune România este fundamentală pentru succesul strategiei navale.

Voi începe cu partea cea mai ușoară – modernizarea flotei militare. Nu voi intra în detalii tehnice foarte complicate, ci voi indica câteva căi de urmat. În prezent majoritate navelor militare ale forțelor navale sunt vechi, având peste 20 de ani de serviciu la activ. Cele mai noi unități au fost construite sau achiziționate la începutul anilor 90. În cazul flotei navale cele mai noi utițăți ca dată de construcție sunt vedetele purtătoare de rachete din clasa Proiect 1241 (clasa Tarantul) achiziționate în 1990 din URSS, în timp ce la capitolul flotilă fluvială cele mai noi unități sunt monitoarele din clasa Mihail Kogălniceanu construite în perioada 1994-1996.

Majoritatea navelor militare românești nu posedă sisteme moderne de rachete anti-navă sau antiaeriene, sisteme de artilerie moderne, arme anti-submarin moderne și sisteme de comandă și control de ultimă generație. De asemenea majoritatea covâșitoare a navelor deținute de forțele navele române au raza scurtă de acțiune și o anduranță mică ceea ce nu le permite să acționeze eficient în afara zonei litorale. În prezent marina militară a României este în esență a brown and green water navy, adică o forță navală a cărei vocație este să acționeze în zona fluvială și litorală, și mai puțin să se aventureze în apele internaționale sau să proiecteze putere, chiar și în largul Mării Negre. O dată cu aderarea la NATO, marina militară și-a asumat o serie de misiuni caracteristice unei marine cu vocație oceanică, blue water navy, în Marea Mediterană și recent în largul coastelor Golfului Aden. Misiuni care au fost îndeplinite cu efort și dificultate având în vedere dotarea precară a acesteia. More…