iunie 28, 2013

Quo vadis apărarea românească? ³

by George Visan • Analysis, George Visan, Posts by author, War and Politics • Tags: Aerostar, Avioane Craiova, CSAT, dezvoltare economică, EADS, IAR Ghimbav, industria de apărare, Ministerul Apărării, NATO, programe de apărare, securitate europeană, securitate nationala, strategia de înzestrare, Tupolev, Varujan Vosganian

Ședința CSAT din 17 iunie s-a axat în principal pe teme de apărare. În afară de subiectul semnării acordului de cooperare cu Consiliul de Securitate al Federației Ruse și vizita generalului Mihail Patrușev, pe agenda s-au aflat o serie întregă de subiecte legate de sectorul apărării naționale: strategia de înzestrarea a forțelor armate 2013-2022, privatizarea companiilor de stat domeniul aeronautic (IAR Ghimbav, Avioane Craiova, Romaero), perspectivele industriei de apărare, aprobarea achiziționării de avioane F-16 din Portugalia și Statele Unite, precum și discutarea Cărții Albe a apărarii – un document care s-a lăsat prea mult așteptat în ultimii ani.

Subinvestiția în domeniul apărării nu reprezintă o problemă specific românească, în Europa tendința fiind de scădere a investițiilor în acest domeniu pe fondul încheierii Războiului Rece. Absența a 20,000 de tancuri sovietice care să traverseze Câmpia Germano-Poloneză a eliminat justificarea politică pentru bugetele generoase de apărare ale statelor europene. Criza economică și financiară din 2008 a accentuat această tendință, bugetele de apărare fiind primele care au fost reduse (uneori chiar drastic) – acest lucru însemnând capabilități militare reduse și industria europeană de apărare afectată de scăderea comenzilor. Situația a fost descrisă de Christian Mölling ca ducând la apariția în viitorul apropiat a unor armate europene incapabile să acționeze relevant la nivel global.

O industrie de apărare performantă este necesară sprijinirii și dotării forțelor armate. Nu toate sistemele de armament pot fi achiziționate din import și nu este de dorit ca să devii extrem de dependent de furnizori străini pentru echipamentele militare utilizate. În contrapartidă nici autarhia în domeniul apărării nu este recomandată – din punct de vedere tehnic și economic e aproape imposibil să produci toate categoriile de armament necesare forțelor armate– până și Statele Unite cel mai mare exportator de armament de pe piața globală, importă anumite sisteme de armament. More…

iunie 26, 2013

Republica Moldova, între Uniunea Europeană și Uniunea Euroasiatică ^Răspunde

by Ileana Racheru • Analysis, Ileana Racheru, International Affairs, Posts by author, Recomandări • Tags: conflictul din Transnistria, Evgheni Șevciuk, Grigori Karasin, Mihai Ghimpu, OSCE, parcursul european al Republicii Moldova, Parteneriatul Estic, PCRM, PL, Republica Moldova, Rusia, Transnistria, UE, Uniunea Euroasiatică

Republica Moldova, cu un guvern proeuropean din 2009, a devenit în discursul oficialilor europeni „modelul de succes“ al Parteneriatului Estic. Însă, pentru Moscova, un eventual succes al Chișinăului în procesul de integrare europeană ar crea un precedent periculos pentru alte foste republici sovietice, tentate s-o apuce spre Vest, în dauna integrării în fantomatica Uniune Euroasiatică.

La 10 iunie 2013, Evgheni Șevciuk, liderul de la Tiraspol, a promulgat Legea cu privire la frontiera de stat, stabilind granița nerecunoscutei Republici Moldovenești Nistrene (RMN) într-o zonă care, potrivit Acordului moldo-rus din 1992, se afla sub administrația Chișinăului. Legea a venit în contextul în care media de la Chișinău au prezentat o așa-zisă alternativă la integrarea europeană a Republicii Moldova, aderarea la Uniunea Eurasiatică (organizație care se preconizează a fi creată în anul 2015). Principalul promotor ideologic al euroasianismului, naționalistul rus Aleksandr Dughin, a fost invitat la Chișinău pentru a dezbate la talk-show-uri „avantajele“ integrării spirituale pravoslavnice a moldovenilor în Uniunea Euroasiatică și „dezavantajele“ integrării în organizațiile occidentale.

Decizia autorităților de la Tiraspol a fost parțial ignorată de guvernul de la Chișinău, care a caracterizat-o drept „provocare“ și, ca urmare, nu a încercat să discute subiectul cu Șevciuk. More…

iunie 23, 2013

Micro-resetarea strategică cu Rusia ²

by George Visan • Comentarii, George Visan, International Affairs, Predicții • Tags: conflicte îngheţate, CSAT, Nikolai Patrușev, parcursul european al Republicii Moldova, politica de reset, relații româno-ruse, scutul anti-racheta, Traian Băsescu, Vladimir Putin

Vizita generalului Nikolai Patrușev în România a generat o serie întreagă de comentarii și nedumeriri cu privire la scopul acesteia. Lista de teme abordate și acordurile semnate între România și Federația Rusă de asemenea este destul de vagă și nu oferă o imagine destul de clară a discuțiilor avute cu președintele Traian Băsescu. Prezența lui Patrușev la București a ridicat o serie semne de întrebare în spațiul public românesc – fost șef al FSB-ului (urmașul KGB-ului) actualmente consilier pe probleme de securitate națională al lui Vladimir Putin – este un emisar diplomatic neconvențional. Dar având în vedere situația actuală a relațiilor bilaterale româno-ruse prezența unui emisar neconvențional la București pentru a transmite mesajele Moscovei nu ar trebui să surprindă.

Rolul acestei vizite a fost să pregătească reluarea dialogului diplomatic româno-rus, care va avea loc săptămâna viitoare prin vizita ministrului de externe Titus Corlățean. Agenda vizitei generalului Patrușev este interesantă prin ceea ce nu a conținut. Nu a fost discutat se pare niciunul din subiectele delicate de pe agenda bilaterală: soluționarea conflictelor înghețate din spațiul ex-sovietic, parcursul european al Republicii Moldova, politica la Marea Neagră sau securitatea energetică. Aceste teme fie nu au fost discutate, fie discuțiile asupra acestora nu au fost făcute publice. Dacă temele sensibile din relația bilaterală nu au fost discutate acestea probabil au fost lăsate pentru a fi negociate mai târziu în cadrul procesului de relansare a relațiilor bilateral sau nu vor fi cuprinse în resetarea relațiilor bilaterale, urmând a se aștepta rezultatele relansării dialogului diplomatic. De asemenea emisarul rus a transmis probabil și un mesaj personal din partea lui Vladimir Putin către Traian Băsescu.

Toate datele vizitei lui Nikolai Patrușev în România sugerează o tentativă de resetare a relațiilor bilaterale pe modelul celei realizate cu SUA și cu Polonia. Acest lucru înseamnă că problemele majore din relația bilaterală vor fi „puse la rece”, dialogul axându-se pe chestiuni „tactice”, pragmatice și de actualitate. Rezultatele acestor procese de resetare au fost în general discutabile, dar au condus la o relație funcțională cu Federația Rusă și la crearea unui climat propice cooperării. Temele abordate în cadrul întâlnirii dintre Traian Băsescu și Nikolai Patrușev sugerează că vom asista la o resetare în pași mici, necesară în vederea amplasării sistemului anti-rachetă american pe teritoriul României. O relație tensionată româno-rusă în contextul desfășurării acestui sistem de arme ar crea o serie de dificultăți în relațiie dintre România, Rusia și SUA. Moscova va percepe găzduirea scutului anti-rachetă drept un gest agresiv și va crea dificultăți României. More…

iunie 22, 2013

Sunnylands: Summit-ul pașilor mici ^Răspunde

by George Visan • Comentarii, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: Barack Obama, China, dosarul nuclear nord-corean, Li Keqiang, Marea Chinei de Sud, pivotul asiatic, relațiile sino-americane, SUA, Sunnylands, Xi Jinping

Între 7 și 8 iunie la Sunnylands în California a avut loc întâlnirea la nivel înalt între președintele american Barack Obama și președintele chinez Xi Jinping. Această întîlnire este prima între cei doi președinți, fiind de asemenea și primul summit sino-american de la venirea la putere la Beijing la sfârșitul anului trecut a unei noi generații de lideri chinezi, Xi Jinping și Li Keqiang.

Summit-ul a avut loc în contextul sporirii tensiunilor din cadrul relației bilaterale sino-americane și a avut rolul sporirii încrederii între cele două și a facilitării dialogului strategic între Washington și Beijing. Temele care au tensionat relația bilaterală în ultima perioadă de timp au fost problema spionajului și a atacurilor cibernetice, pivotul asiatic al SUA perceput de Beijing ca o măsură ostilă, orientată spre împiedicarea ascensiunii Chinei, disputele teritoriale din Marea Chinei de Sud dintre China și vecinii săi, aliați ai SUA și disputele comerciale dintre cele două state.

În ciuda agendei bilaterale încărcate rezultatele summit-ului din California au fost relativ modeste. S-a încheiat un acord bilateral în domeniul protejării mediului și cei doi președinți au căzut de acord să coopereze strâns pe tema dosarului nuclear nord-coreean, având în vedere tensiunile din ultimii doi ani dintre cele două Corei și „progresele” realizate de Pyongyang în dezvoltarea arsenalului său nuclear.

Beijingul este îngrijorat de sporirea tensiunilor din peninsula Coreeană și încearcă să-și țină sub control aliatul din nord. Înaintea summit-ului de la Sunnylands, China a cerut Coreei de Nord să înceapă negocieri cu vecinul din sud pentru detensionarea situației. Există o preocupare serioasă a Beijingului în raport cu pericolul proliferării nucleare în vecinătatea sa. More…

iunie 21, 2013

De ce Traian Băsescu nu poate fi primul ministru al lui Victor Ponta (II) ⁴

by Andrei Tiut • Analysis, Andrei Tiut, Posts by author, Romanian Politics • Tags: CDR, Crin Antonescu, PDL, PNL, trădarea în politică, UDMR, UNPR, Vasile Blaga, Victor Ciorbea, Victor Ponta

Abandonarea lui Crin Antonescu de către Victor Ponta sau vice-versa ar avea aparenţa unei trădări, în care cel ce pleacă este etichetat ca vinovat de eşecul USL. Am văzut în articolul anterior că asemenea aparenţe costă, electoral vorbind. În acest articol ne vom uita cine şi când schimbă alianţe. Folosesc un termen mai neutru în mod intenţionat, pentru a introduce în discuţie UDMR. Ca partid al unei minorităţi, acesta îşi asumă deschis flexibilitatea, iar mutările sale nu sunt văzute ca trădare de către proprii alegători.

Să presupunem că tocmai au existat alegeri. Primii care ar putea să schimbe alianţa sunt partidele cele mai mici. UDMR în 2000 şi de atunci încolo, PC în 2004, UNPR în 2009. Mişcarea lor se face de obicei odată cu formarea guvernului. S-a discutat mult despre influenţa lor disproporţionată în sistemul politic, dar poate că unul din motivele pentru care sunt contactaţi primii este că preţul lor este accesibil.

Apoi, la mijlocul guvernării, urmează partidele/facţiunile medii. Acestea sunt parteneri juniori într-o coaliţie care nu îi satisface. Astfel au fost facţiunea Roman, PNL în primul CDR, PNL şi PDL în guvernul Ciorbea, PNL în guvernul D.A. (dată fiind popularitatea preşedintelui). De regulă (cazul Roman fiind excepţia), aceste mişcări însoţesc o remaniere guvernamentală. More…

iunie 18, 2013

De ce Traian Băsescu nu poate fi primul ministru al lui Victor Ponta (I) ³

by Andrei Tiut • Analysis, Andrei Tiut, Posts by author, Romanian Politics • Tags: Alian'a DA, Calin Popescu Tariceanu, CDR, Emil Constantinescu, FSN, GDS, Ion Iliescu, Mircea Geoană, PD, Petre Roman, PNL, PNTCD, PSD, Radu Vasile, Theodor Stolojan, Traian Băsescu

În octombrie 1991, după căderea Guvernului Roman, PNL participă la guvernarea Theodor Stolojan, pe atunci sprijinit de FSN. În aprilie 1992 PNL părăsește CDR. În septembrie 1992, la alegerile locale, opinia publică va fi șocată să afle că PNL a căzut sub pragul electoral, ne-reușind astfel să intre în Parlament. Este lecția fundamentală a trădării în politica românească. Morala pe care au reținut-o partidele nu este atât că ar fi rău să trădezi, ci că are și trădarea dichisul ei. Memoria colectivă nu este foarte lungă, dar este; de aceea o trădare de succes trebuie să gestioneze corect această problemă.

În martie 1992 Petre Roman rupe FSN în două, câștigând alegerile interne cu moțiunea „Viitorul azi”. Pe termen scurt, Petre Roman candidează sub numele consacrat FSN. Dealtfel partidul are un re-branding foarte lent și ca la carte: FSN -> FSN (PD) -> PD (FSN) -> PD. Astfel se înceracă menținerea iluziei continuității. (Aceeași strategie va fi folosită mai târziu de PDL care păstrează culoarea portocaliu.) În 1995 Petre Roman susține nevoia unei alianțe ne-electorale largi; în 1996 partidul candidează separat. Abia după turul doi al prezidențialelor, când Petre Roman îl susține pe Emil Constantinescu, putem considera definitivă ruptura între dl. Roman și electoratul iliescian.

Între 1996 și 2000 PD se apropie de PNL, împreună cu care formează o alianță informală care suge din vlaga politică a PNȚ-CD, cu largul și involuntarul concurs al elitelor țărăniste. Problema de imagine o are acum PNL, care are nevoie să gestioneze ruperea de partidul care l-a ajutat să se re-întoarcă în Parlament. Din fericire pentru PNL, până când să se anunțe ruptura, PNȚ-CD este deja serios compromis. De aceea electoratul vechiului CDR este poate mai iertător. Oricum, nu există în 2000 o alianță pre-electorală între PD și PNL; cele două partide candidează – și supraviețuiesc – separat. More…

iunie 17, 2013

Obama şi semnificaţiile noii sale echipe de politică externă ^Răspunde

by Octavian Manea • Analysis, International Affairs, Octavian Manea, Posts by author, Recomandări • Tags: Afganistan, Asia-Pacific, Barack Obama, Cambodgia, Coreea de Nord, genocid, Hillary Clinton, Irak, Liban, ONU, pivotul asiatic, politica externa americana, politica externă a SUA, Robert Gates, Ruanda, Samantha Power, Sudan, Susan E. Rice, Tom donilon

Prin nominalizarea lui Susan Rice şi a Samanthei Power, preşedintele american modifică balanţa de putere în interiorul echipei de siguranţă naţională.

În plin asalt împotriva Administraţiei sale, preşedintele Obama a surprins prin anunţul făcut săptămâna trecută privind nominalizarea în poziţii cheie a două veterane ale doctrinei intervenţiei umanitare: Susan Rice (pentru postul de consilier pe probleme de securitate naţională) şi Samantha Power (în poziţia de ambasador la ONU).

Simplificând lucrurile, până la un punct, atât Susan Rice, cât şi Samantha Power au experienţe formative similare. Privesc lumea prin aceeaşi lentilă. Ambele s-au format sub presiunea eşecurilor comunităţii internaţionale de a preveni masacrele anilor ‘90 din Ruanda sau Bosnia (Srebrenica). Prima ca parte a establishmentului, din interiorul Administraţiei Clinton, cealaltă ca jurnalistă laureată a Premiului Pulitzer. Mai mult, atât Rice, cât şi Power sunt adeptele doctrinei intervenţiei umanitare care presupune o redefinire a suveranităţii tradiţionale westfaliene: nu doar ca drept, cât mai ales ca responsabilitate a statului de a-şi proteja cetăţenii în faţa crimelor împotriva umanităţii şi a genocidului. Atunci când statul eşuează în această responsabilitate primară, este datoria comunităţii internaţionale să intervină. Putem puncta astfel o schimbare de generaţii. Rice şi Power contrastează profund cu şefii de la Departamentul de Stat şi Pentagon. Aceştia din urmă s-au format în umbra Vietnamului, nu a Balcanilor. Este un clivaj profund. More…

iunie 14, 2013

Eşti ceea ce IMEI. Despre supravegherea electronică ^Răspunde

by Andrei Tiut • Andrei Tiut, Comentarii, Posts by author, Theoria • Tags: Barack Obama, GPS, IMEI, Recep Tayyip Erdogan, securitate, servicii de informatii, supravehere electronică, tehnologie, Traian Băsescu, whistleblower

În timp între algoritm şi cluster poate apărea o intimitate precum vedem în cărţi sau filme că ar fi între torţionari şi victimele lor. Algoritmul ţi-ar putea spune ce cărţi să cumperi, ce muzică să asculţi sau dacă partenerul de viaţă te înşală. Cu un pic de efort, ar putea fi programat şi să îţi calculeze şansele de a divorţa în următorii cinci ani. Totul punând cap la cap semnale.

Guvernele, însă, au alte priorităţi. Ele caută semnale că ai face ceva rău. De exemplu dacă primeşti telefoane de la IMEI-uri de unică folosinţă. Apoi, probabil, desenează o reţea de relaţii. La început reţeaua este doar o serie de linii. Apoi se pot deduce comportamente. De exemplu, clusterul t83465hg îşi modifică traseul zilnic dacă este sunat de fh985th90f şi manifestă comportament nervos (se învârte prin cameră) înainte să fie vizitat de vfdjs9hf4375ty.

Toate aceste fapte, o descriere a societăţii până la urmă, sunt deduse fără intervenţie umană, ceea ce este nu doar ieftin ci şi elegant din punct de vedere legal. Statul poate spune, fără să mintă, că nici un agent al său nu priveşte în intimitatea cetăţenilor fără mandat. Doar când algoritmii sugerează puternic existenţa unor riscuri sau când apar probe coroborate se trece la urmărirea umană. Într-un sens, monitorizarea anonimizată ar părea compromisul ideal între libertate şi securitate. Doar că…

Doar că datele nu prea se şterg şi, de aici, apar riscuri suplimentare. De exemplu, următorul whistleblower ar putea să divulge date care să poată fi legate de persoane private. Sau guvernul poate decide cu intenţie să le folosească în alt fel. Dacă un Obama, un Băsescu sau un Erdogan întreabă câţi dintr-o lista de posesori de telefoane mobile urmăresc situri porno s-ar putea ca serviciile să se supună şi să afle. More…

iunie 11, 2013

Unde s-a dus Piaţa Universităţii când s-a dus? Răspuns lui Cătălin Prisăcariu ²

by Andrei Tiut • Analysis, Andrei Tiut, Posts by author, Romanian Politics • Tags: ANRM, Asociaţia Naţională pentru Renaşterea Monarhiei, Claudiu Craciun, Cătălin Prisăcariu, Daniel Morar, Dragoş-Paul Aligică, Ecologişti, Emil Boc, feministe, fracturare hidraulică, Mișcarea Papioanelor, MRU, Nicusor Dan, Proteste Piata Universitatii, proteste Turcia, reforma justitiei, Roşia Montană, SNSPA, Sorin Oprescu, urbaniști, Victor Ponta

În cazul grupurilor din Piaţă, lucrurile sunt mai complicate. Poţi să militezi furibund, spre exemplu, pentru transparenţă în administraţie, dar să te lase rece gazele de şist sau întoarcerea monarhiei.

De aceea unitatea este un obiectiv mult mai slab în această lume. Ideea că într-un an Victor Ponta ar putea aliena toate grupurile mai mult decât Emil Boc în trei proiectează trăsăturile unei sub-culturi asupra alteia. Mai mult, ea este naivă, ignorând pattern-urile extrem de greoaie ale mobilizării protestatare la români. Deocamdată fiecare protestează (sau nu) în funcţie de cazul său particular. More…

iunie 10, 2013

Scurtă istorie a drepturilor în România ⁹

by civitas politics • Comentarii, Posts by author, Romanian Politics, Sorin Cucerai • Tags: căsătorie între persoanele de același sex, discriminare, dreptul la protecţie împotriva violenţei în familie, drepturi, drepturile copilului, drepturile lingvistice, drepturile persoanelor cu dizabilităţi, egalitate în drepturi, homosexuali, parteneriate civile, reforma constitutionala 2013

Haideţi să ne închipuim că nu discutăm despre dreptul la căsătorie al persoanelor homosexuale şi că nu suntem în 2013, când practic, cu excepţia Italiei şi a Greciei, dreptul acesta e recunoscut în toată Europa Occidentală, de Nord şi de Sud, fie în forma căsătoriei propriu-zise, fie în forma parteneriatelor civile recunoscute legal.

Haideţi să ne închipuim că vorbim despre dreptul de vot al femeilor şi că suntem în 1923, când practic în Europa Occidentală şi de Nord dreptul ăsta era deja recunoscut. La noi, dreptul de vot al femeilor a fost recunoscut în sens real abia în 1990 (când dreptul de vot a putut fi exercitat efectiv, fiindcă aveai între ce să alegi).

Haideţi să presupunem că vorbim despre dreptul de vot egal (ca opus votului cenzitar) şi că suntem în 1866, când dreptul ăsta era practic recunoscut cam peste tot în Europa (fie ca atare, fie mascat în vot cenzitar, dar cu cerinţe de cens atât de scăzute încât practic erau îndeplinite de oricine). La noi, dreptul de vot egal a fost recunoscut (doar bărbaţilor) abia în 1923. More…

iunie 7, 2013

Cum se face, pe scurt, o consultare constituţională ²

by Andrei Tiut • Andrei Tiut, Comentarii, Posts by author, Romanian Politics • Tags: Alina Gorghiu, consultări societatea civilă, Crin Antonescu, dezbateri revizuirea constitutiei, Forum Constituțional, reforma constitutionala 2013, revizuirea constitutiei

După cum v-am mai povestit, eu şi George suntem implicaţi într-un proces prin care o serie de ONGuri vor să propună tot felul de lucruri vis-a-vis de Constituţie.

Le-am scris, apoi le-am trimis, şi au ajuns în sinteza, dar mai ales în anexele raportului Forumului Constituţionali.

Desigur, Parlamentul are dreptul suveran să agreeze sau nu propunerile noastre. Dar, odată ce ele au ajuns până acolo, mi se pare normal ca măcar să fie dezbătute în comisie. Să aud şi eu, spre exemplu, dacă se doreşte sau nu informatizarea serviciilor publice, sau protecţie contra birocraţiei regionale prin ombdusmani dedicaţi.

În ziua doi a dezbaterilor am început să dezvoltăm bănuiala ca toată lumea se uită doar pe sinteza narativă propusă de Forum, iar anexele sunt doar risipă de biţi şi hârtie. În ziua trei, când o serie de articole discutate de noi multe ore au fost adoptate în câteva (zeci de) minute şi cu scăpări de limbaj s-a format un început de certitudine. More…

iunie 5, 2013

Laudatio pentru Casa Jurnalistului ¹

by Andrei Tiut • Andrei Tiut, Comentarii, Posts by author, Romanian Politics • Tags: agentii de stiri, Alexandru Tomescu, bloguri, Casa Jurnalistului, Facebook, Istanbul, Joshua Bell, Mateas, Romania Libera, SOV, Stefan Mako, Turcia, vlad ursulean, Washington Post

Prima breşă a fost făcută de articolul lui Ştefan Mako despre Sabina Gherman. Nimeni dintre cei care au citit articolul, probabil, nu au putut privi cazul apoi cu aceiaşi ochi. Apoi a fost Biserica Protestatară din Bârlad a lui Vlad Ursulean. Nu mai vorbeam acuma de noroc şi conexiuni personale. Ci de dorinţa de a merge pe teren şi de a observa fenomenul de la firul ierbii. Dorinţă care nu a mistuit deloc agenţiile de ştiri. Merită menţionat şi Mica revoluţie siriană din Bucureşti (Ştefan Mako), despre alt subiect „invizibil” în societatea noastră.

Acuma Ştefan Mako şi cineva Mateaş s-au dus în Turcia cu autostopul. Pur şi simplu. Asta în timp ce televiziunile îşi pun la păstrare corespondenţii de război, ca să îi poate folosi la inundaţiile care se apropie. More…