Ion Iliescu şi Emil Constantinescu au consacrat un tip de regim în care preşedintele are puteri dincolo de cele formale prin influenţa pe care o păstrează în cadrul partidului/coaliţiei de guvernare. Acest model era, de facto, susţinut de Constituţie prin aceea că preşedintelui „independent de partide” i se permitea să rămână un vector de imagine la următoarele alegeri. Odată cu 2004 însăşi ideea de majoritate este radical re-gândită; acest factor, alături de altele, duce la o serie de variaţii în timp ale regimului de guvernare.
Category Archives: Analysis
Apocalipsa se amână (2): petrol şi gaze 9
Pe scurt, argumentele sunt următoarele: (1) avem energie inepuizabilă accesibilă cu tehnologia actuală, (2) există resurse alternative de energie „verde” care vor deveni disponibile cu noile tehnologii şi (3) în măsura în care energia devine mai scumpă societatea tinde să îşi scadă dependenţa de această resursă. More…
Valsul Schengen 5
Aderarea la Spațiul Schengen s-a transformat dintr-un joc cu o miză politică mică într-o tragedie națională. La mijloc se află prestigiul României în cadrul Uniunii Europene și percepția internă privind beneficiile aderării la construcția europeană.
Pariul chinez? 6
Sătui de condiţiile impuse de Fondul Monetar Internaţional României, pe care îl şi acuză de agravarea crizei economice, o serie de personalităţi ale vieţii publice şi politice au sugerat în această perioadă contractarea unui împrumut interguvernamental pentru a facilita relansarea economică. În cele ce urmează voi argumenta că beneficiile unui asemenea împrumut ar fi minime şi ar implica mai târziu costuri politice. Voi susţine de asemenea că România trebuie să-şi formuleze o strategie externă pe termen lung în raport cu Republica Populară Chineză, care să ia în considerare statutul de putere în ascensiune al acestui stat.
Scaunul gol de la Oslo şi influenţa Chinei 5
Ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru Pace pe anul 2010 a fost învăluită în incertitudine şi lipsită de fast, fiind pentru a treia oară în istoria Premiilor Nobel pentru Pace când laureatul este un deţinut politic, după Carl von Ossietzky şi Aung San Suu Kyi. Nu voi analiza în cele ce urmează circumstanţele în care Liu Xiaobo a fost nominalizat pentru acest premiu, ci voi analiza modul în care China a tratat această decizie şi ce semnifică acest lucru pentru restul sistemului internaţional. Argumentul acestui articol este că asistăm la o disponibilitate crescută a Chinei de a-şi exercita puterea în cadrul sistemului internaţional, chiar dacă acest lucru a afectat negativ percepţia asupra sa. De asemenea China este pregătită din punct de vedere ideologic să conteste paradigma dominantă a sistemului internaţional – Consensul de la Washington.
Obedience is not enough: 12 motive pentru care nu regret comunismul 5
Spaţiul Schengen şi relaţiile franco-române 4
Scriam în urmă cu două luni despre criza parteneriatului strategic româno-francez generată de repatrierea „voluntară” a romilor. Iată însă că relaţiile bilaterale franco-române traversează o nouă criză generată de data această însă de demersul autorităţilor franceze şi germane de a cere amânarea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, aderare ce în mod normal ar fi trebuit să aibă loc în martie 2011. Voi examina în cele ce urmează cauzele şi implicaţiile acestui eşec, cel mai grav în afacerile europene, de când România a devenit membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.
Comunismul: modernitate eşuată, religie seculară sau reacţiune? Răspunde
Dispariţia sistemelor comuniste de inspiraţie marxist-leninistă, sau a socialismului real, în Europa de Est, reformarea parţială din interior a acestui tip de sistem în China şi în alte state asiatice, cu excepţia Coreei de Nord, şi reculul înregistrat de partidele comuniste în Europa de Vest şi de mişcările revoluţionare comuniste în Africa sau America Latină ar trebui să facă posibilă în momentul de faţă o evaluare riguroasă, obiectivă şi cât ma completă a acestui fenomen politic care a dominat a doua jumătate a secolului XX. Cunoaşterea ideologiei, istoriei şi funcţionării propriu-zise a sistemelor comuniste s-a îmbogăţit enorm în ultimele două decenii datorită apariţiei a numeroase studii, acoperind toate ramurile ştiinţelor sociale, care au beneficiat de accesul la surse primare de informaţie în ţările în care comunismul s-a prăbuşit în 1989. Cu toate acestea, analiza semnificaţiei globale a fenomenului comunist, din perspectiva evoluţiei culturii şi civilizaţiei europene, a rămas un capitol deficitar de cercetare şi este departe de a face obiectul unui consens.
Imperativele unei Politici Externe Estice a României 8
După căderea comunismului, graţie regimului gorbaciovist al lui Ion Iliescu dintre anii 1990-1996, România a fost unul dintre ultimele state non-sovietice membre ale Pactului de la Varşovia care şi-au reorientat în mod hotărât politica externă spre Vest. Această întârziere, care a adus prejudicii greu de măsurat poporului român încă vizibile astăzi, a absorbit energiile politicii externe a României în deceniul următor şi a fost parţial recuperată, datorită politicii externe a guvernării CDR dintre anii 1996-2000, dar mai ales datorită forţei inerţiale a împrejurărilor europene şi internaţionale care au favorizat consolidarea blocului euro-atlantic şi integrarea europeană, culminând cu aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în 2004 şi la Uniunea Europeană în 2007. În prezent, deşi România mai are multe de făcut pentru a-şi consolida rolul şi alinia capacităţile la potenţial în cadrul celor două organizaţii internaţionale occidentale, se impune o recalibrare a politicii externe naţionale spre Est.
O pledoarie pentru federalizarea României 14
Unul dintre cele mai sacre fundamente constituţionale din istoria statului român (modern sau post-modern, că altul nu a mai existat) este organizarea administrativ-teritorială unitară, deşi două dintre cele mai importante episoade din biografia sa, Unirea Mică din 1859 şi Marea Unire din 1918, sugerau o cu totul altă direcţie, iar situaţia internă şi europeană din prezent oferă mai multe motive în favoarea acestei evoluţii ratate.
Necesitatea introducerii alegerilor primare semi-închise 1
Nu a existat în ultimul deceniu, ba chiar în ultimele două decenii, adică de la restaurarea unui regim democratic în România, o dezbatere asupra politicului mai la modă, în presă, în presupusele organizaţii acronimizate ale societăţii civile, în medii intelectuale şi chiar în unele manifestări marginale ale unor politicieni, decât aşa-numita reformă a clasei politice. Deşi s-a discutat atât de mult şi cu atât de puţin spor încât sintagma s-a devalorizat iremediabil, problema identificării unor mecanisme instituţionale care să ducă la ameliorarea selecţiei şi comportamentului politicienilor autohtoni este atât de importantă încât dezbaterea merită totuşi reluată şi menţinută în centrul agendei publice.
Statul, presa şi grupurile de interese Răspunde
Chestiunea instrumentalizării politice a presei jalonează istoria post-decembristă a României, însă acest fenomen nu este unul specific românesc ori unul caracteristic ţărilor în tranziţie de la un regim totalitar sau în curs de dezvoltare. Circumstanţele în care este observat îi pot conferi forme particulare de manifestare, dar în acelaşi timp ele riscă să îi disimuleze cauzele profunde.






