Tema „Jos Băsescu” explicată băsescienilor Răspunde

De ce se mai vorbește de „Jos Băsescu”? Este o întrebare pe care mi-o pune din când în când unul sau altul dintre simpatizanții ARD. Iar această întrebare revine suficient de des pentru ca eu să încep să fac distincția între diverse nivele ale răspunsului.

Cel mai simplu este răspuns este să amintim track-record-ul lui Traian Băsescu. „Vin la Primărie”, cele două scrutine prezidențiale, ultima suspendare au fost câștigate la limită și în pofida predicțiilor. Mai mult, unele aceste victorii au fost multiplicate prin acțiunea instituțională și cvasi-instituțională a președintelui, ducând la apariția guvernelor Tăriceanu și Boc, răsturnarea majorităților parlamentare etc.

Este adevărat că intre cele ~5 milioane obținute la alegeri și cele ~2.5 milioane de oameni ținuți acasă la suspendare este o mare diferență. Să ne amintim însă că politica de zi cu zi este mai mult o artă decât o știință. O serie de succese precum aceasta te poate face să te îndoiești de propriile calcule și să redefinești normalul. De câțiva ani trăim într-un climat de teamă viscerală (USL) sau speranță morbidă (ARD) alimentată de același șir de evenimente. More…

Pentru un mare blat patriotic 4

Domnii Antonescu, Ponta, şi Băsescu sunt, împreună, produsele cele mai bune ale unui sistem bazat pe anticorupţie şi concurenţă politică.

Să mă explic. Pentru scopurile acestui articol putem împărţi politicienii în trei categorii:

Principii: politicieni de vârf, temuţi în partid, dispreţuiţi şi urâţi de adversari. Deşi unii au probleme cu justiţia sau morala, supravieţuirea lor se datorează faptului că, de-a lungul unei cariere relativ lungi, nu au putut fi condamnaţi sau discreditaţi. Este o listă extrem de scurtă : Antonescu, Băsescu, Boc, Macovei, Ponta, Stolojan (?), Tăriceanu.

Ei sunt vârful înzăpezit al muntelui, zona în care opinia publică a putut cenzura comportamentul aleşilor pe criterii de corupţie dovedită. Dacă lista vi se pare destul de pestriţă şi tristă, probabil aveţi dreptate. Chiar şi aşa, această listă, mai mult decât condamnarea lui Adrian Năstase, arată că discursul anticorupţie a avut un oarecare impact real: din cauza ei partidele au trebuit să pună la vârf persoane cu un dosar curat.
More…

Cum să citim Constituţia fără să ne pierdem minţile: O teorie a puterilor de rezervă Răspunde

Preşedintele CSM sesizat CCR în cazul senatorului Mircea Diaconu. Forţată de împrejurări CCR s-ar putea să spună că, deşi votul e liber în Parlament… rezultatul votului nu este. Cunoaştem deja decizia Curţii care susţine că Preşedintele poate refuza nominalizarea unui ministru… doar odată. În sfârşit, majoritatea parlamentară şi electorală susţine apăsat că preşedintele are obligaţia de a nominaliza primul ministru cerut de majoritatea parlamentară.

Avem trei cazuri în care actori politici importanţi sunt obligaţi să joace un rol de „notar”. Acest fapt este aberant, pentru că şi Preşedintele şi Parlamentul sunt instituţii importante, care nu ar trebui folosite în acest fel. În plus, nici una din „obligaţiile de a semna” nu apar în Constituţie.
More…

Cum să spargi PNL fără să spargi USL 9

Multă vreme am tratat cu indiferenţă speculaţiile (mai mult sau mai puţin umede) despre spargerea PNL sub presiunea conducerii „dictatoriale” a lui Crin Antonescu. Motivul? Un asemenea gest ar fi contrar principiului unităţii care animă nu doar USL ci şi relaţia dintre USL şi electorat. Ultimele gesturi ale liderilor PNL şi PSD însă re-definesc conceptul USL de aşa natură încât un asemenea gest devine posibil, cel puţin la nivel teoretic.

La construire USL era o combinaţie relativ simplă între PSD, PNL şi PC (Antena 3). Oricine era în aceste grupări era legitimat politic pentru a lupta contra preşedintelui. Oricine dorea să intre în USL pentru a lupta contra preşedintelui trebuia să treacă printr-una din aceste grupări. Astăzi, însă, USL înseamnă şi UNPR, PNG, şi alte partide ce există mai ales pe hârtie. Altfel spus trecem de la o alianţă exclusivă (pe modelul „Dreptate şi Adevăr”) la o alianţă inclusivă (pe model CDR), în care este din ce în ce mai greu să ţii afară pe cine doreşte să intre. More…

Andrei Cornea şi Constituţia Răspunde

De curând domnul Cornea a scris în Revista 22 un articol îndemnând pe cei de un gând asemenea domniei sale să nu (mai) susţină modificarea Constituţiei. Motivele invocate sunt mai multe, dar în esenţă se distinge unul: pe 9 decembrie nu vor câştiga partidele în care dl Cornea are (fie şi relativă) încredere.

În mod salutar, dl Cornea nu se aruncă să desfiinţeze a priori idealurile de republică parlamentară purtate de unii politicieni USL, şi nici nu pare să se teamă că acestea vor aduce sfârşitul lumii. Se teme însă, pe termen scurt, de „dictatura majorităţii” şi preferă Constituţia în varianta „clarificată” de CCR.

Nu sunt de acord cu tema dictaturii majorităţii – nu înţeleg care e minoritatea oprimată. Dar sunt de acord – şi am scris despre asta – că actuala configuraţie politică oferă opţiuni unice de abuz.
More…

Ca un zeu printre politicieni Ponta trecea 10

Citind declaraţiile recente ale lui Victor Ponta m-am îngrijorat nu atât de pericolul iminent la adresa Justiţiei, cât de nonşalanţa cu care a vorbit despre acest subiect. Nu cred că are neapărat un plan, nu cred că automat un asemenea plan ar fi nociv (independenţa nu contrazice existenţa controlului). Dar este interesant cum premierul poate spune o frază atât de sibilinică fără să se teamă de consecinţe.

Supun domniilor voastre ideea că centrul de putere al USL (să îi zicem Ponta pentru antropomorfizare) este zeul printre oameni din parabola de mai sus. La alegeri USL a avut aproximativ 50%. Între timp am avut scandalul plagiatului, am avut suspendarea ratată, am avut scandalul Oltchim şi câteva altele. Popularitatea USL este tot cam 50%. Dacă dl. Ponta ar fi fotografiat cu o mână pe fundul gol al unui ţigan, naţiunea rasistă şi homofobă ar putea găsi totuşi puterea să menţină USL la 50%. Altfel spus, nu pare să existe pentru Ponta greşeală ireparabilă. More…

Miturile victoriei politice Răspunde

Prin 2004, când am participat la monitorizarea alegerilor locale, reprezentantul Alianţei DA, care ieşea victorioasă în Bucureşti a devoalat strategia partidului său după „generale”: o alianţă pe sub mână cu PRM. Desigur această alianţă nu s-a materializat, dar am înţeles atunci câtă nevoie are o organizaţie locală să creadă în câştigarea puterii. Într-un sistem bipolar (nu musai bi-partizan) e simplu. Într-un sistem cu mai mulţi poli de putere poate fi dificil să găseşti speranţă. Nu m-am gândit să văd cum se întâmplă lucrurile în alte ţări, dar în România avem demonizarea reciprocă a alianţelor, avem tăierea accesului primarilor opoziţiei la resurse, concedieri din sectorul de stat şi sporirea probabilităţii celor ce pierd de a îşi vedea sponsorii încarceraţi. Pe scurt, câştigătorul ia aproape tot; nimeni nu se bate pentru locul doi. More…

Epopeea tristă a programului avionului multirol 10

Dacă în ultimii ani planurile de modernizare ale Forțelor Aeriene prin dotarea cu un avion multirol au fost date peste cap de neînțelegerile politice și criza economică, în prezent pare să se contureze o soluție de compromis. Această soluție constă în achiziționarea din Portugalia a 12 avioane F-16 A/B aflate în serviciu, adică la „mâna a doua” în termeni populari. Soluția urmează să fie oficiliazată de CSAT-ul din 27 septembrie.

Opțiunea pentru avioane „la mâna a doua” este dată de condițiile economice precare și de perioada de tranziție tehnologică prin care trece piața avioanelor militare de luptă multirol. Astfel pe piață în acest moment se află modele de generația a 4-a, 4.5 și începând din 2015-2018 vor intra pe piață modele de generația a 5-a. Decidenții militari și politici de la București au optat pentru achiziția unor avioane în uz deoarece atât din punct de vedere militar, cât și economic achiziționarea unor modele noi de generația a 4-a sau generația 4.5 nu ar fi fost eficientă dat fiind obiectivul tranziției spre un model de generația a 5-a.

De ce au fost preferate modelele americane? Din cauza relației de securitate privelegiate cu SUA și că avioanele de luptă americane sunt cele mai răspândite la nivelul NATO, înleznind interoperabilitate și întreținerea acestora. De asemenea modelul F-35, în ciuda unei perioade lungi și costisitoare de dezvoltare, va deveni cel mai numeros și performant avion de luptă multirol al alianței. More…

Finanţele, USL şi cele două paradigme ale corupţiei (early warning) 5

În ultimele zile şi săptămâni s-au acumulat o serie de informaţii despre ce (nu) face guvernul cu banii noştri şi aceste informaţii merită discutate. Astfel, se cheltuie mai puţini bani pe media (TVR) şi diplomaţie culturală (ICR). Vom cheltui (ni se spune) mai puţin cu investiţiile Ministerului Dezvoltării. Cheltuim deja mai puţin cu Hidroelectrica şi vom cheltui (poate) mai puţin cu Oltchim. Chiar şi aşa se pare că nu este de ajuns, aşa că MF a fost trimis să caute sfântul graal al bugetelor: lărgirea bazei de impozitare combinată cu întărirea colectării (1, 2, 3). Cum putem explica deci această serie de evenimente?

Ipoteza 1. Sub masca economiilor USL continuă să urmărească distrugerea instituţională a statului. Din fericire această ipoteză nu pare să se susţină. Insolvenţa Hidroelectrica este deocamdată utilă, TVR nu a devenit (surprinzător!) televiziune de partid şi – la limită – chiar şi ICR are un manager cu un CV potrivit.[i]

Ipoteza 2. Sub masca economiilor USL caută noi oportunităţi de a fura. Această ipoteză cade sub briciul lui Okham. Altfel spus, există căi vechi şi testate de a fura, nu este cazul să inventăm încă una, şi încă sub ochii miraţi ai publicului. More…

Cele două căi ale lui MRU 8

De ce tocmai MRU? Pe scurt situaţia arată aşa: atunci când MRU a trântit uşa către PDL o parte din simpatizanţii lui Traian Băsescu s-au coalizat în jurul său fără a mai intenţiona să voteze cu partidul „prezidenţial”. Aceste cugetări nu îmi aparţin, le am şi eu de la oameni care au văzut cifre, dintre care primul care mi-a spus această poveste este Barbu Mateescu.

Cele două căi. Faptele de mai sus deschid două oportunităţi. Una aparţine PDL şi presupune ca dl. Ungureanu să fie integrat într-un soi de alianţă prin care electoratul său să fie adus „înapoi în turmă”. Cealaltă aparţine grupului reformist din PDL. Dl. Ungureanu nu este doar un tânăr politician ci şi un intelectual respectabil, un birocrat cu experienţă şi mai ales, un om a cărui reputaţie nu pare sensibilă la campaniile de propagandă ale Antenei 3.

Pe baza acestor calităţi reformiştii PDL, „intelectualii preşedintelui” şi radicalii luptei anti-corupţie au putut spera la un lucru nesperat: o bază de putere proprie şi o pârghie prin care să forţeze, în condiţii favorabile, „reforma dreptei”. În varianta optimistă Dreapta va fi fost reprezentată de un PDL profund reformat (un post-PDL dacă vreţi) integrat cu resturile cele mai reformatoare ale PNL şi ţinut pe calea cea dreaptă de către un soi de consiliu de onoare condus de Monica Macovei. În variantă ultra-optimistă dreapta românească şi Internaţionala Socialistă ar fi presat PSD către o nouă şi adevărată reformă internă. More…

Costurile externe ale crizei politice 10

Criza politică a trecut. A venit vremea să facem un bilanț al acestor tensionate două luni, dar nu la nivel intern, ci la nivelul relațiilor externe – deoarece criza noastră politică locală a avut și o consistentă componentă externă. Au existat intervenții din partea aliaților noștrii (SUA), critici și intervenții din partea Uniunii Europene, apeluri interne către instituții internaționale (Comisia de la Veneția), apeluri interne către Uniunea Europeană și Comisia Europeană și apeluri în interiorul familiilor politice europene. Ambele tabere politice au instrumentalizat intervențiile și influența actorilor internaționali în interes propriu.

Izolare vs Decredibilizare:

În timpul suspendării și după referendum în spațiul public au apărut acuze vitriolice cu privire la izolarea diplomatică a României. PDL și Traian Băsescu au acuzat USL că „scoate Românie din UE” prin acțiunile lor și că „puciul parlamentar” a dus la izolare diplomatică. Pe de altă parte USL a acuzat PDL și pe Traian Băsescu că a stricat imaginea României în exterior prin prezentarea cu rea intenție a unui „proces democratic normal.”

Ceea ce s-a întâmplat de fapt nu fost o izolare diplomatică ci o decredibilizare majoră a poziției României, mai ales în interiorul Uniunii Europene. Sursele acestei decredibilizări au fost două: pe de o parte rapiditatea procesului de suspendare a președintelui( doar 3 zile față de 60 de zile în 2007) și presiunile asupra CCR și pe de altă parte au fost atacurile și declarațiile cu iz naționalist al USL la adresa UE, Comisiei Europene și a unor lideri europeni (ținta predilectă a fost cancelarul german Angela Merkel). More…