Dineul de la Praga, aprilie 2010
Președintele Traian Băsesecu a anunțat într-un interviu acordat postului de radio România Actualități că nu va participa la reuniunea la nivel înalt de la Varșovia între liderii statelor Europei Centrale și de Est și președintele Statelor Unite ale Americii Barack Obama. Rațiunea oficială pentru neparticipare o reprezintă prezența la acest summit a președintelui Kosovo, entitate politică a cărei statalitate nu este recunoscută de România.
Scriu acest articol fiind încă sub indignarea prilejuită de un text din România Liberă. Autorul acestui text (care sper să fi fost doar o neglijenţă) propune ca pe final de mandat Guvernul să destructureze statul social deşi este evident că după această distrugere nu ar avea timp să pună ceva în loc. Dacă PDL şi-ar propune să depăşească cu un ordin de mărime greşelile de final de mandat ale guvernării Tăriceanu, cred că abordarea propusă în RL ar fi cea mai bună cale.
Personal mi se pare că axa stânga-dreapta nu defineşte partidele ci este definită de ele. De aceea, în studiul domnului Comşa ideologia auto-asumată este consistentă cu votul în timp ce valorile politice nu. Această abordare fixează doar pe termen scurt aşteptările electoratului faţă de opţiunea ideologică a partidului. Pe termen mediu un partid poate capitaliza susţinerea populară schimbând eticheta ideologică dar păstrând unele idei forţă (Traian Băsescu) sau păstrând eticheta şi schimbând conţinutul (domnii Antonescu şi Tăriceanu?). O asemena axă poate fi relativ utilă electorului român ca să îşi descrie propria poziţie dar inutilă oricui ar vrea să ne înţeleagă din afară. More…
Cu destul de mult timp în urmă un grup de entuziaşti ai Internetului au pus la punct o metodologie mai degrabă glumeaţă de a măsura „calitatea” diverselor distribuţii Linux. Numele ei este Suck-o-Meter şi în esenţă măsoară popularitatea pe AltaVista a termenilor <x> sucks vs. <x> rules.
Oficiali români şi americani prezenţi la ceremonia din unitatea militară 01871 Deveselu - foto Valentin Ciobîrcă
Ceea ce așteptam de mult timp a avut loc – după 11 luni de negocieri, România și Statele Unite ale Americii au convenit amplasarea elementelor din scutul anti-rachetă la baza aeriană Deveselu din județul Olt. Consider acest lucru o evoluție majoră pentru securitatea României și a Europei. Desfășurarea acestui sistem complex de arme transformă relația dintre SUA și România și o pune pe baze solide, cu perspective pozitive pe termen lung. Prin amplasarea elementelor scutului anti-rachetă în România și Polonia, America re-asigură strategic Europa și întărește relația trans-atlantică.
Nicolas Sarkozy și Traian Băsescu
Într-o postare anterioară, dedicată tensiunilor diplomatice franco-române, ridicam semne de întrebare cu privire la viitorul parteneriatului strategic dintre România și Franța. Parteneriatul dintre București și Paris pare a fi în curs de relansare și redefinire, dar situație este departe de a se clarifica.
Palatul Parlamentului
Ion Iliescu şi Emil Constantinescu au consacrat un tip de regim în care preşedintele are puteri dincolo de cele formale prin influenţa pe care o păstrează în cadrul partidului/coaliţiei de guvernare. Acest model era, de facto, susţinut de Constituţie prin aceea că preşedintelui „independent de partide” i se permitea să rămână un vector de imagine la următoarele alegeri. Odată cu 2004 însăşi ideea de majoritate este radical re-gândită; acest factor, alături de altele, duce la o serie de variaţii în timp ale regimului de guvernare.
Aderarea la Spațiul Schengen s-a transformat dintr-un joc cu o miză politică mică într-o tragedie națională. La mijloc se află prestigiul României în cadrul Uniunii Europene și percepția internă privind beneficiile aderării la construcția europeană.
Vă mai aduceţi aminte de declaraţia lui Traian Băsescu înaintea summitului NATO de la Lisabona conform căreia România nu va mai avea capacitatea să-şi patruleze spațiul aerian național din 2013? Ei bine se pare că situația este pe cale să fie rezolvată cu ajutorul Bulgariei, al cărei guvern a aprobat un proiect de acord cu România pentru patrularea spaţiului aerian comun al celor două state.
Încă mă mai gândesc la argumentul legat de stimulentele de la Ministerul de Finanţe: situaţia a fost uitată, iar Emil Boc nu a ştiut de existenţa lor. Interesant este că ar fi existat suficiente căi să i se comunice dar, nimeni nu a făcut nimic.
Este începutul lui octombrie, tocmai bine pentru a evalua crizele diplomatice cu care s-a confruntat România în decursul lunii august. Spun tocmai bine deoarece suntem destul de departe de vârful acestor crize şi le putem analiza dezinhibat şi la rece. Diplomaţia românească s-a confruntat în luna august cu două crize majore: criza romilor şi expulzarea unui diplomat român de la Moscova sub acuzaţia de spionaj.
În articolul de faţă voi analiza criza romilor de origine română care au fost repatriaţi mai mult sau mai puţin voluntar de către autoriăţile franceze. Acest eveniment este important din şase motive: criza a implicat tensionarea relaţiilor cu un stat cu care România are un parteneriat strategic din 2008 şi o relaţie specială ce debutează practic cu apariţia statului modern român în secolul al XIX-lea, a pus sub semnul întrebării dreptul la liberă mişcare a cetăţenilor europeni, a pus sub semnul întrebării imaginea Franţei de societate tolerantă şi multiculturală, a relevat incapacitatea României de a-şi proteja cetăţenii, a ilustrat existenţa unui clivaj între statele membre noi şi cele fondatoare ale UE şi a pus în discuţie autoritatea Comisiei Europene.
Prolog
Pe 14 iulie 2010, de ziua Franţei ambasadorul Franţei la Bucureşti, domnul Henri Paul răspunde întrebărilor cotidianului România Liberă. Interviul oferă o perspectivă interesantă asupra parteneriatului strategic la doi ani de la încheiarea acestuia, partea franceză fiind nemulţumită de ritmul colaborării în domeniul agricol şi cel al securităţii. Ambasadorul francez menţiona pentru prima dată problema migrării cetăţenilor români în Franţa, recunoscând existenţa unui grup de lucru româno-francez care se ocupa de această temă. Tema migraţiei romilor în relaţia bilaterală pre-datează însă acest interviu, secretarul de stat pentru afaceri europene, Pierre Lellouche efectuând două vizite în România în februarie 2010 şi respectiv în iulie 2009. More…
Decizia Curţii de a declara neconstituţională scăderea pensiilor este un nou eşec tactic al guvernului Boc.
La începutul guvernării soluţia premierului era restructurarea aparatului guvernamental şi unele măsuri creative de control al veniturilor plătite din buget (pensii şi salarii nesimţite, cumul de pensie cu salariu, etc.). Acest set de măsuri nu a avut un efect vizibil. Restructurarea a rezultat chiar, se pare, în o uşoară creştere a numărului de angajaţi.
După aceea a urmat scăderea pensiilor şi salariilor. Legea tocmai a căzut la Curtea Constituţională. Acum soluţia se numeşte creşterea TVA.
Civitas Politics 